Fetete cochetele, se duse iarna cea mare, azi fu prima zi de babe. Nu noi babe, ci știți voi despre care babe Dochii este vorba în propoziție.
Frig dimineața, mai însorit după-masa, ca în luna lui Mart(i)e. Cei doi bărbați importanți din viața mea și-au făcut încă de ieri prezența, în mod discret.
Buchetul e handmade, nu e de cumpărat, și e făcut cu multă dragoste. De tată. :)
Inimioara din aur a lui dl. Happy are și garanție, și funda din fir de mărțișor a fost făcută exact în fața lui, asta ca să se certifice autenticitatea.
Mi-a plăcut și firul mare pe care l-a făcut Bia și l-am atârnat la loc de cinste pe panoul din plută pe care păstrez o mică parte din minunile minunate.
Nu am avut inspirația de a imortaliza pentru nemurire restul de mărțișoare chicioase rău, da' știți cât de rău????!!!! Îmi pare rău că le-am pus la coșul de gunoi...mai ales când am descoperit că
Sandibela face colecție de ele. Am primit și-o floare-pom, din aia făcută pe-o piatră din sârmă din aia subțire. Hidoșenia venea de la florile multe, mici, rozzzz și din plastik. Transparent. M-au luat instant transpirațiile când am văzut-o. O colegă mi-a spus că-mi dă un mileu din plastic să-l pun sub pietroi. Iar mileul să-l pun pe televizor. Nu mai am televizor din ăla lat, am televizor din ăla agățat pe perete, ca tabloul, deci unde să pun bolovanul cu floarea din plastic rozzz? Exact, ați ghicit! În coșul din plastic de lângă birou.
În drum spre casă m-am întâlnit cu niște băieți care mi-au oferit mărțișoare. Unul dintre ei mi-a dat un plic, sigilat în țipla lui de celofan, în care era o felicitare handmade. Mă și bucuram de urările scrise mână.
Păcăleală, zici că era 1 Aprilie. Păi felicitarea handmade avea încă "ceolofanu" pe ea, cum să cred că era scrisă. Dacă o vreau scrisă n-am decât să mi-o scriu singură.
Și în final, să știți că n-am depus la marele coș chiar toate marțafoaiele chinezești (adică broșele cu piatră și sclipici), antice (adică cele din recolta de anii trecuți) sau din altă categorie care mi-e personal în scapă la momentul de față. Nu m-a lăsat sufletul să arunc frumusețea asta de marțafoi, clar că e handmade și ăsta, ori mie-mi place handmade-ul.
Ce-are că s-a spart unpicuț punga de ambalaj? Ete, Sandibelo, hai de-l ia și ți-l pune la colecția ta. E frumos marțafoiul, ie albastru, ie cu codițe, și ți-l și împrumut de tot. Zici că e obiectul ăla care se dă la mirese (lol). Doar că are unpicuț de defect la ochi marțafoiul:
Îi cam fuge-un ochi, și creatorul marțafoiului a făcut niște vodoo, uite cum a înfipt acul, direct în inimă! Eu sper că e de bine.
Deci Sandibelo, nu mă refuza, că poate mă supăr și îți aduc un coș de gunoi plin cu marțafoaie care mai de care!
Vă fac mai încolo și-un ceai, să nu ziceți că n-ați primit nici măcar o rețetă pe ziua de azi! Hai, vă pup!
P.S. Care când aveți babele? A mea-i pe opt, am zis!