Trandafiri. Fursecuri pentru ceai

Au mai rămas multe linguri din batonul de untură început ieri, drept pentru care, mă țin de promisiune și meșteresc niște trandafiri, pe care am boală de ceva vreme, de când i-am descoperit pe blogul unei turcoaice. Nu vă îngrijorați, nu le-am trădat pe dragele de rusoaice, doar mi-am extins puțin arealul de cercetare.

Așadar, cum turcește știu la fel de mult ca și rusește, eu am adoptat doar tehnica, rețeta în sine e aluatul de crostată al coanei preotese, drept pentru care nu-l mai repet aici. 

După ce am pregătit aluatul, îl intindem și apoi îl decupăm făcând din el discuri.

Figura 1

Se pun discurile unul peste altul, ca în figura 1, apoi se rulează ca în figura 2 (zici că scriu un manual :)) ).

Figura 2

Fiecare rotocol se va înjumătăți printr-o tăietură transversală, conform figurii 3. (deja mi-e rău, atât de tehnic sună)

Figura 3

După ce i-am tăiat, i-am răsucit puțin pe lângă lama cuțitului ținută la 45 de grade, ca să le dau o formă rotunjită la bază. Se pun în tavă și se dau pentru 15 minute la 180 de grade în cuptorul preîncălzit .

Se pot pudra cu zahăr vanilat și se pot savura lângă un ceai. Chiar și de trandafiri, hibiscus sau de măceșe. În ceașcă gaudiană.

Fata din Turcia a lucrat trandafirii bicolor, nu mai am linkul blogului ei, am salvat doar niste poze:

 

Bolo i-a făcut și ea mai demult, și a pus între discuri marmeladă. Tot la fetele din Turcia am văzut că puneau la mijloc o mărgică ornament, sau o nucă, migală și apoi răsuceau.  Și apoi însiropau trandafirii. Și mai foloseau colorant pentru petale, ia:

Și am mai găsit, la o fată unguroaică, încă un fel de trandafiri, copți în tava de brioșe, cred că merită încercați:

E foarte mijtooo, mijtooo, mijtooo, ca să încheiem conform reclamei.