sâmbătă, 18 septembrie 2010

În curtea cu Fluturi

În curtea cu Fluturi, în Chișcău, găsești o impresionantă colecție de obiecte cu caracter etno-folcloric. Un fel de Muzeul satului, un fel de Muzeul Țăranului - privat. Chestia asta cu "privatul" nu cred că e benefică pentru proprietari - care sunt o familie simplă de oameni ai satului. O viață întreagă, baci Flutur a strâns "vechituri" - am spune cu multă ignoranță, noi , ăștia crescuți în buricu'târgului, în spatele blocului. Și totuși, când am văzut atâtea lucruri adunate și expuse într-un mod naiv și ludic, am rămas profund impresionată de ambiția și devotamentul pentru hobby-ul lor, al familiei Flutur.



Nu se poate rata acest muzeu, se află chiar "la stradă", pe drumul care te duce spre parcarea din zona intrării în Peștera Urșilor. Iar dovada faptului că oamenii sunt mai mult decât primitori se poate observa chiar de la intrare, unde găsești poarta larg deschisă și anunțul "Intrarea gratuită" . Cele două sculpturi de lemn cred că reprezintă cei doi Fluturi care au pus temelia acestei colecții. Trecem de poartă și căutăm din priviri "găzdoaia" sau "găzdoiul". Nu-s. Dar dacă poarta a fost larg deschisă, atunci e semn că suntem totuși bineveniți. Și începem a invada, cu multă curiozitate,  spațiul.


 










Evident că în acest muzeu exponatele nu sunt așezate "la linie", dar fiecare spațiu din curte este exploatat cu inteligență. Toată curtea și grădina sunt dedicate unei pasiuni de o viață: colecționarea de obiecte - cu tentă etnografică. Hai să vă mai arăt :






La etaj era amenajată o sală de clasă - în stilul  "very old school", o bucătărioară, și o cameră tradițională. Ca la Muzeul satului.






Din  sala de clasă mi-au reținut atenția și embleme de tristă amintire :
Din camera tradițională:











Revenim în curte:



Niște (de fapt multe, foarte multe...)  unelte. Pe unele le recunoașteți și voi cu ușurință, fiindcă bunicii voștri încă le mai folosesc în mod curent.



Pentru stupi

























 

 




Ne odihnim puțin și apoi plecăm, nu înainte de a-i mulțumi găzdoaiei pentru că ne-a lăsat să-i trecem pragul.  Găzdoiul , din păcate, nu mai poate să ne întâmpine, e foarte bolnav.



Înainte de a pleca mai aruncăm o privire și parcului auto, aflat în fața porții muzeului


















 






Locomobil


Service auto - country style :))

Ce ziceți, nu-i așa că e de admirat pasiunea acestei familii?


4 comentarii:

  1. Èxtraordinar! Ma bucur ca am vazut (macar in poze) aceste minunatii.

    RăspundeţiȘtergere
  2. pentru mine Chisinaul asta e ca un loc din poveste: am auzit, dar nu sunt sigura ca exista, e asa, ca o legenda, o chestie ireala. cred ca trebuie musai sa calatoresc pana acolo, nu se mai poate! faine poze, fain loc!

    RăspundeţiȘtergere
  3. Fara cuvinte un salt in lumea magica demult uitata!!!!!!!!!!
    Te invit pe forumul http://hobby-handmade.forumer.ro/index.htm ,gratuit ,si deschis celor ce iubesc artizanatul de toate tipurile.

    RăspundeţiȘtergere