Trădare!

Și ce dacă? A? Cu ce-am greșit? Cu ce zici că am trădat disociatu'? Cu prietenul său (s)low carb-ul? Păi și ce-are, frate, că doar nu am mâncat zaharuri și carbohidrați?! E tot de dietă ce am mâncat eu, da?!

Acesta a fost un dialog monolog purtat de mister Happy cu mine. Că și el face regim cu mine, sau eu cu el. El mi se lăuda cât a fost de cuminte când a fost momit cu mici de către niște binevoitorii de la birou, într-una din zilele trecute. A ripostat sec și plin de bravadă: "Io azi sunt la lactate!" "Hai, măh, n-avem lactate, ia mici, uite ce faini îs, nu fii fraier, ia, că ți-am luat o porție și ție". Și alte  îndemnuri motivante a auzit dar nu e cazul să le expunem aici. "Și te-ai ținut tare?" - întreb eu, oarecum sceptică. "Da, m-am ținut! Am mâncat decât doar unul, ca să-mi demonstrez că nu-s buni." Mda! 

Acasă-l așteptau cuminți în frigider cutii și cutiuțe cu brânze și iaurturi de toate formele și toate culorile. Inclusiv iaurturi cu fructe, care evident că nu-s recomandabile, deoarece sunt ele low carb fiindcă-s iaurturi, dar au zahăr, ceea ce le descalifică. Dar un iaurt cu caise sau cu pere de la Lidl mai pot să iert. Desigur pot să păcălesc pofta de dulce cu iaurt sub formă de desert. Low carb, că se pare că aici e cheia succesului, noi nu suntem croiți pentru disociat fiindcă în zilele de carne am râvnit la brânză, în zilele de lactate am râvnit la mere, iar acu' în ziua de legume-fructe eu aș fi mâncat o supă low carb cu găluște de carne. Nu, deci e clar, abandonăm disociatu' și rămânem doar cu low carb-ul. Poate că o să-l împrietenim mâine cu Atkins, azi mai studiem puțin problema și o mai negociem.

Și cum vă ziceam, la una din zilele de lactacte a fumoasei noastre diete combinate (disociat cu low carb) am executat un desert care se încadrează doar la low carb. Acuma aș zice că am disociat si regimul la acea dată, în sensul că atunci am avut o masă cu disociat și low carb și o cină cu low carb. Duamne ce bine că am decis să combin dietele, așa parcă nu trădez chiar atât de urât cauza!

Și cine a fost obiectul trădării? Un (ră)sufleu de iaurt. 

Ră-sufleul este făcut pe principiul budincii de iaurt, dar adaptată condițiilor vitrege actuale. Rețeta pe care am urmat-o acuma a fost încropită la fața locului. Albușul de la 3 ouă l-am bătut spumă tare. Separat, gălbenușurile le-am amestecat cu 1 linguriță de fructoză și cu un pahar mare de iaurt Pilos de la Lidl. Am adăugat o mână de stafide (aici am dubii cu low carbul), puțină răzătură dintr-o coajă de portocală și o lingură de migdale măcinate foarte fin în râșnița de cafea. Am adăugat  albușul și am amestecat în compozitie de jos-în sus. Mi-a ieșit un aluat foarte aerat de aceea Budinca s-a rebotezat: Sufleu. 

Și fiindcă cu o postare mai înapoi s-a discutat despre tigăi, am decis să folosesc pentru prima dată tigaia minune la cuptor. I-am demontat mânerul și am uns-o cu foarte puțin ulei. Apoi am turnat în ea compoziția de iaurt și ouă și am dat-o la copt în cuptorul preîncălzit la 180 de grade.  Ah, da! Din imagini se observă ușor că am ornat-o cu fâșii de migdale. Nu știu cât timp să fi trecut până a fost gata, dar am oprit focul atunci când în bucătărie a mirosit frumos a ... prăjitură cu  brânză (e clar, delirez!). Prin geamul de la cuptor se vedea frumos crescută și rumenită. Când am scos-o din cuptor, încet-încet a început să piardă din înălțime. Drept pentru care, am re-rebotezat-o: Răsufleu!

Am răsturnat-o pe un grătar, și am feliat-o.

Gust foarte bun, de prăjitură cu brânză. Doar că e un răsufleu de iaurt, ca să mai bifăm încă o rețetă nouă-n frumosul blog.

În cazul în care vă sperie să țineți o dietă am să inventez eu cât de curând un spray cu ambiție pentru a te ține de dietă. Ideea mi-a  venit de la sprayul ăsta :

Și tot de acolo mi-a venit și ideea de a inventa pastilele de voință de a ține dieta.

Lovesickness pills

Și acum, de final de postare, mi s-au răscolit vagi amintiri legate de gemul ăsta din vin (divin):