Vitamine ...

... si putin salam, biscuiti salam; exact ca-n Bond, James Bond. Poooooonct.

Amintiri dulci ღ

asd

Habar n-am de ce, dar din când în când mă apucă așa, câte-un dor de dor. Azi mi-a fost dor de răsfățul copilăriei. Ce se asortează cu răsfățul ăsta? Evident aroma dulce de scovardă caldă. Scovardă=clătită, așa-i mai spune la mine-n sat. Și dacă-i umplută cu bombițe delicate de nuci verzi, atunci poți să fii mulțumit, fiindcă așa cred eu că poți ajunge-n paradisul pierdut al Medelenilor lui Teodoreanu ...

INGREDIENTE:

-100 g făină proaspăt cernută
-2 ouă
-150 ml lapte
-50 ml ulei (de struguri am folosit eu)
-50 ml apă minerală
-un praf de sare

Se face loc în făină și se sparg ouăle:

Adăugăm un praf de sare, amestecăm și apoi încercăm să diluăm cu lapte aluatul . E bine să folosim telul pară, așa nu se fac cocoloașe.

În aluatul acesta semilichid se adaugă uleiul, și se amestecă până când nu se mai văd bulele de ulei.

Apoi aluatul se mai diluează cu apă minerală, ca să devină clătita mai pufoasă.

 

Se dă la rece pentru o jumătate de oră. Între timp se cotrobăiește prin dulapuri până se descoperă tigaia pentru clătite uriașe :P Dacă nu se găsește tigaia aia, atunci e bună și tigaia aia cu 4 inimioare, ce am luat-o la promotie anul trecut din Kaufland și n-am inaugurat-o încă.

Se pune tigaia pe foc. Se unge cu putin ulei. Eu doar acum ung tigaia cu ulei, în rest nu mai trebuie.

Tigaia e încinsă, deci e momentul să turnăm un polonic de aluat smântânos.

Se perpelește rapid pe foc ,apoi se întoarce și pe partea aialaltă, fiecare cum poate. Eu le arunc în aer ^-^. Tare-mi place să studiez hărțile care se desenează pe fiecare foaie de clătită. De ex. acolo așa-i că-i cizma Italiei?

Avem grijă și de corason...

Apoi atacăm borcanul de dulceață găsit la ofertă la Billa (8 lei). Îmi vin din nou pofte că aș putea căsăpi și bananele alea și să le îngrop în niște finetti și să le ascund pe urmă în clătită, mmmniam-mniaaaaammmm, deci da!

În final, ne pregătim de savurat, bucurându-ne de amintirea unei bunici ღ, care din păcate, acum nu mai este să ne răsfețe, dar care, cu siguranță, azi ne-a vegheat fericirea.

Bundașchenir

English

Ia, liniște, atenție aici la mine. Azi am gătit!

După ce v-am plimbat prin nămeții Laponiei, cred că o gustare caldă nu vă strică. E atât de ușor de preparat bundașchenirul ăsta, încât nu ar merita să-ți pierzi timpul scriindu-i rețeta. Dar la cât de bun e, cât de sățios e, mă gândesc că doar o imagine ar fi prea puțin pentru măreața rețetă. E ideală pentru timpuri răcoroase cu miros de mere coapte, scorțișoară, cuișoare, rommmmmmm!!!!

Asadar, să nu mai pierdem vremea, și să începem:


INGREDIENTE:

-3-4 felii de paine "veche" (de o zi, două)
-3 oua
-2 linguri iaurt/smantana
-100 g telemea rasă pe răzătoarea mare
- ulei pentru prăjit

Se sparg ouale intr-o farfurie adanca sau intr-un castron.

Urmatorul pas, se intelege ca e baterea "ouălelilor". Cand sunt bătute bine, se adaugă telemeaua rasă:

Telemeaua mea era foarte uscata, de aceea am ajutat-o cu putin iaurt. Iaurt aveam in frigider, dar merge la fel de bine si cu smantana. Cu lapte mi se pare ca se prea inmoaie painea, dar e chestiune de gusturi. Se amesteca bine, pana se obtine o compozitie omogena, dar nu foarte lichida.

Se pune intr-o tigaie antiaderenta ulei. Se incinge foarte bine.

Fiecare felie de paine se înmoaie în ou pe ambele părți. Partea întâi ( :d)

Si partea a doua (lol)

La fel se și prăjesc. Tot pe ambele părți. Partea A ...

... și partea B

"La familia" :

Prăjitul nu durează foarte mult, doar până oul prinde o culoare arămie/aurie. Se scot pe hârtie absorbantă. Și se mănâncă cu multă poftă. Întotdeauna friganelele astea - căci bundașchenir asta înseamnă ("paine cu bundă" :p )- mi s-au părut nemaipomenit de bune alături de o cană de lapte bătut, sau un ceai fierbinte.

Detaliu am, secțiune nu am, cine credeți că mai lasă bundașchenirul din mână să-l pozeze după ce-l mușcă, aa?

Iubitoarelor topicului cu ceaiuri de pe ciulinar le recomand ceaiul ăsta, are gust bun de mandarină.

Napapiiri

Ca sa-ti scrie personal Mosul Craciun nu trebuie sa faci mare lucru. Doar sa-l cauti pe net, la tv, la radio sau sa te duci in audienta la el. Ca sa-l cauti pe net, e simplu, un click, doua de maus si iti spune Google unde este mosul. La tv/radio e si mai simplu, dai un telefon/doua si te pomenesti cum te suna Busu sau Mosu, nu stiu exact, dar cam asa e. In schimb daca vrei sa ajungi la el e cel mai simplu sa iei avionul pana la Helsiki, si de acolo intrebi de Rovaniemi. E usor sa ajungi acolo, mai ales daca zbori, asa cum zboara si Mosul cand vine pe la noi.

Am reusit si eu anul acesta sa-mi iau zborul pana in Finlanda, si daca tot am ajuns pana acolo, mi-am zis sa dau o fuga sa-l vad si pe Mosu'. De-atatea ori fusese si el pe la mine, si nu se cadea sa nu-i intorc si eu, macar o data in viata, vizita. C-asa e frumos, nu?

Am mers pe un drum nu foarte lung (vreo mie de kilometri) in care am vazut intinderi de zapezi albe, rotocoale de zapada adunata de pe sosea si depozitata frumos la marginea drumului, paduri albite si lacuri inghetate acoperite de zapada, si nici tipenie de om nu am intalnit, decat in benzinarii.

Cald in autocar, frig pe-afara, cald in inimile noastre.

Daca va grabiti, si nu vreti sa stati vreo 8 ore in autocar, sa beti niste vin, sa jucati carti, sa spuneti bancuri cu prietenii, sa cucăiți din cand in cand, atunci, de la Helsinki luati avionul de Rovaniemi ca sa ajungeti exact la...

In fine, am ajuns aici langa globurile astea de cristal (heehehe, erau de gheață, dar asa e vorba poveștii)

Ne uitam pe anticul GPS (erau rudimentari, aveau doar niște banale hărți afișate pe acolo :D )

Ne orientam rapid și ajungem la locul care ne fusese indicat. Pai da!

Ne-am uitat sa vedem ce scria in spatele bilei.

Cineva se pare ca stia rusa, a corectat elfii :-)

Apoi ne-am uitat in stanga, ne-am uitat in dreapta, ne-am uitat in sus fiindca in jos n-avea rost sa ne uitam. Nu vedeam linia aia si pace. Cum care linie? Linia aia, a cercului polar ... o stiam de pe net:

Nu am gasit-o, era ascunsa sub zapada. Habar n-am ce mi-a venit sa intreb un elf (era de fapt elfa) unde e linia aia. Si amabil(a) mi-a spus: acolo, la magazin. Deci da, linia trecea prin magazin, si acolo chiar se vedea, ca nu mai avea ascunzatoare.

Acolo la magazin am aflat și care e povestea liniei:

Trecem linia invizibila si ne indreptam spre

Am ajuns.

Am salutat paznicii institutiei si ne-am pozat cu ei -doamne , mari mai erau:

Am testat derdelușurile, erau numa' bune:

Redevenim seriosi, si ne indreptam spre "office".



Aflam programul de lucru al Mosului:

Intram. Elfii ne-au spus ca Mosu' este in biroul lui, doar ca momentan e ocupat. Ne va putea primi peste o jumatate de ora. Pana atunci, i-am studiat antecamera :P



Dar n-am stat de pomana alea 30 de minute. Ne-am acordat diplome/certificate oficiale cum ca am fost si noi dincolo de Cercul Polar.

Apoi am completat taloane (ca doar e sportul nostru national, nu?) ca sa ne ia Mosul in evidenta ca suntem copii cuminti :

Cateva instantanee din culise:

Proud to be Romanian

În final am intrat pe la magazinul de suveniruri, unde daca vrei poti sa strici o groaza de bănet pe nimicuri.

Ah, era sa uit, ne-am urcat si pana la etaj, unde era magazin de zwarovski,, si acolo daca le calci pragul iti ofera ca amintire 2 centi. Ha! Credeati ca va da zwarovski?! Da, va da, dar atunci trebuie sa le dati voi euroii ca amintire! :D

Ne-am uitat la ceas si am vazut ca s-a facut timpul sa intram pe poarta care ne va duce la biroul Mosului Craciun. Am intrat, si , am avut de strabatut un drum foarte periculos, treceam prin maruntaiele pamantului, am vazut cum trece timpul, am vazut cum se invarte pamantul. Nush ce trebuie sa-i facem, ca scarțâie cam tare atunci cand se rotește.

Rovaniemi Santa's Office

Dupa ce am trecut prin maruntaiele pamantului, ne-am mai odihnit pentru vreo 5 minute pana am fost invitati in biroul Mosului. Acolo el ne-a primit cu mult drag, ne-a salutat in romaneste, si mi-a spus ca ma stie. Imediat m-am intrebat "oare de ce?" La scoala domnu' diriginte ii stia numa' pe aia care invatau bine sau aia care faceau boacane. Io cam faceam boacane, chiar din prima zi de scoala, nu ratam astfel de momente ... Acu', probabil ca de atunci ma stie si mosu asta, nu m-a uitat ... Ne-am asezat pe scaunele in jurul lui, si-a pus mana dupa umerii mei, elful fotograf ne-a facut o poza memorabila. Ne-am luat ramas bun de la Mos, si l-am rugat sa vina si anu' asta pe la mine, ca m-am mai cumintit un picuț. A zis ca vine negresit, ca oricum are treaba prin Romania, cam in jurul datei de 24 decembrie.

Dupa ce am iesit de la Mosu', ne-am dus pe la magazinele din zona. Marfa de marfa, luuuuumeee, ca doar era magazin "de firma"!

Am cautat si o cafenea. Mie mi-a placut asta:

Avea si terasa:


Din pacate nu puteam astepta pana sa se deschida:


Asa ca am renuntat, si ne-am dus sa stricam banii in alta parte (locuri berechet, nu va faceti griji :D), de exemplu, aveti mai jos o scurta compilatie :

L-am imbratisat pe Renul urias, si am intrat in alt magazin. De fapt, eu cred ca am intrat in garajul lui Mosu', fiindca acolo i-am gasit sania:

Văzând cadourile in sanie, nu am putut sa nu ma gandesc oare ce-o fi cu ele acolo. Eu cred, ca intradevar, Mosul verifica inainte de a da cadourile, daca destinatarii au fost cuminti. Se pare ca a dat si peste copii care l-au suparat... io asa cred. Data viitoare cand o sa il intalnesc, am sa-l intreb despre aceasta chestiune, care ma framanta si la ora asta...

Am gasit si alte locuri numai bune de servit cate o ciocolata calda, sau un ceai fierbinte:




Eu am ales un ceai fierbinte. Si o prajitura cu morcov. Cea mai buna prajitura pe care am mancat-o acolo:


Din garaj, am ajuns si la un magazin, in care ne intampinau niste distinsi gnomi:


Pe care nu aveai voie sa ii atingi:



Am auzit intrebarea ta. Cine sunt gnomii? Uite cine sunt:

In cazul in care vreti sa impodobiti bradul intr-un stil original, uite aici o idee, luata pe furis din fata unui magazin:


Am descoperit si marea "autostrada".



In padurea de langa casa Mosului am descoperit cine erau vecinii lui:




Alti vecini:












Puteam sa ne dam si cu snowboard-ul, da' noi am vrut sa fim "traditionally way"


Cineva s-a jucat cu gheața:


Desi nu erau trecute decat vreun ceas doua dupa orele amiezii, afara a inceput a se intuneca:




Vezi, e usor sa gasesti si drumul spre casa. Sau asta o fi indicatorul pentru Mosu'?

Back la motel, pacat ca nu gasesc poza afisului din cabana noastra, in care ne spuneau ăia "Please, do not feed the reindeers!" :P






Back in Romania, inainte de Craciun.





De fapt, eu voiam sa va anunt in mesajul asta, doar ca Mos Craciun exista. Uite, mi-a scris:

Mi-e dor de el. Si de Rudolf.

Sandibello, te pupa J(e)an

Si lui ăsta micu' cred ca-i e dor de Lapland. Dar acum stie ca "its home" e aici, la mine acasa. Spuneti si voi, puteam eu sa-l refuz si sa nu-l iau acas' la mine? Așa cum n-am putut să vă refuz și pe voi și să nu vă iau cu mine taman la Cercul Polar, acasă la Moș Crăciun.

KIITOS! :)