Ultima cină ...

M-am tratat azi așa cum am zis, cu ceaiuri de digestie ușoară, cu lămâie și portocală, exact cam ca și la socată, fiindcă, dacă nu știați și socata e tot un ceai, iar dacă-l bei rece din frigider îi poți spune ice-tea. Și spre seară mă cam rodea stomacul, așa că am pregătit rapid ultima cină. Din acest an. 

Am pus în blender 1 cutie de brânză făgăraș, 1 ceapă mică. Peste acest amestec am ras niște cascaval (100g). Am gustat amestecul de brânze și am decis să-i mai dau încă o aromă. Am mai ras și vreo 100 de grame de ementaler. Se dă la frigider pentru 10-15 minute.  Acum compoziția e fermă și poate fi făcută biluțe. Biluțe pe care le-am tăvălit în pătrunjel tocat și în boia de ardei. Iute! Perfecte cu câte-o feliuță de chiflă cu semințe. Oh, yeah!

Chiflă cu semințe de floarea soarelui și biluțe din brânză cu condimente

Iuțeala de piparcă a trebuit calmată cumva. Drept pentru care am degustat și niște chiftele. Și eram curioasă și de chiflele cu măsline de la Billa. 

 

Chiflă cu măsline, chiftele cu mult usturoi, boia iute și pătrunjel, și niște roșioare dulci-dulci

Mi-a plăcut și chifla cu semințe și chifla cu măsline, dar și condimentele care au colorat perfect o ultimă cină.  Le-am pus la microunde la 750W pentru 20 de secunde, erau ca praspăt scoase din cuptor!

Nici nu mai știu de când n-am mai mâncat pâine. Nu i-am simțit lipsa, dar mă gândesc că e o chestie exact așa cum au vegetarienii care nu simt nevoia de carne.

Și-apoi am trecut la leneveală-n pat, cu laptopul pe genunchi și televizorul aprins. Până ne vine moș Ene pe la gene mai savurăm o licuoare digestivă...

Ete, viață banală!

P.S. Înainte de a mânca ultima cină am amușinat una din tăvile de prăjituri pe care le avem în frigider (prăjituri de la cofetărie de pe Mețianu, consătenii mei știu ce spun):

 Rândul al treilea e cu favoritele mele. Foi de cacao, însiropate, și crema de frișcă:

Și Lămâița este din blat însiropat cu sirop de lămâie, și cremă de frișcă și lămâie (parcă și ceva portocală am simțit):

Remarcați că am început ziua cu citrice și am terminat-o tot cu citrice.... :D



Viața are diferite arome, yep, yep, yep!



***********************************


Later edit:

Prăjitură cu blat și cremă de cacao

Prăjitură cu blat de cacao, spumă (mousse) de fructe de pădure, cremă cacao și glazură din gem de fructe de pădure

Prăjitură  blat cacao, cremă mousse de frișcă și ness

 

Prăjitură cu foi și cremă punch

Salată de Crăciun

Gânduri bune fug spre tine,
Sănătate numai bine!

Dragă cititorule,

Aș putea să-ți scriu aici aceleași deja clasice stereotipuri cu lumina, copilul, liniștea, bucuria sfântă pe care eu deja le-am primit prin SMS, mail și facebook. Dar n-am s-o fac. 

În schimb, îți scriu aici salata mea de gânduri bune, că îți doresc ca Moșul să-ți aducă clipe frumoase alături de cei dragi,  fiindcă ar fi mult prea trist să te știu singur în această seară. Îți doresc să te îmbrățișeze un copil cu toată puterea lui. Îți doresc să-ți arate cineva cât de mult te iubește și cât de mult însemni. Iar dacă bătrânul în roșu îți calcă pragul, îți doresc să ai puterea să păstrezi pentru tot anul care va veni toată fericirea pe care o vei simți în acele momente.

P.S. Dacă îți vor pica cam greu la stomac răciturile, salata boeuf, cartaboșii, sarmalele și cârnații, eu te aștept aici cuminte, în pidvor, cu ceainicul pregătit. Și cu o vorbă bună. Hai, te-am lăsat, că am auzit agitație în camera vecină. Cred că a venit cel mai așteptat personaj din această seară. 

Seară faină să ai și tu, și nu uita să-mi scrii cum a fost, ce ai primit, alea-alea!


Later edit

Revin, fiindcă văd că mai sunt niște gospodine și niște gospodini care încă nu știu cum să orneze salata boeuf (beuf, biof, bef, sau cum se mai nimerește-n taste). Uite-le pe-ale mele din acest an:

Lângă acel "glob" de salată boeuf voi mai pune niște "porcării" (tobă, lebăr, cartaboș, jumări, șoric etc) pe care le aduc neamurile de țară -imediat vin și ei- dar nu promit că voi mai avea vreme să pozez. Vom vedea, vom vedea.

 

Ultima salată e pusă direct în caserolă, o fac cadou lui Moș Crăciun.







Later-later edit:

Sandibelă, am dat un ocol pe la rusoaice, și am găsit o grămadă de idei, mă, nu știu, dar alea mă dau întotdeauna pe spate! Ia o mostră:

Și a mea, făcută la repezeală:

Am mai făcut și un cadou, cu o floare din morcov fiert, umplută cu puțină maioneză și cu un bob de mazăre:

Mi-am dat jos pălăria în fața talentalor rusoaice:

Știu, mai am de exersat! Am remarcat asta când am făcut buburuzele pe salata de vinete:

Detaliu cu gângăniile:

Corpul era din jumătăți de roșioare cherry, bulinuțele de pe spate sunt din maioneză pusă cu scobitoarea, capul e din cașcaval ținut la temperatura camerei modelat ca plastilina, între palme, ochii și gura (cam dințoasă, cei drept!) le-am făcut cu scobitoarea înmuiată pe rând în maioneză și în piper măcinat, iar cornițele sunt 2 semițe de chimen. Vă rog să apreciați greutatea cu care am manevrat semințele de chimen, eu având la ora actuală o manichiură cu unghii destul de lungi. M-ar fi ajutat o pensetă, dar n-am decât penseta mea cosmetică, și nu mi s-a părut tocmai igienic să o manevrez în bucătărie... deci până am reușit să pun cornițele  a durat (aproape) o veșnicie!


*************************************

Mai editez încă o dată, că am mai făcut o salată boeuf din verdețurile din supa de găină, ia:

Puzzle

Bună seara și bonsoir! 

Am fost la Dedeman în căutare de unele-altele pentru a mai dota palatele. Atâta m-am știut fâțâi prin magazin, până când m-au durut picioarele. Apoi am găsit un raion cu oale, cratițe și alte articole din această categorie. Mi-a făcut cu ochiul un joc de puzzle. Acum m-am jucat cu el și sunt super încântată că am reușit să-l fac. Vă arăt și vouă etapele:

1. Kiwi

2. Kiwi+Banane

3.+Mere+Pere

4.+portocale+mandarine

+2 pachete zahăr vanilat+1 fiolă esență de rom+1 pumn de stafide.

Se amestecă toate piesele puzzle-ului. Voila:

Merg de minune piesele de puzzle pentru tot felul de chestii mărunte care stârnesc setea de bere. Dar cum nu sunt low carb, nu e voie. Dar cu fructe este voie, deci, cine vrea să se joace cu  mine?

Ceai de morcovi cu gârteni

Pfff! Nici nu știu cum să-ncep. Mă uit ba la monitor, ba la unghiile de la picioare, ba în tavan și mai molfăi câte-o saloană. Ultima punguță pe iarna asta, promit. Simt așa, ca o stinghereală, că de ceva vreme, o doamnă cu care nu prea am interacționat, mi-a lăsat un dar la ea în blog. Întâmplător, abia azi am găsit dedicația ei. Deh, am avut "treabă" multă, am behăit aici și la fetele cucuietele-n bloguri. 

Mi-a făcut plăcere, self esteem-ul meu acum e la apogeu. Recunosc deschis că m-a cuprins așa, o fâstâceală, exact așa cum am fost la prima serbare de Crăciun în grupa mică, atunci când, deși am știut atât poezia mea cât și toate celelate poezii din serbare, n-am fost în stare să spun vreo vorbă - de se uitau toți părinții celorlalți copii la mine ca la un copil cu nevoi speciale. Sper să-mi treacă fâstâceala la fel de repede ca și atunci la serbare. Îmi amintesc că atunci fâstâceala mi-a trecut repede, chiar imediat după serbare. Devenisem din nou (prea) grăitoare, recitându-i maică-mii tot spectacolul, și explicându-i că eu știam să zic toate poezele și de față cu ceilalți oameni, dar nu cred că ăia chiar erau interesați de ceea ce aveam eu să le spun, fiindcă ăia erau curioși de puradeii lor. Bineînțeles că în ziua aceea mi-a fost refuzată recompensa zilnică (putea fi o gogoașă, o înghețată, o acadea din piață, sau o șuhaidă). Am poftit la șuhaidă. Maică-mea n-a apreciat recitalul meu. O lungă perioadă de timp am fost complet nedumerită de comportamentul maică-mii. Încă mai am dubii, nu a apreciat corect valoarea mea artistică ... A doua zi în drum spre grădiniță, i-am spus poezii lui taică-meu. Ca să tac, mi-a cumpărat o șuhaidă. Am ajuns la grădiniță ca un clovn, doar că aveam mască din ciocolată.

Ehhhh, dar să revenim la ceaiul cu pricina ... de morcovi da? E bun tare. E de post. Și e bun mai ales după excese culinare (în cazul meu exces la mâncat bomboane de pom). De ce avem nevoie? Imaginea este grăitoare:

Evident că se curăță de coajă rădăcinoasele și dovlecelul. Se pun rădăcinoasele la infuzat fiert în 2.5 litri de apă rece, așa cum am văzut la Academia lui Horia Vârlan sau la Cireașa de pe tort (nu mai știu sigur).

Când verdețurile (a.k.a rădăcinoasele, așa le zice la noi, pe la Banat) s-au fiert, se pune și dovlecelul și se mai dau vreo 2-3 clocote.

Într-o altă oală se pun la fiert cam 500 ml de apă cu 1 linguriță de sare. Când clocotește se pun în ea aproximativ 100 de grame de gârteni. Ungurești. Din 4 ouă. Adică așa ceva:

 

 Cam așa arată gârtenii:

(Dl. Happy zice că a văzut pe canalul tv PV cum momeau ăia niște pește cu kukoți din ăștia. Eu nu pot să înțeleg cum poți să te uiți la o emisiune unde unii stau cu bățul în baltă...)

Se fierb gârtenii al dente. Se scurg de apă și se trec sub un jet de apă rece. Tot la Horia la tv am văzut.

Într-un castron se pun gârtenii. Peste ei se toarnă infuzia de legume. Se potrivește de sare și piper. Se servește în ceașcă specială. Eu n-am avut. Așa că am servit această infuzie din farfurie. 

Ca și în cazul ceaiurilor precedente, am mâncat și produsele infuzate. Un deliciu.  Gust ușor dulceag de morcovi, aromă delicată de țelină și rădăcină de pătrunjel, înobilat cu un praf de piper negru proapăt rășnit. Divin. Poza e blițuită, fiindcă am făcut-o la ceas de seară. În realitate zeama are o culoare gălbuie. Dacă aveam și o frunză două de pătrunjel, era perfect! N-am avut. Dar a fost aproape perfect! Sănătate la farfurie.

Desertul l-am redus la :

Mai mult ca perfect!

P.S. Revin la scena de Crăciun, îs leșinată după grăsunelul din reclama asta:

Pijama's Day

Pe 3 decembrie e ziua mondială a persoanelor cu handicap. Azi e Ziua mondială a drepturilor omului. Cum nu am prea multe handicapuri la vedere (zic eu), nu puteam aniversa prima sărbătoare. Dar cum oameni suntem toți, am decis că e obligatoriu să-mi sărbătoresc și eu drepturile mele. Cum le-am sărbătorit? Nu prin bal-mascat. Nici prin party și after-party. Ci am decretat ziua de azi ca fiind Paijama's Day. O dată, de două ori pe an o aniversez, și mă bucur de ea din plin.

Ce este Ziua Pijamalei? E o zi în care sunt singură acasă. În care n-am nici o obligație socială. În care nu am voie să mă schimb de pijama. În care nu am voie să fac patul. În care am voie să lenevesc. Să-mi pun măști cosmetice pe față. Să-mi pun lipiciuri pentru puncte negre pe nas și să nu-mi pese, fiindcă nu mă vede nimeni. Și la sfârșitul zilei să mă răsfăț cu o baie cu spume, iar mai apoi să trec din nou în pijama și țuști! în vârful patului. Și dacă seara se încheie romantic, pot spune că este mai bine decât la after party, n'est ce pas?

Oameni suntem și-avem dreptul la mâncare. Dimineața am păcălit-o cu un iaurt cu niște cereale. Apoi am băut sorbind cu patimă ceaiul aburind din ceașcă. Apoi am mâncat și felia de lămâie, deși lumea zice că nu e bună, pentru că lămâile din hiper-super de la noi nu sunt eco. Îmi asum acest risc, voi să nu faceți ca mine, vă rog.

Pe la ora 4 după-masa, mațele începuseră dialogul. Băh, sarbătoare-sărbătoare, dar chiar așa, pe sec? Îi promisesem lui Sandibela că-i pozez azi o mâncare, deși eu știam că azi  e pijama's day, deci nu e voie la bucătărie. Așa că, de dragul ei, am încălcat regula de baza a pijama's day, și am pregătit ceva rapid de mâncare:

Pijama's day cake

Aaaa? Ce spuneți? Arată bine! E ca un boț de bulz! Vreți să vedeți și o secțiune? Ete! (vorba Sandibelei):

Secțiune pufoasă, proaspătă, aromată, fierbinte, aburindă!

Acum că v-ați prins ce e cu pijamas's cake-ul, e cazul să vă dau și rețeta, repede-repede până se mai răcește un pic secțiunea ca să o pot mânca. În vârful patului, dar să nu mă spuneți la Mr. Happy, că nu-i place să mănânc în dormitor.

Așadar, într-o crăticioară se pune la fiert o cană mare de apă, un praf de sare și 3-4 linguri de făină de mălai grisat. Made în Hungary am avut eu. Ca să fiu foarte exactă cu rețeta. De teama cocoloașelor din mămăligă eu pun făina încă de la început, și amestec cu telul pară până s-a făcut mămăliga tare. 

Am pregătit un vas ceramic pentru a coace cake-ul. Am pus pe fundul vasului o felie mare de șuncă. Peste ea am pus un strat de mămăligă. Iar peste mămăligă am pus bucăți de cașcaval. Afumat am avut, dar e bun și cel neafumat. Sau orice fel de brânză aveți voi prin frigider.

Un praf de paprika iute aromează perfect pijama's cake-ul.

Se pune și al doilea strat de mămăligă. Apoi se nivelează frumos, cu o lingură înmuiată în apă.

Cu aceeași lingură facem o adâncitură în mijlocul cake-ului. Se pune o picătură două de ulei acolo (un strop de ulei, da?)

În adâncitură se pune un ou.

Se pudrează cu puțină paprika, și se dă la cuptor. 180 de grade , 10-12 minute. 

E gata când cake-ul are o crustă frumos mirositoare.

Se lasă puțin la răcit, ca să poată fi frumos răsturnată pe platou. Aici felia de șuncă de pe fundul vasului se dovedește extrem de utilă.

Se ornează frumos platoul pe care se așează pijama's cake-ul. Am feliat un ardei copt. Apoi am căutat în frigider niște smântână. Aveam doar Făgăraș.

I-am făcut un moț dintr-o lingură de făgăraș din ăsta. Desigur, mi-am admirat manichiura de sezon. Apoi am făcut o poză în cinstea pijama's day, ia, să se observe cât eram de asortată:

  

Deci ie rozzz, la fel ca telefonu-mi. 

Am căutat și ceva desert, că doar așa e la pijama's party. Am găsit Făgăraș. Din nou.

Deși m-ar fi tentat și

Mi-am mai admirat încă o dată peisajul de pe unghiuțe:

 Apoi am tăiat pijama's cake-ul. Arome deosebite, gusturi picante, lavă de cașcaval.

Until the next pijama's day, with all my love !

(este degetul inelar, să nu generăm alte discuții!)

Later edit: yahoo romania ne oferă "chifteluțe" - vorba cârcotașilor