The green syndrome

Ca să scot capul din pământ, și să nu creadă Zsuzsa că am dat bir cu fugiții, m-am molipsit și eu de sindromul verde pe care l-am luat de la 'mneaiei. Și cum pe căldurile astea pe care le avem înainte de furtună nu mai e de ieșit din casă, am pus oala pe foc, am adăugat ce era de adăugat în ea, și am lăsat-o să fiarbă liniștită, respectându-i intimitatea. La un moment dat mi-am amintit că azi sunt un fel de gospodină, dar era cam târziu pentru o supă clară, așadar, vă prezentăm ...

SUPĂ - CREMĂ DE MAZĂRE

Ce ne trebuie? 1 ceapă, 1 legătură de morcovei (tare-mi plac morcoveii ăștia noi, baby carrot neaoși!), și vreo doi pumni de borș. Dar borș din satul meu, nu de la Moldova! Cine n-are borș din satul meu poate să pună liniștit vreo doi pumni de mazăre boabe. Fiindcă aici, borșul e numele mazărei. Musai mazărea să fie nouă, din păstaie culeasă de dimineață, pe rouă (trăi-mi-ar rima!). E atât de bună când e crudă și fragedă!

Se pune ceapa la călit într-o lingură de ulei (nu stricați gustul cepei călite cu ulei de măsline fițos, folosiți cu încredere ulei de floarea soarelui). Adăugăm morcovii și vreo 2,5 litri de apă. Când începe a clocoti, punem mazărea și morcoveii. Și fiindcă nu am vrut să mănânc supa cu crutoane (păi, da! e iarăși dietă-n paradis), am zis că voi avea gălușcuțe vegetale (pe principiul minte-mă frumos!) - adică buchețele de conopidă. Așa că am pus și vreo 4-5 buchețele dintr-o conopidă la fiert lângă mazăre. Legumele fiind foarte crude și fragede vor fierbe uluitor de repede. Se scot pe o farfurie buchețele de conopidă, și câțiva morcovei pentru decor. Ce a rămas în oală se va pasa cu mixerul vertical (pasatorul ăla, știți voi...) până când supa devine cremoasă. Se potrivește de sare și de piper. Apoi se pregătește ședința foto. Se ia un castronel de sticlă termorezistentă. Se bibilește după inspirație. 

Și fiindcă remainderul de pe celular mi-a spus - Mâine e zi de manichiură!, zbaaaang mi-a venit și inspirația pentru decor.

S-aveți poftă, și să mai veniți pe la noi!