De Dragobete

Anul trecut Dragobete a primit un chec. Făcut într-o mare viteză și care arată într-un mare fel. Anul acesta nu puteam să-l privez pe Dragobete de bucurii culinare. M-am tot gândit ce-aș putea să-i fac. Până seara târziu când de regulă apare Dragobete acasă mi-am zis eu că îmi va veni vreo idee. Așa că mi-am pus pe față o mască dintr-un gălbenuș amestecat cu o lingură de miere și vreo 2-3 stropi de lămâie. Și mi-am zis că e momentul să văd și ultimele episoade din Grey's. Când în Grey's drama era la cote maxime pentru o astfel de telenovelă un asemenea serial, și când masca începuse să-mi cam strângă obrajii și să-mi întindă ochii cam ca la chinezoaice, brusc am fost întreruptă de țârrrr-ul telefonului. "În cin'ș'pe minute vin acasă". "Da?!", am zis oarecum surprinsă. "Te-au dat afară?" - întreb. Râsete transformate-n hohote am auzit prin telefon.  Mă uit înspre fereastră și constat că încă e lumină afară. Mă uit la ceas și constat că merge bine, la fel cu ceasul televizorului, la fel cu ceasul de la microunde, la fel cu ceasul telefonului. Mă uit și la telefon să mă conving că era Dragobete la telefon. El era.

Idee de meniu de Dragobete nu mi-a venit, că n-a avut vreme să-mi vină. Măcar să-mi dau rapid masca de zombie de pe față și să-mi pun zâmbetul drăgălaș la locul lui! Parcă și oul de-abea se spăla de pe obraji. Oul? Ouă facem pentru Dragobete, e clar! Și le-am făcut!

    

Dăm drumul la cuptor în prealabil. 5 ouă le-am bătut spumă cu mixerul. Aproape s-au dublat, ce măi, chiar s-au triplat în volum, așa de bine s-au aerat! Până mixerul și-a făcut treaba, eu am tocat fin-fin,  fâșii de kaizer. Dar știți cât de fin? Așa, firicele, cum se vede și-n poză. Am adăugat 2 linguri rase de gris (păi da, low-carb mănâncă și Dragobete - la el se vede taaaaaaaare bine chestia asta, mor de ciudă!). Și am adăugat și o lingură de smântână, că rău n-are cum să fie. Am uns cu unt o tavă mică, și-am turnat compoziția în tavă. Deasupra am ras niște telemea de oaie și niște cașcaval. Nu trebuie sare, fiindcă sunt destul de sărate și kaizerul și brânzele. Se dă tava la cuptor, 180 de grade, cam 7-8 minute (uitați-vă și voi prin geamul cuptorului ca să vedeți ce întâmplă pe acolo.) Am pregătit într-un castronel 2 linguri de smântână frecate cu puțin usturoi. Când s-a rumenit frumos omleta (vedeți ce crustă frumoasă a făcut?) se taie pătrate, iar pătratele se taie pe diagonală obținând niște triunghiuri. De preferat isoscele. (OMG!) Se asamblează frumos omleta pe o farfurie astfel: se pune un triunghi care se va unge cu o linguriță de smântână cu usturoi. Se pune deasupra acestei smântâne cel de-al doilea triunghi. Așa nu va mai fi seacă, înecăcioasă omleta (așa-mi pare mie). Și fiindcă n-am apucat să toc încă nimic în afară de hârtie cu foarfeca cea nouă, am profitat de ocazie și am pregătit un decor urât din pătrunjel. Și vreo două-trei măsline. Light, așa scria acolo la galantar.

Țârrr! Țârrrr! Mai întârzii puțin, dragă. Ok, mai am timp de dramele din Grey's. (De ce m-aș enerva, nu?) 

Și ce frumos voi reîncălzi la microunde omleta mea coaptă la cuptor. Poate c-am să fac și-un ceai. Mai văd eu. 

Iubiți-vă și aveți înțelepciunea toleranței și empatiei!