Checul lui Dragobete

Se lucrează nebunește de ceva vreme în zona mea. Asta înseamnă că trăim puțin cam haotic, voi să nu faceți așa! Am decis să luăm o pauză de ceai, deja cafeaua s-a servit în doze excesive, din nou vă rog să nu faceți ca noi! La mâncare nu am mai avut timp să ne gândim foarte mult, în ultima vreme am gătit  mai puțin (ceva paneuri de porc, pui, în genereal am folosit ce s-a nimerit să fie dezghețat, asezonate cu niște murături - gogoșari umpluți cu buchete de conopidă, de exemplu). Și cum vrem să ne ținem tare pe poziții cu low carb - ne permitem ca măcar o dată pe săptămână să călcăm strâmb - că de aia e regim, ca să fie fentat!  :D Și ca vinovăția să fie ceva mai mică și mai ușor de iertat, am decis ca fiecare om muncitor să-și prepare propriul dulce. Ăsta a fost al meu:

Al celorlalți "concurenți" (fiindcă pe urmă am făcut concurs cine mănâncă cel mai repede) a fost aproximativ la fel. Totul a durat mai puțin de 15 minute, cu tot cu spălatul vaselor (adică una bucată cană plus una bucată lingură de fiecare personaj implicat în poveste).

Vă mai momesc cu o secțiune și vă spun apoi cum am făcut, deși google knows it better!

Avem nevoie de 4 linguri de făină, 2 linguri de zahăr, 1 linguriță de praf de copt, 1 ou, 1 linguriță de ulei, niște răzătură de ciocolată din râșnița pentru capucino, 2-3 linguri de apă minerală. Se omogenizează și se dă la cuptorul cu microunde pentru 4 minute la 750 W. E mișto faza când după aproximativ 40-50 de secunde vezi cum îți crește în cană un chec.

Acum că toată lumea e sătulă (și de lucru, nu numai de mâncare) putem aplica vorba veche românească: "cât e omul de calic, după ce mănâncă bine, doarme un pic". În cazul nostru, un pic mai încolo...

S-aveți poftă!