joi, 15 mai 2014

Mai. Este toamnă?

În această perioadă, cam până la sfârșitul lunii, în calendarul catolic sunt așa-numiții "sfinți de gheață". Dacă sunt mânioși pe oameni, acești sfinți sunt aducători de vreme rece, ploi și grindină. Se pare ca oamenii i-au supărat și în acest an, dar se pare că noi i-am supărat ceva mai puțin, fiindcă deocamdată nu ne-a adus decât frig și ploaie. Parcă-i toamna, acum în mai. Drept pentru care, am făcut puțină căldurică în bucătărie. Și dacă am dat drumul la cuptor, am vrut să aduc și ceva arome rapide și plăcute-n încăpere. Am preparat prăjitura rapidă a mamei, prăjitură care n-are alt nume decât ....

PRĂJITURA CASEI



Cred că o știți cu toții, aproape toate mamele o fac. Rețeta e flexibilă se poate face cu aproape orice ai prin casă. Se face o compoziție după formula 5-5-5, 6-6-6, 7-7-7, după cum e tava de mare.

Eu am tava obișnuită la cuptor, deci am făcut formula 7-7-7, ca să-mi iasă prăjitura mai înaltă. Dar mergea și formula 6-6-6. V-am aburit destul, hai să vă mai dau și alte detalii.

Deci se bat spumă 7 albușuri cu un praf de sare. Când spuma e tare se adaugă rând pe rând 7 linguri de zahăr tos. Se fac albușurile ca o bezea. Separat, cele 7 gălbenușuri se diluează, cam ca la maioneză, cu 7 linguri de ulei de floarea soarelui (sau orice alt ulei, neutru la gust, deci nu ne prostim cum ulei de măsline, da?). Această maioneză se adaugă în fir subțire în bezeaua de albușuri. Apoi se adaugă, rând pe rând, 7 linguri de făină proaspăt cernută. Deja când adăugăm făina renunțăm la paletele mixeului, și luăm lingura de lemn și amestecăm pale-pale, de jos în sus, ca să nu se lase bezeaua. Cine dorește poate adăuga și un pliculeț de praf de copt, dar vă zic că prăjiturica iese bine și fără praful de copt. Se pun într-un castronel 7 linguri din această compoziție care se vor omogeniza cu o linguriță cu vârf de cacao. Restul de compoziție se toarnă în tavă tapetată cu ulei și făină. Apoi se toarnă și compoziția cu cacao. Cu un băț de frigăruie se amestecă cele două culori în tavă -  să obținem un efect marmorat.

Cam aceasta ar fi compoziția de bază a prăjituricii. Acum cred că ați prin ideea cu formulele de mai sus, vă reamintesc că eu fac de regulă formula 7-7-7.

După ce compoziția este turnată în tavă vine momentul de creativitate. Se pot adăuga cubulețe mici de rahat colorat. Și/sau stafide hidratate în coniac/rom. Și/sau nucă prăjită și tocată. Și/sau fructe confiate tăiate cubulețe mici. Sau cu nucă și bucățele din dulceață, de exemplu cu bucățele dintr-o dulceață de coji de portocale. Sau în compoziția galbenă se adaugă 2-3 linguri de cocos ras. Și/sau perle de ciocolată. Astea-mi plac iarna. Opțiunile de vară ar fi fructele de genul vișinelor. Adică cocos-vișine. Și lista opțiunilor rămâne deschisă. De exemplu, de la Lidl:


Dimineața, prăjitureaua ține loc de mic dejun sățios, alături de o ceașcă generoasă de cafea. Sau lapte. Sau ceai, după cum avem voie. Până luna viitoare eu n-am voie cafea. Nu știu dacă mai am nevoie de cafea, din octombrie anul trecut am avut interzis și văd că se poate trăi și fără cafea. Dar poate așa, de-o fiță de cafea poate tot mi-o fi și mie poftă odată.

Cu așa o prăjiturea, oare n-am îmbunat sfinții de gheață?


P.S. Peste o lună poate am să mă plâng de caniculă...

miercuri, 7 mai 2014

Astea-s pofte?

De ceva vreme sunt în concediu. Am dormit (mai mult peste zi, căci noaptea am insomnii), am lenevit, am pierdut vremea. Acum m-am plictisit de așa huzur. M-am trezit de dimineață gândindu-mă ce voi face azi - dă-o naibii de treabă, nu se mai poate să treacă și ziua de azi tot așa. M-am uitat puțin la televizorul din bucătărie. Pe strada mea, la fel ca și prin întreg cartierul și orașul meu toate străzile sunt sparte. Se lucrează frenetic. Doar că nu se mai termină șantierul. Acum știu și de ce. 

Oamenii de la șantier au fost prezenți la muncă de dimineață. Erau ei doi și un domn în haine civile. Șefu' probabil. Au făcut planul de lucru, au mai făcut o ședință, apoi au luat o pauză de masă. După care au trecut să-și facă siesta.



Între timp, eu am trebăluit prin bucătărie, amuzându-mă de ce vedeam pe mal. Ce să fac dacă am plita amplasată strategic chiar lângă fereastră? Domnii respectivi la "muncă", bunici și mămici plimbând pe faleza Mureșului cărucioare cu copii sau triciclete cu copii.

Probabil vă întrebați ce am trebăluit prin bucătărie. Păi nimic complicat, am făcut o supă de primăvară-vară: supă cremă de mazăre cu buchete de conopidă. Dacă de asta am poftit de vreo două săptămâni....



Nu se face greu de loc.  Se pun la fiert o rădăcină de pătrunjel și una de păstrânac. Și o ceapă. Când sunt aproape fierte se adaugă mazărea (vreo 500 de grame) și buchetele de conopidă. Separat am făcut "îngroșala", așa-i spunea buna. Două linguri de ulei de floarea soarelui (nu ne prostim cu ulei de măsline chiar la orice mâncare!), o lingură de făină și doi trei căței...


 ... de usturoi. Se perpelesc pe foc și apoi se adaugă în fir subțire unul-două polonice cu zeamă fierbinte de la supă. Se amestecă încontinuu. Dacă s-au format cocoloașe, nu trebuie să disperăm, le spargem cu mixerul vertical (cu picior de metal).

Se scot buchetele de conopidă fiartă și câteva linguri cu mazăre boabe. Se toarnă sosul de "îngroșală" peste supa de legume și cu mixerul vertical se pasează legumele din supă. Se mai dă un clocot- două, apoi se adaugă în supa cremă conopida și mazărea boabe păstrată mai devreme. Se condimentează cu mărar, sare și piper. Și un praf de zahăr dacă vi se pare că mazărea nu este suficient de dulce.

Buna mea fierbea, în mod tradițional, în zeama de la legume găluște din făină. Dar eu am vrut supa mai ușoară. Nici măcar cu crutoane nu mi-a trebuit-o. Am mâncat două farfurii pline cu vârf. Mi-am făcut damblaua.

Ah! Cred că sunt defectă. Asta-i poftă?



vineri, 31 ianuarie 2014

Din iarna lui 2014

....pe ulița mea!

La prima zăpadă, căței, copii și oameni mari s-au zbenguit în zăpada de pe digul din fața ferestrei mele.



Îmi place iarna, dar în acest an abia aștept să vină vara ! Până atunci,