Cristos a înviat!
Fie ca lumina să aducă ... am primit câteva zeci de astfel de sms-uri, toate stereotipice, fără nicio valoare personală. Oare de ce încăpățânează lumea să creadă că e very polite dar și trendy să trimiți astfel de mesaje? Aș fi preferat poate o felicitare scrisă de mână sau în cel mai rău caz un mms cu o poză și un "caption" de genul "Paște fericit! Cozonacul mi-a ieșit perfect și delicios!", dar atunci ar fi fost lipsit de spiritualitate. La biserică, ni se spunea ceva despre cineva care a reușit să "învieze". M-a secat "învieze", dar poate că în România noastră talentată, gramatica nu-și mai are sens, fiindcă toată lumea știe ce vrea să zică toată lumea, cuvintele nu mai sensuri ascunse, iar scrierea lor alambicată devine conținut de nou DOOM. Iar alăturarea unor cuvinte gen "mamelordinlumea'ntreagă" devine un mesaj, conform celui mai talentat orfan român. Care nu este un manelist, ci este un hip-hop-er manelist, that's my humble opinion. Evident, site-urile de profil sunt pline de dispute pro și contra concursului, asta dacă aveți chef de încă o radiografie a României. Din toată mascarada aia de concurs, mi-a plăcut eleganța și oarecum aristocrația băieților de la Ballance, ei parcă erau acolo dintr-un alt film. Sper ca participarea lor la mascarada românilor talentați să le fi fost de bun augur.
Dar să revenim la sărbătoarea noastră. Nu m-am omorât foarte tare cu pregătirile de Paște. Am făcut doar curățenie, așa cum fac în fiecare week-end. Nu înțeleg conceptul de "curățenie de sărbători". La țară, la bunică-mea, când spunea de curățenia de sărbători se referea la curățenia pe care ți-o impunea evlavia postului religios. Și la "molărirea" a.k.a. văruirea gardului, a pomilor și a soclului fântânii din curte, a prunilor de la uliță, a bucătăriei de vară și a celei de iarnă, a grajdului, cotărcii și a cotețelor. Și la primenirea camerelor de oaspeți. Acum, când vastele noastre proprietăți de la blocuri au cel mult 100 mp (cu tot cu balcoane și alte părți comune), mă gândesc la semnificația curățeniei de sărbători. Aud gospodinele în jurul meu care au muncit două săptămâni neîntrerupt la curățenia aceasta. Și mă simt complexată, că eu am cam tras mâța de coadă. La mine făcutul de curățenie durează maxim o zi (cu vizionat de anumite filme, ca să nu fie chiar boring), în rest, menținerea ei e o chestiune de rutină zilnică - ca și spălatul pe dinți aș spune.
Pregătirile de sărbători implică, de asemenea, o muncă titanică în pregătirea preparatelor mai mult sau mai puțin tradiționale. Adică, după ce gospodina a trebăluit săptămâni întregi la curățirea locuinței, vine vremea să devină roabă/sclavă în bucătărie. Cozonaci, pască, drob, fripturi, ciorbe, stufat, ouă roșii, prăjituri, garnituri, salate, sărățele, căcărele. Doar pentru a avea "de toate" pe masă de sărbători. Adică se dezvoltă conceptul de diversitate. I-aș spune risipă, să mă scuzați dacă puteți. Deci biata noastră gospodină, începe sărbătoarea cea mare mai mult decât obosită. Face un duș rapid și e pregătită să meargă la biserică în noaptea de Înviere. Că măcar acolo își poate trage și ea sufletul, fiindcă de ațipit nu poate, deoarece e înghiontită de mulțimea foarte credincioasă, mâncătoare de sămânță și care are cășți cu manele în urechi. Nu își mai face probleme că nu a apucat să se mai îngrijească fizic, când să mai aibă timp și de ea, biata făptură? Poate după sărbători. Noaptea Învierii trece, vine ziua Paștelui, când fenomenul "pune-te masă, ridică-te masă" se repetă cu obsesivitate. Evident, e treaba gospodinei noastre. După ce sărbătorile au trecut, viața își reintră în normal. Curățenie, mâncare și servici, familie.
Bine ai revenit rutină!
Așa se întâmplă probabil încă în multe dintre casele românilor. Eu am refuzat cu îndârjire să mă supun acestei cutume. Am preferat o supă ușoară din verdețuri și cu tăiței. Tăiței făcuți de o tanti de la țară. Iar friptura de miel nu prea a existat, am avut o friptură de porc la cuptor, carnea fiind împănată cu ceapă verde, ardei, morcovi rași pe răzătoarea mare și când a fost aproape gata, am presărat-o cu usturoi. Și am avut și-un piure de cartofi și o salată de sezon, făcută din salată verde, usturoi, ridichi, castraveți și mărar. Prăjituri am avut de la o "cofetărie de casă", au fost 2 platouri cu vreo 10 feluri de prăjituri cu diferite foi și diverse creme, am plătit 28 lei/kg. Au fost perfecte! Doar tortul l-am făcut la o cofetărie de renume de aici din "satul" meu. Uneori mai iau și țepe, dar nu consider faptul în sine un capăt de drum. Anul acesta, țeapa am luat-o cu tortul. Fiindcă, cei de la cofetărie mi-au făcut un tort de ciocolată ciudat. Cred că au shimbat rețeta, sau au schimbat cofetarul. Nu m-ar fi deranjat atât de tare gustul, fiindcă tortul de ciocolată e tort de ciocolată. Dar m-a deranjat aspectul. Ia:
Am comandat tort de cioocolată, tort de ciocolată mi-au făcut. În spiritul sărbătorilor de paște, tortul lor de ciocolată a fost gata ciocnit. A fost ca și cum v-aș fi invitat la mine să vă servesc cu ouă gata ciocnite. Nu m-am certat absolut de loc cu cei de la cofetărie, fiindcă am vrut să păstrez smerenia și toleranța (care de multe ori e confundată cu prostia) pe care o presupun zilele dinaintea sfintelor sărbători. Mă întreb dacă o cofetărie atât de mare cum e cofetaria miky nu mai ține la blazon și oferă rebuturi clienților lor?! Well, după cum se vede bine în poze eu am primit de la ei un tort reparat. Fără discount, fără scuze. Și fără scandal din partea mea, fiindcă am vrut să fiu tolerantă, în conformitate cu Spiritul. Dar în sinea mea, dumnezei nesfințiți și fără număr au fost. Mai bine renunțam la toleranță, măcar eram descărcată de energii negative. Glazura aia de ciocolată a fost execrabilă, parcă era o piele întinsă pe tot tortul. Asta a fost, ce să zic... data viitoare nu mă mai prind de client, rămân la prăjiturile "cofetăriei de casă ale lui tanti fostă cofetăreasă la Mimoza".
În rest, totul a fost bine, vremea a fost deosebit de frumoasă, semn ca vara e aproape. Și că în aproape 2 luni vine concediul. Doamne, cum trece timpul!
Mai am doar un instantaneu să vă arăt.
Azi noapte, am văzut că lângă o băncuță amplasată pe digul de pe malul Mureșului cineva a uitat o plasă. Azi dimineață - ba, mint! - aproape de amiază, pe la 11, - plasa era încă acolo, deși faleza Mureșului este un loc destul de circulat. Nici măcar cei care au tăiat iarba de pe dig nu au avut nevoie de acea plasă. Oare oamenii sunt încă în Spiritul sărbătorilor, sau din România talentată ne-am teleportat în România cinstită? Sau nimeni nu mai are nevoie de plasa oranj? Doamne ajută, înseamnă că votarea va fi cinstită la următoarele alegeri.
Să fiți iubiți!
