... a avut loc chiar ieri. Stiu ca asteptati ca nerabdare sa va spun si voua ce s-a mai intamplat si de data asta. Asa ca luati loc pe prispa, serviti si-un ceai fierbinte si si faceti un pic de liniste. Asadar...
Nunta a asta a fost o nunta cu mult bun simt. Suna ciudat sa va zic asa ceva, stiu, dar asa a fost. Evident, bunul simt din partea mirilor, nasilor a familiilor si aproape a tuturor invitatilor. Normal ca ati remarcat "aproape". Ca altfel ar fi fost chiar ceva normal. Sau mai stii? Poate ca tocmai ca a fost anormal de normal totul mi s-a parut a fi cea mai ok nunta din anu' asta.
Eram dupa o perioada extrem de plina - prietenii culinari mi-au dat in freza intrebandu-ma daca mai exist. Asa de nepregatita nu am fost la nici o nunta pana acum. Eram dupa o instruire care a avut loc taman la Cluj, n-am vazut decat drumu' de la gara la locatia instruirii si inapoi, totul a fost pe fuga. Coafeza n-am gasit, asa ca a trebuit sa ma ciufulesc singura (chiar mi-a reusit, moaaaaaa! coafeza trebuia sa ma fac). Cum vremea a fost naşpa, frig si ploaie, am ramas in pana de haine de nunta (am doar haine pt nunti de vara). Asa ca pregatiri zero pentru ospatul asta. Stiam ca e pe strand (nah, intr-un birt fain de pe strand, acum nu va ganditi ca era ca la plaja) cunosteam mirii, si mai cunosteam pe mirii de la prima nunta despre care v-am povestit io aicişea si pe sefu' lu' mirele din prima nunta. In rest, ca la nunta, lume multa.
Am aţipit cateva ore inainte de a merge la masa, ca io zic ca nu e treaba mea sa ma holbez cum zic 2 oameni "da".
Nu a fost o nunta cu sclipiciuri (multe), nu a fost o nunta cu manele (multe), si oamenii in general au fost cu mult bun simt. Unii erau chiar militieni, dar nu am remarcat decat pe vamesu' de la masa de alaturi care s-a facut manga pana la 12 noaptea.
Am ajuns la locatie exact cand se canta "melodia mirilor", si ei erau prinsi in vals sau ce-o fi fost balanganeala aia, si am stat ca doi papiţoi la intrare, asteptand sa fim primiti. Zambeam deja in sinea mea, si imi ziceam : "miriiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiific!" A! nu se punea problema ca nu am fost observati, dar mirii aveau si ei o treaba acolo, si oricum era vina noastra ca nu am intarziat decat vreo 2 ore (nu imi place sa fiu la ora exacta la nunta, ca doar nu se pun absente). Intr-un tarziu, dupa ce toata sala facea semne disperate mirilor ca sunt doua maimute la intrare, s-a terminat si melodia miorlaita. Pana sa ajunga mirii la noi, un chelner, sau o fi fost sefu' de sala (?) ne-a pus cate un pahar cu sampanie in mana si ne-a impins de la spate catre ringu' de dans inspre miri - poate asa chiar o sa ne observe. A fost interesant. Ne-au pus la masa noastra. De data aceasta au fost bilete cu loc, sau loc cu bilet, nu te-ai mai asezat unde ai vrut la masa respectiva, si asta zic io ca a fost un plus.
Imediat a aparut langa noi o armata de mirandolini (nota 10 cu felicitari pentru ei, au facut o treaba excelenta, pe bune!). Cu un martini mi-a trecut depresia de la faza cu "maimuta la intrare", dar a inceput sa ma apuce depresia ca voi avea parte de fitze din partea comesenilor nostri, printre care, la acea ora puteam numara doar pe "mirii de la catedra" (vezi nuntile de mai inainte) si pe sefu' lu' mirele de la catedra. Intelegeti personajele, nu? Mvaaaiurile si politeturile de rigoare, si am incheiat sec discutia incepand sa-mi umplu vorbitoarea cu alimente si alcool. Potolul a fost mega excelent, va recomand cu toata caldura sa mergeti la RatioBeach ca n-aveti ce pierde.
In fiecare ora am fost serviti cu cateceva, fructele erau pe partea aialalta, dar macar aveam saleurile dinainte :D
Muzica a fost ok, multa populara, presta o tanti live, ceva romante (?) un nene (Petrica ?), si mai inca ceva la laptop, aia o mare parte ni se datora si noua (fusesem insarcinati de mire sa- facem rost de muzica ne-populara :D, el nu asculta decat populare can U belive this? ). Evident ca nenea nu a putut refuza de a canta de cateva ori "pusca si cureaua lata" (cine n-o stie sa-mi zica, v-am zis ca am fost la "perfectionare" in aceasta vara :P) si doar o singura data a cantat "suparat, suparat sunt doamne, iara, suparat". Sa stiti ca daca ar fi sa aleg intre Tinu si Petrica, pe Petrica l-as alege, dar sa vina cu sculele lu' Tinu, ca de cateva ori ne-a asurzit cu microfoniile. Dar am supravietuit.
La un moment dat era prea cuminte nunta asta si am fi vrut sa furam mirele. Da' a zis ca il omoara mireasa. Si nici oamenii de la masa noastra nu au fost foarte receptivi. Asa ca, ne-am reorientat sa ne gasim alte ocupatii. Am studiat sala, care v-am zis ca a fost mare, amenajata frumos, cu multe elemente traditionale - e un restaurant cu specific romanesc, am niste poze facute cu telefonu', nush daca se vede ceva o sa le descarc candva si am sa le pun aici. In rest, banal, normal, fara iesiri prea mari din tipicul unei nunti. Chiar si furatu' miresei a fost ceva nesemnificativ, facut cu discretie. Nasu' un domn timid, asa ca tot mirele a negociat pentru mireasa lui. I-am zis ca ii putem aduce mireasa de la nunta din vecini (la un restaurantul, aflat la 100 m departare era alta nunta, asta de fitze-de fitze, bogatie putreda, stiti deja ce presupune asta). Mireasa noastra a venit purtata pe brate, dar mvaaaai, nu s-a dansat pe masa! (Mi-a revenit depresia :lol:)
Apoi am inceput sa belesc ochii la dansatorii din ring. Nu stiu, nu v-am mai spus pana acuma, dar am observat chestia asta la toate nuntile la care am fost. Cand danseaza nuntasii doi cate doi (la ţopăitele alea stiti voi), baga fiecare cate o mutra de chinuit, nu se privesc ochi in ochi, se uita tâmp in gol, si executa mecanic niste miscari. Asta cica e dans. Daca e hora, sarba sau cum io mai zicea, se strang de maini intr-un sir lung, si se plimba, de asemenea cu privirea agatata de un gol imens. Hai sa zicem ca e transa. Cate unu' se vrea a fi maestru, si face cele mai exagerate miscari, cele mai urlatoare chiote. Pe ala nu il poti calma usor. Si ala va dansa, cu siguranta, toate damele de pe ringu' de dans. Sau sunt cate unii care atunci au de dezbatut toate probleme stringente ale universului.
Acu', alta chestie tot de la nunti. Intotdeauna exista o prietena singura si un prieten singur printre invitati. Se prea poate ca prietena sa fie timida, sau nu. De data aceasta prietena nu a fost timida, ba chiar foarte indrazneata. La masa noastra erau 2 prieteni singuri, unu' prost de timid ce era, altu' era neamţ fara sa stie prea multe romaneste. Rupea cateceva in ingliş. Evident ca neamtu' a avut mai mult lipici la prietena respectiva. A inghesuit-o ala de cateva ori, aia si-a expus si mai tare fizicu' in ringu' de dans. Si evident, din 10 in 10 secunde dadea cu ochii inspre masa noastra. Porcii de noi puneam deja pariuri. Femeia a inceput sa faca manevre in a intra in raza "noastra" vizuala, dar neamtzu' a tratat-o cu "ignore" pana la urma. Si surpriza serii a fost in a remarca faptul ca gelozia pe succesul prietenei singuratice a venit din partea miresicii de la catedra (deja stiti personajul de la nunta trecuta). Animal frumos era si aceasta din urma, omu' ei era mandru ca a inceput sa se manifeste "bijuteria" lui pe ringul de dans. Mandrie manifestata prin a o filma cu aparatu', celularu', cu tot ce se putea. Rochia fostei mirese de la catedra dezvaluia mai mult decat eram noi curiosi sa vedem, dar pentru tinerii detinatori de hormoni zburdalnici era chiar o binecuvantare. Omu' de la camera de filmat a intepenit de cateva ori in a admira şalele dezbracate ale distinsei duamne (aproape ca i-am zarit de cateva ori chiar si zambetu' vertical). Iar mandria mirelui de la catedra a atins culmi de succesuri atunci cand, in repetate randuri, un puştan caruia abia-i mijise mustacioara si care avea o voce pitzigaiata fiindca o avea in schimbare i-a luat nevasta la ţopăit. Fosta mireasa si fostul mire de la catedra se manifestau cu aplauze puternice, discutii referitoare la versurile melodiilor, ce mai, cultura dom'le. Mi-era rusine, noroc ca eram in partea cealalta a mesei. Si evident oameniii de la catedra, fiindca au stat fata in fata cu sefii au profitat de ocazia si au lins unpic (stiti si voi genu' ala de oameni, "sefu' era sa aveti o scama!").
Va ziceam ca potolu' a fost foarte bun, de la aperitive, tocanitza, supa, fripturi, sarmale, tort prajituri, foarte putin marş in timp ce le aduceau. Ba parca la friptura ne-a bagat chiar si o doina, de ne-am spart de atata "jale" cu chelnerii (v-am zis ca au fost de treaba).
In rest nu mai am ce sa va zic, decat ca doamne ajuta ca am scapat si de data aceasta, nu mai avem anuntate nunti anu' asta. Poate la anu' niste botezuri, dar acolo bag procedura de selectie - sa nu fie cu suparare.
Ş-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea mea!
