Vești din epoca low carb

Dragii mei,

Aflați despre mine că sunt bine, ceea ce vă doresc și vouă. Pe aici vremea e foarte frumoasă, parcă ar fi primăvara, deși ieri era ploaie și mult noroi. La voi cum este vremea? Pe la noi a înflorit Galbena (are 5 tulpini din alea cu flori!!!), iar la Lila, mugurii-i stau să explodeze și ei a flori.

Vreau să vă spun că încă mai fac față regimului, în ciuda tuturor protestelor mele care adesea i-au forma unor dorințe dulci (că și-așa-s la modă protestele pentru orice!). Dar le țin sub control cu ajutorul portocalelor, fiindcă e sezonul dulceții de portocale. Dar în general, am reușit să mă păstrez în linia platformei program a low-carbului. Am aflat că și ciocolata neagră este afiliată partidului low-carb, deci da!, mă bucur, fiindcă mie-mi place ciocolata chiar și neagră, și chiar și exagerat de neagră, cum ar fi aia de 85% de la Heidi. Dar să știți că mă țin tare, uitați, pentru azi am o oală mare de varză. 

Și ca să mă laud, e tocată fideluță-tăiței subțiri exemplari, fiindcă am catadicsit să scot jilăul ăla mic, moștenire de familie. Ie-te-l, despre el este vorba! 

La vară îl vom recondiționa, îl vom revopsi și îi vom reascuți lamele. Promit! E bun, face fideluța delicată, și se potrivește numai bine pe castronul roșu. Nu l-aș da pentru niciun robot din lume, fiindcă roboții de care am avut eu parte până acuma făceau varza terci. Deci da, face parte din moștenirea mea de familie, va fi și al urmașilor-urmașilor mei, în veacul veacurilor.

Ce să vă mai spun despre mine? Azi, fiindcă e week-end, am vrut să-l facem mai sărbătoresc, drept pentru care am înobilat meniul cu o prăjiturică. Și fiindcă suntem în (post) low-carb, am încercat să o fac low-carb și pe ea. Cred că mi-a reușit, asta este prăjitureaua mea:

Afară e când soare puternic, când nor, deci pozele sunt când supraluminate, când întunecoase, asta e, cu vremea nu te pui, parol! Ia:

Acum cred că v-ați dumirit de prăjiturica mea. E din 4 albușuri bătute spumă cu un praf de sare. Când spuma de albușuri stă țapănă în castron se adaugă o lingură de fructoză lichidă. Apoi se adaugă unul câte unul, cele 4 gălbenușuri.  Se pun 4 linguri de nucă măcinată, coajă rasă de portocală, și o linguriță de praf de copt și 2 linguri de ulei (nu vă prostiți cu ulei virgin sau mai știu eu ce ulei, folosiți ulei banal din floarea soarelui, ca sa nu dați gust aiurea prăjiturii!).  Amestecăm pale-pale și turnăm aluatul în tavă mică (25cm/30cm așa e tava mea mică) unsă cu ulei și înfăinată. Se dă la copt în cuptor preîncălzit, aproximativ 12-15 minute la 180 de grade Celsius. Până se coace blatul de nucă se pregătește glazura de fructe. Un borcan de gem dietetic de vișine (am găsit la Billa) se pune la microunde pentru 40-60 secunde (în funcție de puterea cuptorului) (grijă mare, desfaceți borcanul și nu-l băgați în microunde cu capac!!). Astfel gemul se lichefiază și poate fi ușor întins sub formă de glazură peste blat. Deasupra am presărat niște ciocolată albă (nu e low carb, dar e cantitate f.f. f. mică). 

Și-acum mă pun să-mi fac frumos siesta până o fi five o'clock, tea-time. Și-o fi cam așa pe-atunci:

 Închei aici scurta mea scrisoare, care sper să vă găsească bine, sănătoși.

Vă pupă cu drag, a voastră,

                                                  Happy.

P.S. Aștept răspuns urgent!

P.S. al P.S. Am făcut ordine în bibliotecă și mi-am găsit o parte din corespondența pe care o purtam în tinerețe cu verișoarele și cu bunicii mei. M-am spart de râs, ce mai limbaj aveam, toate scrisorile aveau stereotipurile mai sus amintite. Dar măcar nu scriam cu cf?, bn ms. u?, omg!, wtf!