INGREDIENTE:
-foi de varză murată
-250 g varză murată tăiată fideluță
-2 cepe
-o mână de verdețuri pentru supă (morcov, păstrânac, praz)
-500 g carne de porc măcinată
-150 g orez
-200 g afumătură mai grasă (se poate pune chiar și cârnaț* de casă, eu am pus bacon)
-1-2 linguri de pastă de roșii
-100 ml vin alb
-foi de dafin
-sare, piper, paprika
Se pune varza murată la desărat în apă călduță (să nu fie chiar rece) și se trece la pregătirea umpluturii:
Se călește ceapa ...
... împreună cu morcovii, păstrânacul și prazul.
Se pregătește vasul în care se vor coace sarmalele. Evident că ele se pot fierbe și pe flacără, dar nush de ce parcă-s mai bune de la cuptor. Eu le-am făcut de data asta în tava de cozonac (asa scria pe eticheta, dar e o tava lata cam cât un lat de palma cu degetele răsfirate - deci nu e de cozonac, ci de cozonac mai mare - ziceti-i voi pe nume ;) ). Dacă aveți vas de lut, sarmalele astea primesc un gust demențial.
Am pus un strat de bacon direct în tavă, iar baconul l-am acoperit cu un strat subțire de varză murată fideluță.
Am pus un strat de bacon direct în tavă, iar baconul l-am acoperit cu un strat subțire de varză murată fideluță.
Apoi se încep a "se înveli" sarmalele. Ale mele trebuie să fie mici-mici ca la nunta, să poți băga una întreagă în gură. Deci sunt cam cât degetul mic de mari. Am avut două feluri de foi de varză, unele mai verzi altele mai galbene. Important e să fie subțiri, fără "vene" groase.
Peste primul strat de sarmale se mai pune un strat de afumături, condimente, foi de dafin, varză fideluță.
Apoi se pune al doilea strat de sărmăluțe, care va fi acoperit din nou de bacon, foi de dafin, varză fideluță.
Se adaugă vinul, deoarece "in vino veritas". N-are nici o legătură, dar am avut un zvâc de cultură, vă rog să mă și anume scuzați, e de la vin, care-i puțin dulceag.
Se acoperă cu un capac (eh, nah, de unde capac la tava de cozonac - am pus folie de aluminiu) și se dau la cuptor câteva ore bune la foc molcom. Dacă aveam, aș fi pus și niște cimbru lângă dafinul ăla...
Se adaugă vinul, deoarece "in vino veritas". N-are nici o legătură, dar am avut un zvâc de cultură, vă rog să mă și anume scuzați, e de la vin, care-i puțin dulceag.
La un moment dat se îndepărtează folia de aluminiu ca să se "călească" varza de deasupra. Bunică-mea spunea că sarmalele sunt cu atât mai bune cu cât ele se fierb (coc) mai mult timp.
O porție pentru voi:
Ardeii iuți sunt din aia "ciuşcă" - asta daca vreti sa comparati cat de mari erau sarmalele mele (aveau cel mult 3,5 cm lungime).
Puteți adăuga la porția de mai sus si o lingură sănătoasă de smântână cât mai grasă dar și un boț de mămăligă (chiar și prăjită!).
Nu-i așa că v-am făcut poftă?
E o gramada de vreme ca nu fac sarmale..poate pt ca am ramas cu ideea ca numai bunica stie sa le faca buuuune. O sa incerc sa le fac la cuptor, sunt curioasa cum ies.Mai greu cu varza murata, ca aici ...nu e.:-(
RăspundețiȘtergereLa faza cu varza murata te inteleg, fiindca nici noi nu facem, noroc cu parintii, care inca mai pun cam 15 capatzani de varza la butoi in fiecare an. In rest, la cuptor mi se par mai bune, dar tot nu ies ca si alea de la nunta :P
RăspundețiȘtergereAstea au fost primele sarmale pe care le-am facut in viata mea, si chiar au fost bune. Sper sa mai fac :D