Viata la tara

"Ţara" mea e la 16 km de Arad, in apropiere de manastirea Hodoş-Bodrog , una dintre cele mai vechi manastiri atestate documentar de la noi din tara - 1177. Ai mei stau intr-un sat in care au locuit nemti si sarbi. Acum e plin de "vinituri" - adica oameni de la oras sau din alte locuri (Moldova, Marmures) deci nu bastinasi. Nu o sa va arat casa alor mei - un corp al casei e in plina constructie - dar am sa va arat ce priveliste avem din curtea casei - mai mult de 3000 mp de curte+ gradina.

Daca iti arunci ochii in zare nu se poate sa nu observi turla bisericii evanghelice, care se afla in apropiere de casa noastra. Din pacate, slujbele in biserica asta sunt din ce in ce mai rare, din lipsa de enoriasi - majoritatea nemtilor sunt in Germania, dar vin de sarbatori cu mult dor de casa.

In fundul gradinii e un brat al Muresului; cica acum 200 de ani Muresul trecea pe aici, dar din cauza stricaciunilor pe care le producea frecvent in urma inundatiilor, cursul apei a fost mutat. Poza de mai jos e de acum 2 ani.

Iar poza urmatoare e de saptamana trecuta! Pomul din centrul pozei de mai sus era pe o insulita inconjurata de apa. Acum apa a secat, e incredibil ca prin locul in care ne dadeam cu barca acum putem sa mergem linistiti cu bicicleta sau cu masina! Uite acelasi pom, saptamana trecuta:

Apa mai este pe "Muresul mort" - asa-i zice la bratul asta de apa, dar foarte putina.

Mama zicea ca un intreprinzator si-a facut un helesteu privat , mai in josul apei si s-a facut stapan si pe apa Muresului Mort. A pus stavilar sa nu-i treaca pestii in partea cealalta. Dar e criminal ce face, apa aia ajungea si pe islazul satului, acolo se adapau animalele satenilor cand plecau/veneau de la pascut.

Nu vreau sa ma mai gandesc acuma la modul in care inteleg unii sa se imbogateasca, asa ca imi intorc privirea spre o parte zumzaitoare a gradinii.

E soare afara, si chiar daca e sarbatoare, albinele sunt toate la datorie. E puhoi de ele in toti stupii e un dute-vino, trebuie sa te feresti din calea lor ca nu au vreme sa te ocoleasca.

Ati vazut vreodata cum aduc albinele polenul? Ia uitati-va in pozele de mai jos si veti putea vedea albinele cu "pantaloni" galbeni - ala este polenul, vedeti cat de mult pot sa care?

Acum aduna polenul de la tot felul de flori, in special de la florile padurii de dincolo de Muresul Mort. Semn bun, la sfarsitul lunii vom avea ce stoarce!

Si daca ele sunt atat de harnice asta inseamna ca si rodul pamantului va fi mai spornic. Pai cum adica cum? Nu fac ele cea mai buna polenizare? Si mama le momeste cu ce poate si ea. Flori colorate si mirositoare!

Narcise albe:

Lalele de toate culorile si neamurile: unele rosii, altele albe, altele galbene, altele rozalii, altele duble, una mai frumoasa ca alta!

Banuti:

Floricele roz si tufe de floricele albastre - nu stiu cum le cheama, dar umplu gradina in timpul primaverii cu farmecul lor :

Panselute de toate culorile, mi-a placut asta portocalie

Pe gard atarna tot felul de arbusti agatatori, acum era randul acestuia sa ne incante cu buchetelele lui

Si un biet băţ de salcam violet pe care mi l-a dat omul de servici de la job, (Dumnezeu sa-l ierte! - a murit acum 2 ani). A inflorit acum pentru prima data, iar ciorchinii de flori liliachii mi-au umplut sufletul de bucurie!

Asa fac eu, pe unde ma duc strang tot felul de bete, tufe, frunze la pun la prins si le trimit la Zădârlac - ca acolo stiu sigur ca are si mama si tata grija de ele! Mai avem si un salcam rosu, dar asta infloreste ceva mai tarziu.

N-am mai pozat liliacul si gutuiul care erau plini-plini de flori si de albine - mi-a fost frica sa nu ma atace albinele :D

In fundul gradinii am gasit si mâţişori in nuc, semn ca si la iarna om avea ce baga la cozonaci.

Capsunii sunt si ei in floare, vom avea din ce face si dulceata!

Iar visinul a legat deja rod, e plin de visine - acuma-s inca verzi, dar e plin-plin, tata a spus ca trebuie sa-i faca proptele ca sa nu i se franga crengile . Deci vom avea visine si de compot si de dulceata si de visinata. Si de placinta of course!

Cu multa curiozitate, stapana casei, cocoţată pe pervazul ferestrei, acolo unde perpelea mai bine soarele, ma privea cu ochi verzi:

E printesa mamei, "fata" ei, sufletul mamei. Zici ca sunt lipite, unde e mama e si Albi cea bărboasă, fie ca e in gradina, fie ca e la bucatarie. Daca mama pleaca prin sat, sau vine la oras, pisica se catara pe stalpul portii si o petrece pana nu o mai vede.

Mai sunt inca doua pisici in curtea mamei, una care e fata lui Albi, si altul care e baiatul lui Albi, astia-s cam salbatici, nu stau pe langa casa decat cand e doar mama. In rest, speriati de bombe, ei stiu unde stau.

Tovarasul de joaca si de "castron" a lui Albi e Johni, un metis de teckel, care acum are 7 ani (hehe, il dam anu' asta la scoala)

E un caine destept, ingaduitor, rabdator, cantator (de la Muresu' Mort se aude cum "cotcodaceste" el, cot la cot cu gaina care tocmai ce s-a ouat :D ), prietenos cu toata lumea (asta e un defect, nu o calitate)

Linistea care se aude peste tot locul iti patrunde puternic in suflet - deodata, din vale se aude geamatul clopotului bisericii manastirii. E ora amiazului, cand crestinii intra in casa sa praznuiasca asa cum se cuvine Invierea Domnului.

(Tortul e comandat la cofetaria Miky - nu l-am facut noi)