Expoziție de artă naturală - Peștera Urșilor

Păi se poate dom'le, să fii prin Apuseni și să nu dai un ocol și pân' la Chișcău? Păi nu, nu se poate! Așa că ne executăm, și după urcușul la Ruginoasa, ne-am dus la hotel, ne-am luat rămas bun de la gazde și de la Bruno și ai lui, și am plecat spre Chișcău. Drumul e relativ bun, având în vedere că e drum din Romania ( de ce trebuia să spun asta, de ce nu mai am expectanțe că va fi bine?!?!?), e reabilitat sau ceva de genul ăsta, având în vedere că ditamai tabla te previne că "acest drum e în programul Reggio" sau ceva de genul ăsta, care tre' -musai!- să te dea pe spate. Nu m-a dat. En fin, ajungem la locația respectivă, deși, la un moment dat ne întrebam dacă suntem pe drumul cel bun, sau am luat-o pe o cale greșită. La propriu vorbeam, că în rest n-avem niciunul nici un dubiu, suntem cu siguranță "greșiți". Am mers până când s-a terminat drumul. În capătul drumului, evident că se afla un birt. Ăl mai mare din parcare. Că în spatele birtului, era și parcarea cea mai mare. Și din parcare, te preluau precupețele de la tarabă. Vindeau tot felul de prostii chinezești. Măh, io țin minte când mă duceam la mare, sau chiar și pân' aici la colț la noi, la Moneasa, găseam la precupeți fluiere de lemn, cuci de lut, străchini și ulcele, straițe, joc de table și șah, macrame si etamine cu borangic, mărgele de lemn colorat etcetera, etcetera. Acu' nah, chestie de gust, dar e deprimant să vezi că pe acolo se vând tot felul de răhățele made în China. Și ici și colo e câte o tanti care vinde produse făcute în casă: un sirop, o plăcintă, o alifie. Cum treci prin toată "piața" ca să ajungi la casa de bilete, inevitabil tre' să faci promisiuni că vei cumpăra când te întorci din peșteră.

Ei, și ajungem noi la intrarea în peșteră. Citesem pe net dinainte niște informații referitoare la accesul în peșteră. Ba, chiar am încercat și o programare, că eram destui oameni în grupul nostru. Nu știu cu cine am vorbit, nici nu știu dacă omu' avea vreo treabă cu peștera, dar ideea era că tre' să ajungem înainte de ora 17 dacă vrem vizită. Nu i-au interesat oferta mea de a programa grupul. Am ajuns prima la pult - că nu mai era ghișeu. Și pe acolo pustietate. Am crezut că au plecat și că ne-or fi lăsat cheia sub preș. De după o ușă apare un nene. "Câți sunteți?" "Atâția! Cât e biletu'?" "10 lei copil. 15 adult." (parcă). "Și pentru grupuri nu dați vreo reducere?" îndrăznesc eu. "Vă spune duamna de la bilete, da' asta să nu plătiți"- zice omu' arătând spre afișul cu tarife. Asta fiind taxa pe fotografiat/filmat. Și a plecat.  Și a venit o duamnă, că doar nu mai lucra în câmp, ci la ghișeul - pult."Câte vă dau?" Io mi-am încercat norocul, că doar suntem la Românica; am cerut pentru toți bilet de copil. Madam se uită la un coleg de-al meu: "Și el e copil?" Mă rog, toți suntem în fond și la urma urmei copilul cuiva, ce-are dacă omul are 35 de ani? Foarte sigură pe mine: "Da, doamnă!" "Io vă dau la toți cum cereți, da' sus vă numără și nu o să vă lase. Eu v-am spus!" "Reducere pentru grupuri nu aveți?" - insist eu. "Auzi, tu ne vezi ce scrie aici?" Plătesc și aștep toate biletele. Am un feeling că dacă făceam fifty-fifty cu madam ieșea și de o reducere, dar acum nu pot să afirm chestia asta cu toată certitudinea. "Doamna? - încerc cu teamă să distrag atenția caseriței. Ghid în limba engleză aveți?" Credea că-mi bat joc de ea.  "Doar românește!".

Între timp, grupul meu făcea de toate: unii pe la veceu, alții se fotografiau , alții se spărgeau de râs. Mi-am aruncat și eu privirea să îmi dau seama de ce râdeau. Mda! Acu' am înțeles eu de ce ăștia nu au ghid în limba engleză. Ia:

Through coins , garbage and any kind of waste, tot înainte!

Mi-era teamă că înțeleg: cum doamne! să ne "through coins in the cave", cum să "through garbage" ? Adică știu. Dai moneda, intri in peșteră. Dai gunoiu', vezi tu ce pățești. Păi bine, măh, domnu' Micula, păi se poate? Nu vă tot spun înțelepții statului că atunci când există dubii  trebuie să pui mâna pe Google? Ia, uite, de la fata, o mână de ajutor, fără număr, fără număr, poate o să și fie primit!

Nu de alta, dar vă faceți firma de suc  de toată rușinea în fața "la" niște copii ca să citez din micul Boc când era el mai emoționat că era în fața "la" Bibliotecă. Da' să vă povestesc și mai departe, că poate sunteți curioși?

Terminăm noi treaba cu duamna (apropos, alta mai tânără și mai amabilă nu s-o fi găsit în tot satu' ăla? Sau aia e cheia succesului în afacerea cu peștera?). Pe bilete scrie ceva de Băile Felix. Nimic de peșteră sau alți draci laci.  Așa o fi, poate există vreun tunel subteran prin peșteră de dă exact în bazinul de la ștrandul din Felix, habar n-am, n-am aflat. Dar  sper că sunteți mulțumiți că v-am oferit o explicație.

Urcăm frumos la un etaj, acolo unde citisem eu că ar fi un fel de cameră de așteptare. Unde Duamna se transformă într-o barmaniță. Îmi îndemn grupul să treacă mai departe, unde ne aștepta un ghid. Care are rolul de a număra câți sunt copii și câți sunt adulți. La bilete iese cu minus la adulți. Drept pentru care începe țigănia. "Trebuie să mergeți să plătiți diferența, avem camere de filmat și nu vă pot lăsa să treceți - urla barmanița".  Întreb politicoasă câtă diferență trebuie să plătesc, mi se răspunde și mă duc să-i dau banii la stimabila duamnă. Care îmi aruncă triumfătoare: "Ț-am zâs că nu treci așa cum vrei tu! Ț-am zâs!" Îi dau banii, aștep să revină cu biletele, între timp îmi vine în minte întrebarea : a cui, doamne, e peștera asta, cine e șef aici? Un cocălar în "treling" și evident în șlapi și cu "șeapcă" pe cap, ochelari de suare la ceafa-i "delicat" umflată (am un feeling că avea si-un tatuaj pe sub maieu), îmi spune : "Io sunt!" Îi spun că mă bucur să-l cunosc, da' domnu' (frații) Micula nu cred că-l cunoaște. Încearcă să screamă niște fraze inteligente, dar eu cred că îl strângea "șeapca". Dacă avea ochelarii de soare în poziție regulamentară, poate că îi reușea. Între timp vine Duamna, și-mi trântește în palmă restul de bani și biletele pentru Băile Felix, îi mulțumesc pentru amabilitate și îmi răspunde ridicând sprânceana: "Ț-am zâs io! Ț-am zâs!!!!" Voiam să-i "zâc" și io Duamnei că ie pruastă, am trecut patru personaje din grup ca fiind copile, deh, vârsta încă nu și-o arată, deci e compliment pentru colegele mele. Ar trebui să definim noțiunea de copil totuși, ca să nu mai avem alte vorbe cu Duamna.

Și brusc din nebunia de la intrarea în peșteră, intrăm alături de ghid în peșteră.  Ne-am îmbrăcat  ca de peșteră, fiindcă era ca-n frigider acolo. Începe omul să își spună povestea. Îl întrerup discret și îl întreb : "Nu se poate în engleză?" Se uită disperat la mine și îmi spune că nu. Ei, și vă întreb eu, cine credeți că a avut onoarea să fie secundul ghidului? Păi da, eu. M-au luat cu fiori, ia să vă aud eu cum traduceți fără dicționar,  aluviuni, carstic și alte chestii? Deci din tot grupul ăla eu am fost cea mai atentă vizitatoare. Ghidul avea vorbele la el, chiar a reușit și o mică interacțiune cu unii dintre românii din grup. Povestea ghidului dă relativ bine la adulți, dar pe copii iar cam pierde. Fiindcă, din câte am văzut auzit, la mine-n zonă nu e școală și nu e clasă din școală care să nu organizeze o excursie la peștera urșilor. La copii - ca să rămăn fidelă exprimării Boc-ale (eee? mă știu la cuvinte? mă știu!)-  le place povestea de început - aia în care li se spune că în peșteră au rămas captivi peste 100 de urși care s-au mâncat între ei - horrorul dă foarte bine la copii - apoi mai place și povestea cu ursul captiv în stâncă în încercarea de a evada din închisoarea subterană, și le mai place copiilor să se uite la scheletul ursului. În rest, îi preocupă să se fotografieze - asta numai dacă au voie. E clar că galeria amenajată pentru vizitatori are un scop pur comercial; atunci, mă întreb eu, de ce rămânem la nivel sovietic și oferim o poveste seacă? Cât de complicate ar fi niște simulări - de ex. să apară undeva , o proiecție a unui clip cu un urs "alive" (e? mă știu la engleză, vedeți?) să auzi un mormăit la un moment dat sau alte chestii de genul acesta? O să-mi spuneți că nu e Helloween, dar eu "zâc" că s-ar putea 1-2 chestii din astea. Chiar să fie ceva de genul cu "bagă moneda" și ai efectul. Ah, am uitat că nu e voie să "through" "monezi" prin "ză cheiv".

Și totuși, cu toate nemulțumirile expuse până acum, ne-a plăcut peștera. Dar cum avem brand de țară, eu cred că poate și domnul Micula mai mult. Măcar un ghid de altă limbă decât română. Acum să mă scuze blonda lui Băse că i-am luat-o înainte și am adus turistu' străin în fundu' grădinii carpatice, asta e, nu mai pot repara. Dar vă "zâc" sincer că ne-a plăcut ce-am văzut în peșteră. Ia , acum vă arăt și vouă poze prohibite, n-am plătit taxa de pozat, eu zic că asta mi-a fost reducerea "de grup". La final am cumpărat de la ghid niște CD cu poze (pun și din alea de pe CD-ul lui) , că a fost băiat "calumea", trăiască și el și familia lui. 

Deci poooojeeeee, fără număr, fără număr:

Chiar de la intrare, îți vine să crezi că ești într-un imens osuar . "Domnu', da-s adevărate?"

Deja imaginația mea crea tot felul de scene de luptă pentru supraviețuire în infern. Pământul închisese calea de acces în peșteră, urșii au rămas captivi aici.

Cărăruie în inima pământului

Totul are o tensă roșiatică, ceea ce dovedește prezența fierului

O coloană, așa se numește formațiunea obținută din unirea unei stalactite cu o stalagmită

Expoziție de sculpturi ... ce minunății a făcut aici natura, folosind doar puterea apei, a pietrei și a ... timpului

Cunoașteți povestea "Palatul de cleștar" ? Așa îmi imaginez eu că ar fi palatul de cleștar.

"Lumânări"

Aceleași lumânări

Nu mai stiu dacă aceasta este "sala lumânărilor"

Lumini și umbre

Statuete :)

O parte din traseu

La un moment dat apare undeva sus un ansamblu care are ca eroi bradul de Crăciun, sau pe Alba ca Zăpada. Poate le găsiți voi prin poze

Alte lumânări, sau alt aparat foto, nu mai știu

Drumul oaselor

O coloană sau o columnă, stalactite și o stalagmită

Piatră lichefiată :)

Scheletul ursului de peșteră

Se poate observa cu ochiul liber că vizitatorii știu să "through" monede prin peșteră. Those bones are fake. Adică scheletu' nu-i de-adevăratelea, băh!

Albă ca Zăpada - cred (nu dați cu pietre, nici cu monede)

Acuma știu că ați învățat ce avem expuse aici: niște stagmite, niște coloane și stactite.

O coloană frumoasă

"O cascadă" - cred că așa ceva se mai numește draperie (cum se zice draperie in Ingliș?)

Un munte în subteran

Feerie în inima pământului

Afrodita aș spune eu, stalagmita asta parcă e născută din spuma apei

Ciuperci uriașe :)

Tavanul peșterii - observați stalactitele.

Stalactite fără număr - erau stalactite spaghetti (pe net le mai spune "straw" - pai; deci cu gaură la mijloc, ca la macaroană, bre)

Deci ce-avem noi aici? ....Foate bine, ai nota 10.

Ansamblul "NASA" - racheta i se spune acestei stalagmite

Racheta - naveta Chișcău ;)

Spaghetti

O cascadă împietrită de maștera din peșteră

Muntele mic :)

Fără cuvinte - mai spuneți și voi ceva

Spaghetti, spaghetti, spaghetti con spaghetti

Columnă

O cămăruță de pe traseu

Spaghete, în caz că mai doriți, că doar suntem pe blog în care povestim și despre mâncare

Aici eu văd un cap de câine, care stă să-l mângâi pe cap. Are mustăți multe și dese, dar are și un colier. Am imaginație, dap!

Aici vedem mai mulți "dgini" din ăia de ies din lampa lui Aladin. Un'e o fi Aladin și lampa lui? Probabil în altă peșteră

Tort cu multe lumânări . Aici se văd doar lumânările, tortul e imaginar :)

"Lacul cu nuferi"  (nilufer îi spune la waterlily în turcește - în peșteră am aflat asta). Și niște monede.

Lacurile cu nuferi

Ursul captiv în stâncă - sărmană creatură

Stagmitele astea albe parcă ar fi spectatorii piesei de teatru "Ursul păcălit de soartă"

"Ruginos" de peșteră

După ce treci de ursul prins în stâncă e posibil să observi și ansamblul acesta.

Ție ce îți pare a fi aici? Ghidul iți va lua aparatul foto și va face o poză. Apoi va folosi opțiunea zoom. Și vei avea revelații.

Fecioara cu pruncul

Așadar, ce-am învățat noi astăzi? Stalgmite, stalactite, coloane, spaghetti și că nu e voie să "trhough" monede-n peșteri.(poza e de pe wikipedia)

Uneori e nevoie ca animalele bipede să fie ținute după plase de protecție. În caz contrar, e posibil să dăuneze grav peșterii.

Ca să exemplific ceea ce spunem mai sus. Stalagmita asta parcă ar fi puțin reparată, puțin lipită, nu-i așa? Am găsit niște detalii îngrijorătoare aici. Îmi doresc din toată inima să fie doar povești.

Una peste alta, în peșteră a fost frumos. Dar nu perfect. Aș fi prins lângă biletul ăla pe care scria Băile Felix, un pliant ceva despre peșteră, fiindcă și la Scărișoara mi-a dat nenea ăla. Doar se zice că peștera Urșilor e cea mai amenajată peșteră din țară. Iar eu prin amenajat nu înteleg doar barul / sală de așteptare. Recunosc, luminile, podețul pe care umblă lumea-n peșteră, sunt investiții. Dar parcă nu-i de ajuns. Și da, dom'le bagă la pliantu' ăla și Băile Felix,  poate 'om da o raită și pe acolo, deși eu nu sunt genu' care să împartă cu prea multă lume apa.

La ieșirea din peșteră, precupețele se iau de noi să cumpăram căcățelele ce le aveau ele de vânzare acolo. Eu am luat de la o babușcă o poșetută croșetată "Made in China". De la altă babușcă am luat un urs din piatră pe o piatră și cu un con de brad lângă el. Cerea babușca 5 lei, dar mi l-a dat cu 2. E mare cât o brichetă, deci eu zic că prețul era corect. Ghidul a fost ok, a venit cu noi până la ieșirea din zona comercială - de fapt cred că pleca acasă. Am mai povestit una alta cu el, și el ne-a îndemnat să ne oprim și la Muzeul Etnografic . Ne-am oprit, dar asta va fi o altă poveste.

So, please keep in touch. See you!