Despre nuntă și despre cărți

Mă amuz foarte mult de modul în care lumea dă de frumosul blog aici de față. Cea mai frecventă căutare, după case/vile/palate Certeze, este căutarea legată de nunți. Se întreabă lumea cum e la nuntă în general, dar și la anunite categorii în particular. Normal că o mare parte a acestor întrebări si-au găsit răspuns în paginile scrise de mine pe aici, că doar am fost și eu la vremea mea un stoic cronicar de nunți. Și fiindcă în ultimele luni lumea a fost asaltată la TV de nunta anului, a secolului, a mileniului, a universului și a cui o mai fi, mi-am zis că e momentul să pregătim prelegerea despre nunta ca la carte.

Iar cartea la care m-am oprit e volumul 7 din Poveștile bucătăriei românești, (R.A.R. - știați că are pagină pe facebook? eu nu, doar ce am descoperit-o!) cărți pe care maică-mea le-a cumpărat odată cu ziarul. De fapt ea avea abonament la ziare, și de când cu moda asta cu cărțile la ziar, tata a trebuit să schimbe cutia poștală ca să devină încăpătoare și pentru scrisori (eh, nu au mai primit bieții de ei scrisori de mult, a trecut moda asta, dar așa mi-a venit să la zic plicurilor cu facturi),  cărți postale/felicitări (puterea obișnuinței a unor prieteni vechi și foarte bătrâni), ziare, cărti, pliante cu reclame și cine mai știe ce alte minuni. Vorbind de scrisori și cărți poștale m-am surprins adesea bucurându-mă că-mi citeau -chiar și la telefon- din ele. ("Ne-a scris Cutare!", "Da?! Ce mai zice?", "Stai că-ți citesc!" - urmează lectura - "Frumos, ce om cumsecade e Cutare! Mâine am să-i trimit răspuns!" ).

Ahhh, să revenim la nunta ca la carte, fiindcă acesta am hotărât eu azi că va fi subiectul zilei. Nunta ca la carte nu e nunta ce-o vedem azi la știrile sportive și care ni s-a spus de nenumărate ori că a costat 1 milion de euro. Nunta ca la carte e nunta despre care am citit cu drag în R.A.R. și în care am surprins bucuria întregii comunități de a participa la eveniment. Din păcate, nu mai avem comunitate (sună îngrozitor, dar eu așa văd. Și din nou aș putea spune că și asta este o altă poveste de scris pe aici).

Las povestea să o citiți voi singuri din cartea mea.

Iar dacă v-a încântat povestea, nu pregetați și comandați și restul volumelor. Ba mai mult, chiar puteți lua cea mai cunoscucută cartea a lui Radu Anton Roman - Bucate, vinuri și obiceiuri românești- (editie nouă, îndelung revăzută și mult adăugită) că e la ofertă de vară, doar 40 de lei. Și pentru prietenii voștri nevorbitori de limbă românească aș spune că versiunea în engleză e un dar binevenit.

Referitor la darul de nuntă, "nu poți da mai puțin decât se dă, că intri-n gura lumii și ăla ești, nimic nu mai spală. Dacă dai mai mult, iar nu-i bine, zice (tot) lumea că vrei să te fălești și că faci pe nebunu'. În sfârșit, s-a dat darul, nașu' și socrii s-au pus pe numărat - acesta e momentul suprem al nunții- așa că dacă tot ai scăpat de bani, măcar să te și distrezi de ei!".  Și dacă ar fi după mintea mea, aș da pe lângă plicul cu darul de nuntă și un volum din cartea mai sus amintită. Fiindcă ce alt îndreptar de bună purtare (până la urmă buna purtare = o colecție de reguli conforme cu tradițiile și obiceiurile obștei), plin cu vorbe ale bătrânilor, mai bun decât ăsta aș găsi să-l pun ca temelie a viitoarei case de piatră și al urmașilor bine-crescuți?

P.S. Dacă se supără careva din cauză de drepturide autor, e simplu, dau delete la poze.