miercuri, 16 decembrie 2009

Amintiri dulci ღ

asd


Habar n-am de ce, dar din când în când mă apucă așa, câte-un dor de dor. Azi mi-a fost dor de răsfățul copilăriei. Ce se asortează cu răsfățul ăsta? Evident aroma dulce de scovardă caldă. Scovardă=clătită, așa-i mai spune la mine-n sat. Și dacă-i umplută cu bombițe delicate de nuci verzi, atunci poți să fii mulțumit, fiindcă așa cred eu că poți ajunge-n paradisul pierdut al Medelenilor lui Teodoreanu ...


INGREDIENTE:

-100 g făină proaspăt cernută
-2 ouă
-150 ml lapte
-50 ml ulei (de struguri am folosit eu)
-50 ml apă minerală
-un praf de sare


Se face loc în făină și se sparg ouăle:



Adăugăm un praf de sare, amestecăm și apoi încercăm să diluăm cu lapte aluatul . E bine să folosim telul pară, așa nu se fac cocoloașe.

În aluatul acesta semilichid se adaugă uleiul, și se amestecă până când nu se mai văd bulele de ulei.

Apoi aluatul se mai diluează cu apă minerală, ca să devină clătita mai pufoasă.

 

Se dă la rece pentru o jumătate de oră. Între timp se cotrobăiește prin dulapuri până se descoperă tigaia pentru clătite uriașe :P Dacă nu se găsește tigaia aia, atunci e bună și tigaia aia cu 4 inimioare, ce am luat-o la promotie anul trecut din Kaufland și n-am inaugurat-o încă.

Se pune tigaia pe foc. Se unge cu putin ulei. Eu doar acum ung tigaia cu ulei, în rest nu mai trebuie.


Tigaia e încinsă, deci e momentul să turnăm un polonic de aluat smântânos.




Se perpelește rapid pe foc ,apoi se întoarce și pe partea aialaltă, fiecare cum poate. Eu le arunc în aer ^-^. Tare-mi place să studiez hărțile care se desenează pe fiecare foaie de clătită. De ex. acolo așa-i că-i cizma Italiei?


Avem grijă și de corason...


Apoi atacăm borcanul de dulceață găsit la ofertă la Billa (8 lei). Îmi vin din nou pofte că aș putea căsăpi și bananele alea și să le îngrop în niște finetti și să le ascund pe urmă în clătită, mmmniam-mniaaaaammmm, deci da!

În final, ne pregătim de savurat, bucurându-ne de amintirea unei bunici , care din păcate, acum nu mai este să ne răsfețe, dar care, cu siguranță, azi ne-a vegheat fericirea.


5 comentarii:

  1. E super dar...in ultima poza (cea cu nuca ddeasupra) ce ai facut cu clatita, ai taiat-o, ai rulat-o sau cum?

    RăspundețiȘtergere
  2. @Krissy,

    Te pup!

    @Tequila,

    Am înobilat o biată clătită... Fiind uriașă (remeber, am copt in tigaia XXXXXXL :D )era prea mare clătita chiar și pentru Haplea de mine. Așa că am tratat-o ca pe o ruladă. Nuca a scapat din strânsoare, drept pentru care, felia de clătito-ruladă a primit o...pălărie...un moț(sau coc?) nucos.

    Gizzăăăăăz, ce texte am in mine :lol:

    RăspundețiȘtergere
  3. DACA ITI FACE PLACERE , TI-AM OFERIT UN PREMIU LA MINE PE BLOG!

    RăspundețiȘtergere
  4. Scoverzi, da! Cu placere oricand...si la facut, dar mai ales la mancat!!!!
    Ce idee cu cititul hartilor in clatite... N-ai avut alta treaba numai sa-mi dai de lucru':)) Glumesc bineinteles, dar sa stii ca de acum incolo s-a legat minunea si de mine, am devenit cititor in ...clatite! Un 2010 de nota 10!

    RăspundețiȘtergere