Happy Blogging!: iunie 2012

Nu-mi mai place televizorul din bucatărie. Deși e mic, argintiu și se încadrează-n peisaj, parcă nu mai suport ce are el de zis. Când spăl câte-o farfurie, un castron sau câte-o ceașcă de cafea îmi spune numai prostii: omoruri, violuri, bătăi, scandaluri. Nu-l mai vreau. Am înlocuitor pentru el, mai ales acum că e vremea frumoasă. Nuș' dacă mai vă amintiți de pozele astea puse cu alte ocazii pe frumosul blog, cu ocazia unor postări ceva mai interesante (și oarecum interactive) ?

Banca-dormitor

Adormitul de pe banca-dormitor

Cameristul și punga orange pe care n-a furat-o nimeni de cu o seară-nainte

Parcarea cu mașini roșii - Alba era în vizită

Poza asta îmi aduce aminte de mașinile hatchback :))

Mureș și grafitti cu BEN

Biserica din Subcetate - e părăsită, dar eu mai sper că-și va reveni odată și-odată, ca niciodată

The Best Goalkeeper ever

Ziceți și voi, chiar îmi trebuie televizor cu tonciuri și sânziene buruienoase, cu urlete și nesimțiri, cu vrăjitoare și mult paranormal, cu furtișaguri demascate, bacalaureate aranjate, cu telenovele și mai nou cu reality-telenovele cu actori tâmpiți cu voci urlătoare? Nu-mi trebuie, dom'le, nu, nu, nu, nu, mersi, dar nu. De ce? Păi pentru că de exemplu azi am avut parte de următorul program:

Pe la 10: Mireasmă de ceai proaspăt de tei. (Sandibelo, dacă ești pe recepție îți dau și ție)

Pe la 10 și un sfert: degustat iaurt cu gust de cafea.

Nu mi-a plăcut, e dulce și eu beau cafeaua fără strop de zahăr. Așa că am pus niște apă la încălzit în microunde să beau un nes amar și bun. Între timp, la TV e o altă emisiune: Doamna și Vagabondul, de data aceasta nu sunt legați printr-o spaghetă, ci printr-o lesă:

Cafeaua e gata, o sorbim liniștiți în timp ce sub nasul nostru se derulează evenimente deosebite. Cezărică ăsta e de comă :)))

Baba-l alintă, e copchilul ei :)

S-au odihinit și acum pleacă împreună la cumpărături. Sfârșitul episodului. Publicitate și promo.

Încă un ceai pentru duamna!

Baba a pupat cățelul. Acesta s-a transformat într-un tânar chipeș cu cămașă și rucsac orange. Baba cu basma a devenit o tânără adorabilă cu pălărie din material camuflaj.

Chiar dacă picură ploaia încet peste ei, banca le-a purtat noroc, nu vor să o părească așa de curând. Se uită în dreapta - liber, se uită în stânga - la fel, liber.

În față nu s-au uitat, și nici în sus, unde era un paparaț' de-ăla. Și i-a zis el ei: "Vrei să fii soția mea?" Și ia zis ea lui: "Da!"

Și au făcut o nuntă ca-n povești~~(ri adevărate de la Protv)~~. Cu lăutari și hora miresii pe trotuarul din fața blocului:

(Tomberonul din planul secundar se potrivește perfect evenimentului!).

Iar eu m-am apucat să pregătesc o friptană dintr-un cotlet de porc, că doar nu era să mă uit la TVfereastra toată ziua.

E mai mult decât clar ce invenție am făcut, nu? O felie de cotlet, învelită în 2 felii subțiri de bacon.

Am pus la copt într-o tavă, pe hârtie de copt. Am prins preventiv baconul cu o scobitoare. Acum știu că nu e necesar, baconul se strânge frumos și nu pică de pe cotlet.

Am făcut și o emulsie din 3 linguri de ulei de orez cu un praf de sare și boia iute. Nu puneți prea multă sare, s-ar putea ca baconul să aibă sare în exces, numai bine pentru carnea din cotlet.

Dați tava la cuptor. Publicitate. Promo. Finalul în emisiunea viitoare.

Vă asigur că a fost delicios. Cu salată de castraveți, mărar și usturoi. Că doar suntem la nuntă. Am și manichiură adecvată.

Dar asta v-am spus că e deja poveste din episodul următor! Hai că vă dau niște secvențe din episodul următor. Mireasa descoperă că Cezărică e Cezărică în timpul zilei, iar noapte devine Cezar, băiatul cu cămașă (sau fără, whatever!). Parol!

Așa că am apelat la vrăjitoare ca să rupem blestemul. Am angajat o gașcă de ~~golani~~ băieți și fete din fața blocului să împrăștie - cu grație! - coji de semințe de dovleac. Prăjite și sărate.