miercuri, 7 mai 2014

Astea-s pofte?

De ceva vreme sunt în concediu. Am dormit (mai mult peste zi, căci noaptea am insomnii), am lenevit, am pierdut vremea. Acum m-am plictisit de așa huzur. M-am trezit de dimineață gândindu-mă ce voi face azi - dă-o naibii de treabă, nu se mai poate să treacă și ziua de azi tot așa. M-am uitat puțin la televizorul din bucătărie. Pe strada mea, la fel ca și prin întreg cartierul și orașul meu toate străzile sunt sparte. Se lucrează frenetic. Doar că nu se mai termină șantierul. Acum știu și de ce. 

Oamenii de la șantier au fost prezenți la muncă de dimineață. Erau ei doi și un domn în haine civile. Șefu' probabil. Au făcut planul de lucru, au mai făcut o ședință, apoi au luat o pauză de masă. După care au trecut să-și facă siesta.



Între timp, eu am trebăluit prin bucătărie, amuzându-mă de ce vedeam pe mal. Ce să fac dacă am plita amplasată strategic chiar lângă fereastră? Domnii respectivi la "muncă", bunici și mămici plimbând pe faleza Mureșului cărucioare cu copii sau triciclete cu copii.

Probabil vă întrebați ce am trebăluit prin bucătărie. Păi nimic complicat, am făcut o supă de primăvară-vară: supă cremă de mazăre cu buchete de conopidă. Dacă de asta am poftit de vreo două săptămâni....



Nu se face greu de loc.  Se pun la fiert o rădăcină de pătrunjel și una de păstrânac. Și o ceapă. Când sunt aproape fierte se adaugă mazărea (vreo 500 de grame) și buchetele de conopidă. Separat am făcut "îngroșala", așa-i spunea buna. Două linguri de ulei de floarea soarelui (nu ne prostim cu ulei de măsline chiar la orice mâncare!), o lingură de făină și doi trei căței...


 ... de usturoi. Se perpelesc pe foc și apoi se adaugă în fir subțire unul-două polonice cu zeamă fierbinte de la supă. Se amestecă încontinuu. Dacă s-au format cocoloașe, nu trebuie să disperăm, le spargem cu mixerul vertical (cu picior de metal).

Se scot buchetele de conopidă fiartă și câteva linguri cu mazăre boabe. Se toarnă sosul de "îngroșală" peste supa de legume și cu mixerul vertical se pasează legumele din supă. Se mai dă un clocot- două, apoi se adaugă în supa cremă conopida și mazărea boabe păstrată mai devreme. Se condimentează cu mărar, sare și piper. Și un praf de zahăr dacă vi se pare că mazărea nu este suficient de dulce.

Buna mea fierbea, în mod tradițional, în zeama de la legume găluște din făină. Dar eu am vrut supa mai ușoară. Nici măcar cu crutoane nu mi-a trebuit-o. Am mâncat două farfurii pline cu vârf. Mi-am făcut damblaua.

Ah! Cred că sunt defectă. Asta-i poftă?



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu