marți, 1 decembrie 2009

Tărâmul dintre râuri

Păi dacă tot m-am logat ca să felicit Goagălu', atunci hai să vă mai spun două vorbe, fiindcă altfel, v-ați putea -doamne ferește! - supăra pe mine, și chiar nu vreau să mi se întâmple una ca asta!


Haidați , vă aștept cu portița descuiată:

Mașina ați lăsat-o în parcarea de vis-a-vis?




Domnii de acolo sunt cu voi? Chemati-i și pe ei aici!



Am pregătit iatacul, faceți-vă comozi. Să vă mai aduc o periniță? Imediat! Până aduc perinița vă rog să-mi studiați nițel biblioteca, avem volume noi ...


Am pus adus și niște ceai, dulce-dulce, ca să ne fie vorba mai lungă:


Mă scuzați pentru samovar, dar ceainicu' s-a transformat puțin :D


Planta s-a cam uscat, asta e din cauza că nu am stat pe acasă în anul acesta, biata de ea, mi-a dus dorul...

Mi-a promis Mos Nicolae ca daca am sa fiu cuminte macar o saptamana, imi va aduce unu' din asta:


Am ratat cumințenia din săptămâna asta, fiindcă ieri mi-am uitat buletinu' la banca italoromena (deschid paranteza moaaaaahmă ce de-a matracuce acolo!!! cred că ăsta a fost profilul candidatului când le-au angajat, am crezut ca l-am pierdut, si doamne câtă nevoie aveam de buletin numai sufletu' meu știe, și evident și domnu' notar. Normal că atunci când m-am întors după buletin se închisese, iar azi, evident că e liber, nu lucrează. Sper sa nu ma trezesc fără voia mea cu vreun credit mișto... am închis paranteza)
Cred că Mosu' și-a pregătit deja sacii, acolo or fi și cadourile pentru voi, hehehehe! ați văzut, nu are bâtuțe. Încă.

Să vă mai pun niște ceai? Vă place? Da? E făcut în vas special:



Și se servește ne-a-pă-rat în ceșcuțe de sticlă în forma lalelei.


Ahhh, mai am si niste covrigi, serviti, vă rog:



Nah, mai pregătesc și narghileaua și apoi putem sta de povești.


Acum e biiiineeee! Așa... Deci? Ce mai ziceți ce mai faceți? Și eu sunt bine ... doar că ... mai am încă un dor. Un dor nou. Un dor de tărâmul pe care recent l-am descoperit, și care m-a fermecat. E țara dintre râuri. Am descoperit antica Mesopotamie. Mă rog, o mică parte din nordul ei, dar asta e doar o confirmare a faptului că mă voi reîntoarce, fiindcă știu că mai am ce vedea acolo. Am descoperit o nouă Turcie, acea Turcie dintre râurile Tigru și Eufrat, pecum și un loc aparte în sudul ei, care este cunoscut sub numele de "țara fisticului" - vechiul Antep.

Dar am să vă zic ce înseamnă acum, tărâmul acesta pentru mine.

Pentru români, Turcia a devenit una dintre cele mai populare locuri de petrecere a vacanțelor. Ne-am obișnuit să fim oaspeții lor în resorturile de 4 sau de 5 stele, iubind luxul și abundența pe care ei știu că ne-o dorim și pe care, cu multă, foarte multă ospitalitate ne-o oferă. Și totuși, am descoperit, cu multă bucurie, că Turcia nu e doar atât. Cum e Turcia pentru mine, acum după mai mult de o săptămână petrecută printre oamenii ei?

E fantastică!...Eeeeee ... de poveste...

Cuvintele cheie pe care le-aș folosi ar fi multe, așa cum e abundența de delicatese pe care am gasit-o peste tot, pe străzi, prin bazare, prin restaurante, prin toate dumețiile. Mă limitez însă a vă descrie Turcia așa cum descoperit-o eu ... cu ajutorul celor cinci simțuri.

M-aș rezuma la a vă spune că Turcia e mai mult decât o cafea dulce sorbită într-un local, tolănită-ntre perne pe o saltea așezată direct pe un covor roșu, și pufos, învăluită-n fum dulceag de mere verzi dat de pufăielile dintr-o narghilea pe care o împart frățește cu noii prieteni.

Turcia e pofta pe care o simți că îți inundă gura la vederea „pidei” proaspăt scoase din cuptor. Turcia e dulcele variat parfumat al bucățelelor de faimos rahat îmbrăcat în zahăr sau cocos ras, bucățele, plin de prețioase perluțe de fistic sau nucă și îmbătat de arome de fructe uscate. Turcia e bucuria care te invadează în timp ce ai savurat un cataif. Turcia e plăcerea nebănuită a baclavalei cu inima verde de fistic.


Cataif

Renumita Baclava cu fistic a 'Antepului

Turcia e discretul sunet al ceștilor de ceai lovite pentru a atrage atenția asupra comerciantului cu samovar în spate. Turcia e sunetul tânguitor din minaret care îți reamintește că e timpul să fii recunoscător cerului. Turcia e ciocănitul ritmic al meșterilor artizani din bazar. Turcia e sunetul poveștilor de dragoste eternă spuse pe melodii pasionale în ritmuri folclorice sau ritmuri rock (da! Au un rock care sună fantastic de bine :) ).




Artiști din Urfa

Turcia e moliciunea eșarfelor care îți înfășoară delicat capul, gâtul sau umerii. Turcia e dulcea toropeală care te cuprinde după ce ai avut parte de “Hamami” – baia turcească. Turcia e bunăvoința cu care am fost învățați să degustăm kebabul Adana, folosindu-ne doar mâinile, abandonând civilizația.

Aș spune că Turcia înseamnă culoare: de la roșul aprins al condimentelor care ne-au gâdilat nările în bazar și în restaurante, până la movuliul eșarfelor purtate de femeile din Șanliurfa, de la galbenul sclipitor al aurului cu care ești îmbiat în vitrinele bijutierilor până la argintiul meșterilor artizani ai Bazarului din bătrânul Antep (devenit în zilele noastre oraș modern cu nume nou - Gaziantep) sau ai meșterilor argintari ai străvechiului Midyat.


Lamachum

Rodie

Am și eu taraba mea

Femei în bazarul din Şanlıurfa

Aur

De toate...

Turcia e o lume care te observă. Mai mult sau mai puțin discret. Dar știi că nu treci neobservat, fiindcă ochii sunt ațintiți adesea asupra ta. Și de aceea, e bine să ai asupra ta amuleta de un albastru pătrunzător și purtătoare de magie, cunoscută sub numele de Nazar Bongucu. Ca să te ferească de deochi. Chiar dacă nu ai amuleta ta personala, poti fii linistit, fiindcă în Turcia, ochiul albastru te priveste de peste tot. Din portofel, ca sa fii sigur ca nu vei avea probleme cu banii, de la oglinda retrovizoare a mașinii, din avion, din restaurant, din bazar, din vitrinele bijuteriilor dar și din toate magazinele de suveniruri. E un fel de ... “Doamne ferește!”. Nazar Boncugu e unul din cadourile pe care cineva care va vizita Turcia va trebui să îl dăruiască tuturor celor dragi, pentru a-i feri de rele, dar în special de ... deochi.

Nazaar Boncugu

Fiind posesoare de privire azurie, am înțeles acum cât de specială sunt.

Mi-am amintit de povețele bunicii care mă pregătea să devin “om de ispravă”, învățându-mă din sfintele porunci și spunându-mi să am grijă mare, fiindcă oamenii cu ochi albaști, fără să știe, au puterea deochiului. Așa că, dacă mă întâlniți, am să vă salut în turcește, spunându-vă cu inima deschisă: “Merhaba!”, cuvânt care e folosit ca formulă de salut, și care mi-a fost tălmăcit de Fatma, spunându-mi că de fapt înseamnă “să nu te temi de mine!”. Așadar, să nu vă temeți de mine, fiindcă am Nazar și pentru voi.

În muzeul vechiului Antep am fost priviți de Gaia, fata descoperită în 1992 ascunsă în ruinele anticului oraș Zeugma fondat cu 300 de ani înainte de Cristos de către unul din generalii lui Alexandru cel Mare. Fata, care care este confundată cu Gaia - zeița Pământului, a devenit, alături de fistic și delicioasa baklava unul dintre simbolurile orașului Gaziantep. Privirea ei este asemuită cu privirea Giocondei lui Da Vinci, dar automat îmi trece prin minte întrebarea “oare Leonardo de unde s-o fi inspirat?”


Gaia - Gypsy Girl from Zeugma - Zeugma Mona Lisa

În Turcia am respirat istoria. O istorie la care nici nu am îndrăznit să gândesc că voi avea parte să o trăiesc traversând partea nordică a anticei Mesopotamii. Spiritul Apei a făcut să traversăm cu bine Eufratul (Firat) și Tigrul, iar Spiritul Credinței ne-a călăuzit pașii prin moschei dar și prin curtea unor mănăstirii creștin ortodoxe (Mor Gabriel, de exemplu) situate chiar în inima Islamului.

Hasankeif - râul Tigru

Hasankeif - râul Tigru


Râul Eufrat

În fața intrării la Mânăstirea Mor Gabriel


Mânăstirea Mor Gabriel


Mânăstirea Mor Gabriel


Mânăstirea Mor Gabriel

Din mânăstirea Mor Gabriel

Din Mânăstirea Mor Gabriel

Imam din Sanliurfa- o moschee de lângă peștera lui Abrahaam

Lângă peștera lui Abrahaam - Șanliurfa

Șanliurfa (= the great Urfa, Urfa este numele vechiului oraș Ur)- Halil-ur Rahman Camii Minaret

Șanliurfa

Șanliurfa


Intrarea în peștera lui Abrahaam

Peștera lui Abrahaam - e protejată de un perete de sticlă

Cutia comorilor a fost neîncăpătoare, am umplut-o cu legende, mituri și povestiri ale locurilor.

Șanliurfa - panoramă


Cele 2 coloane (columne?) din castelul din Sanliurfa


Lacul cu pești



Al doilea lac cu pești




"Holy fish"

"Holy shoes"



Legendă - labirintul din podea simbolizează calea vieții. (Personajele se prosteau nițel)


Pe vârful lui Nemrut





Am făcut loc în cutia comorilor și prețioaselor lacrimi de despărțire care mi-au fost dăruite împreună cu zâmbetele lor, de către prieteni cu nume de poveste: Yagmur („ploaie”), Damla („picătură”), Deniz („mare”, ca și în Marea Neagră), Cemil („cel iubit”) și mă opresc aici, fiindcă altfel ar trebui să scriu și de Kubra, și de Burac, și de Burku, si de Ozgur, si de Ibrahim, și de Nihan, și de Melike și de Helin și zău, că ar fi nedrept față de ceilalți al căror nume nu am apucat să le scriu aici . Dar îi am pe toți în inima mea. Iar peste toate acestea, am pus în cutia comorilor amintirea unei săptămâni trăite la intensitate maximă, printre prieteni, învățând împreună cu aceștia ce e și cum e viața în Turcia.



Turcia e ...parfum. Parfum de fericire. Fiindcă nu poți să trăiești decât fericirea că ai parte, chiar și numai pentru o săptămână, de paradis. Știu ce am să scriu în scrisoarea pentru Moș Crăciun. Am să îi scriu Moșului să-mi mai aducă măcar pentru câteva secunde puțin parfum. Parfum feeric de poveste...



Și-am înălecat pe-o șa ...


... mi-am luat și vorbele cu mine ...


... mi-am luat și mâncarea la pachet ...










Prăji cu brânzăăăăăăăă....

Sex on the beach - Turkish style

... nazaar-uri și alte daruri pentru voi...





"Telkari"

... am urcat în mașina timpului ...


... și zbang! Uitati, m-am reîntors în lumea nebună din anul de grație 2046?!?!??!?!

La Otopeni...

Aferim! Hai România.


Turkish raki

P.S. Azi mâncăm catering, fiindcă e sărbătoare :)

2 comentarii:

  1. aia era ora de sosire..fii mai atent, doar spui ca esti baiat umblat!

    RăspundețiȘtergere
  2. Io cre' că matale nu ți-ai luat azi pastilele!

    RăspundețiȘtergere