Se afișează postările cu eticheta Sapanta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Sapanta. Afișați toate postările

duminică, 23 noiembrie 2008

Mânăstirea Săpânța-Peri

Pai, da! Daca am fost prin cimitirul sapantan, a trebuit sa mergem sa vedem si manastirea. Si aici lucrul e in toi, Maramuresul e un santier, la fel ca toata tara. Dar si cand o fi gata o fi mareț. Ma asteptam sa se pastreze mult din traditionalismul proverbial al zonei. Din pacate, locul primeste o noua arhitectura, uneori ciudata. Nu am vazut prea multe din vestitele porti maramuresene, in schimb am vazut un Maramures impanzit de afise electorale. Nici macar promisiuni electorale nu gaseam pe afise, doar un chip, un nume si o ... "culoare". Whatever!

Dar nu voiam sa va zic de politica, voiam sa va zic de manastirea asta.

Deci turla bisericii se poate vedea de pe drum, de la multi kilometri departare. Evident acest lucru, deoarece biserica aceasta este cea mai mare contructie din lemn din lume. Mai mare chiar decat Statuia Libertatii. Cica atunci cand a fost gata turla bisericii, a fost masurata si s-a constatat ca, mvaaaai, nu e cea mai mare constructie de lemn din lume. Ulterior problema a fost rectificata, si orgoliul s-a reparat :P

Manastirea se afla intr-o padure, iar drumul care te duce la ea e destul de ingust si inca nu e foarte bun. Dar e practicabil.

Ce am aflat despre aceasta biserica acolo:


Si ce am aflat despre ea ulterior, cand m-am intors acasa:

"Mănăstirea Săpânţa-Peri situata in apropierea localitatii Săpânţa este o manastire cu traditie infiintata pe vremea voievozilor Dragosesti pe locul unei vechi sihastrii ce purta hramul Sfantul Arghanghel Mihail. Voievodul Balcu si apoi si Drag (nepoti ai lui Dragoş Voda) au daruit acestei manastiri terenuri si bunuri astfel incat in 1391 este ridicata o biserica din piatra. Aceasta este ridicata la rangul de Stavropighie Patriarhala cu jurisdictie peste bisericile din opt tinuturi si timp de 312 ani aici si-a avut sediul Episcopia Ortodoxa Romana a Maramuresului. In aceasta perioada Săpânţa-Peri a servit ca reşedinta multor episcopi printre care si Iosif Stoica, canonizat ulterior de catre Sfântul Sinod in 1992 cu numele de Sfântul Iosif Mărturisitorul din Maramureş praznuit la 24 aprilie.

La Săpânţa-Peri a existat de asemenea una din scolile de caligrafie insemnate din Romania, aici au fost traduse si copiate in romana pentru prima data Psaltirea, Evanghelia, Legenda duminicii, Codicele Voroneţean si Faptele Apostolilor.

Distrusa in 1703, Mănăstirea Săpânţa-Peri a fost reconstruita la finalul secolului 20, inceputul secolului 21 in Parcul Dendrologic Livada, nu departe de locatia originala - care astazi se afla in Ucraina. Aici a fost construita cea mai inalta biserica de lemn din lume, biserica ce poarta hramul Sfântul Arhanghel Mihail, inalta de 78 de metri (mai inalta decat Statuia Libertatii din New York). Constructia a fost realizata dupa planurile arhitectului Dorel Cordoş de catre mesterul Ioan Ştiopei zis Buga din Bârsana.

Biserica a fost sfintita la 31 august 2003, cu toate ca lucrarile de constructie nu sunt inca nici acum finalizate in intregime. De asemenea intre 2003-2004 a fost construit si altarul de vara de catre mesterul Ioan Ştiopei. "

Cum am vazut-o eu? Las pozele sa va vorbeasca :

Aici este un fel de altar in aer liber (sa ma scuzati, dar sunt un profan, nu le am cu treburile bisericesti).

Vedere de jos:


Vedere de sus:


Aici sunt adapostiti 3 butuci uriasi din stejar. Acesti stejari au fost sacrificati pentru a se putea construi manastirea.


Sunt impresionant de mari, si aveau o venerabila varsta la momentul sacrificarii. Nu stiu sa citesc in inelele truchiului de copac varsta, dar sunt convinsa ca erau tare batrani stejarii acestia.

De jur imprejur erau montate niste bancute de lemn, acolo te puteai aseza si medita. Sau pur si simplu puteai sa stai si sa respiri aer curat.

Scarile care te duceau in cupola acestui altar nu aveau montate inca balustradele. Dar cred ca totul va arata foarte frumos cand va fi gata:


Cupola acestui altar e facuta in intregime din lemn, si ni s-a mai zis ca unul dintre trunchiurile celor 3 stejari a servit ca stalp de sustinere pentru crucrea din varful turlei bisericii. Ia, admirati dantelarie in lemn:






Iesim din acest altar, si avem posibilitatea sa o luam la plimbare prin padure, sau sa ne indreptam catre biserica.


Alegem varianta cu biserica, fiindca, chiar la intrarea in biserica se intampla ceva interesant:


Deci, la inceput n-am inteles eu ce era cu agitatia aia pe langa masinile de langa biserica. De ce au trebuit sa fie trase chiar pana aproape de zidul bisericii. De ce au trebuit sa se deschida toate usile, portbagajul, capota din fata. Apoi, cand a aparut un preot tanar cu cartea sfanta sub brat am inteles. Oamenii voiau sa sfinteasca automobilu'. Am cascat si io putin gura la ei, asa, in limita decentei, si chiar cand sa plec, unul din grupul cu sfintirea a inceput a insira o groaza de nume, banuiesc ca erau numele celor care urmau sa aiba privilegiul de a calatori cu masina sfintita. Noaa, chestii noi pentru mine.

Dar sa revenim la biserica din lemn.


A fost foarte greu sa pot prinde un cadru cu biserica in intregime, atat este de inalta. Ca sa faci poze in biserica trebuie sa platesti o taxa, parca 5 lei era. Sunt curioasa, daca la cei 5 lei de taxa iti emitea careva vreo factura. Asa ca am preferat sa fac o donatie anonima, fara sa cer nimic in schimb. Oricum lumea carcotea pe la colturi ca preotii locului cam toti vorbesc binisor "afacereza", ca pe langa chiliile maicutelor se vor inalta si niste pensiuni chiar langa manastire. O fi bine, o fi rau, nu sunt eu in masura s ama pronunt - dar oamenii din zona cam toti au camere de inchiriat, daca nu au pensiuni.

Cateva imagini cu biserica in constructie:









Ferestrele erau termopan.



"Up" ...

... and "Down"
Astea erau niste scari sculptate/cioplite dintr-un singur trunchi, numai ca s-a crapat trapat trunchiul in doua. Scarile duceau spre locul unde era montat stalpul care sustinea crucea de pe turla bisericii.

Aici e stalpul cu pricina:


Se zice ca are 38 de metri inaltime, iar biserica e înaltă de 78 de metri, cu o cruce de 7 metri şi îmbogăţită cu 4 kg de aur.

Alta dantela, de data asta pe acoperis:


Aici se vor construi chiliile maicutelor, sau va fi pensiunea de langa manastire, nu stiu nici eu exact:


Si in cele din urma, arunc o ultima privire, si ne pregatim de plecare:


De asemenea ne pregatim sa sarbatorim , ca doar mai e putin si vine Craciunul peste noi.

vineri, 21 noiembrie 2008

Săpânța - The Merry Cemetery

"În cimitir la Săpânța ,
Moartea și-o pierdut sămânța."
Gheorghe Turda



Zilele trecute am primit prin email poza de mai jos:



A translation for NoOne:

"Underneath this heavy cross
Lies my mother-in-law poor
Had she lived three days more
I would be here and she would read
You that are passing by
Try not to wake her up
For if she comes back home
She’ll bite my head off
But I will act in the way
That she will not return
Stay here my dear
Mother-in-law."

Am mai fost io prin Maramures acum vreo " 'jde" ani, aveam vreo 7-8 ani, era chiar de ziua mea, de Măria cea mica. Atat tin minte ca am fost foarte impresionata ca toata lumea umbla pe strada catre biserica imbracata in costum popular, "astia se duc la serbare mami?" - deh eram mandru soim al patriei foarte bine indoctrinat.

Am mai dat un search rapid pe net, mai nou pe langa deja clasicul in viata Google, poti sa-l intrebi si pe var'su Youtube, ia ce-am gasit:





Pe mea cruce zice așe':
Și-n a mea copchilărie
Trenu' mult îmi plăcea mie.
Bată-l-ar de Cefereu'
ca m-o dus la 'Mniezău!


Drept pentru care, ca sa reinoim amintirile ne-am urcat frumusel in masina, noi si rucsacurile noastre si dupa vreo 6 ore de mers am ajuns prin mirificul Maramures plai cu flori. Lume foarte primitoare, gazde bune, mancare buna, bautura asijderea si nu va mai spun cat de multa :D .

Am avut noroc de zi insorita, dar totusi friguroasa, de toamna - ca doar e vremea ei! He, he, Orange Romanika ciuciu, desi inca esti in Romanika, am vorbit acasa in roaming, fiindca acolo intra reteaua de telefonie mobila din Ucraina. In cazul in care nu intra reteaua de telefonie din Ungaria. Ne "cotropeste" vecinii :lol

In Sapanta ai de vazut celebrul cimitir si celebra biserica de lemn.

Intrarea in cimitir se plateste, nu stiu sa va zic cat costa, ca ni s-a facut cinste (va dati seama cum suna: "hai sa te fac un cimitir" :lol:) In cimitir, chiar langa intrare era un cersetor, sarmanu' se vedea pe el ca nu era citav la cap. L-am miluit, dar avea memorie foarte scurta, ca umbla cu palaria intinsa dupa noi prin tot cimitiru'. Vai de el, sarmanu'.

Prietenu' care ne-a facut cinste cu cimitiru' a zis ca acu' sa nu ne asteptam ca intram in cimitir si o sa murim de ras. Intradevar, nu e nimic de ras - dar e mult "spirit" - mi-a placut . Am sa las pozele destul de mari ca sa "va radeti" si voi. (V-am mai zic ca mai nou lumea nu mai râde ci se rade - ale naibii diacritice, mvaaai de ea limba româna - romana+dacica!)

Ia, ce scrie in cimitir despre cimitir :

"Asezare: Sat Sapanta, comuna Sapanta, judetul Maramures
Denumire: Cimitirul Vesel
Pretectie: Lista Monumentelor Istorice 2004
Datare: 1935

Descriere monument:

Adevarat muzeu in aer liber, Cimitirul Vesel din Sapanta se afla in centrul comunei la biserica parohiala si cuprinde peste opt sute de monumente de arta populara, cu o infatisare si semnificatii cu totul aparte. Prin specificul sau, acest cimitir, datand din anul 1935, constituie un unicat de mare valoare. Este opera de-o viata a renumitului sculptor, pictor si poet popular Ioan Stan Patras, continuata de Dumitru Pop, zis Tincu, unul dintre ucenicii sai. Mesterul Patras a faurit din lemn cruci funereare, intr-o maniera cat se poate de originala reusind, prin lucrarile sale, sa alunge tristetea si intunericul pe care le aduce moartea. El a inlaturat dramatismul, a ironizat moartea cu luciditate si umor, punand accent pe triumful vietii.

Ineditele monumente din acest cimitir sunt crucile sculptate in lemn de stejar, pictatesi cu epitafuri in versuri populare. Ele constituie adevarate cronici vii ale unei comunitati vazute prin prisma succesiunii generatiilor. Toate crucile sunt vospsite in nuante de albastru, asasnumitul "albastru de Sapanta", cu ornamentatii realizate intr-o paleta cromatica de culori aprinse: rosu, negru, verde, galben. Deasupra fiecarui epitaf, ce surprinde in modul cel mai sugestiv, in cateva scurte versuri, momente din viata celui raposat, se afla chipul acestuia, pictat in culori vii, surprins intr-un moment esential al vietii sale. Personajele sunt in miscarfe, active, adesea zambitoare. Majoritatea epitafurilor au o nota de umor, fapt ce a atras si denumirea de Cimitirul Vesel.

Cimitirul bisericii din Sapanta ramane un loc de pelerinaj unic in lume. Este un loc in care oamenii vin sa se reculeaga si sa-si planga mortii, insa, mai presus de toate este locul in care gasim exprimate, pe cat de simplu pe atat de profund, sensurile si frumusetea vietii."





Intrarea in cimitir :


Detaliu cu Stefan cel Mare


Pe stalpul celalalt era Cuza.

Si acuma va las pe voi sa admirati si sa gustati poemele - mi-a placut graiul folosit in poezelele de pe cruci, pe care parca il si auzeam. Nu era de ras, dar felul in care era tratata povestea mortii fiecaruia parca o umaniza pana si pe Doamna cea cu coasă.

(Ati vazut ce poze mari ma lasa sa bag?!?! Asa e si la voi?!?!?)








Crucea de mai jos am pozat-o față-verso



Altelele:


Uitati-va la crucea din background, e un el care taie o capatzana la un alt el (stirile de la ora cinci varianta de Sapanta :P):



Aici se vede bine ce s-a intamplat de fapt:






Crucea de mai jos are un ochi pe ea, nush de ce, poate din cauza albastrului de Săpânța eu l-am vazut cam albastru si l-am asociat cu ochiul albastru pe care l-am tot vazut pe la greci, si care cica e si pe la turci - ca un talisman care sa te protejeze


Aici am si o cruce normala - dar nu se prea incadra bine in peisaj









Un domn serios:


Un altu' la felde serios:


Si el mi s-a parut cel mai "băieat dea băieat", mormantul lui era ingradit cu marmura neagra, avea vreo doua etaje iesea cumva in evidenta - Doamne iarta-ma, ca despre morti se zice numa' de bine!!!


Biserica era in renovare, ca de altfel toate bisericile-manastirile de prin zona:




In fata intrarii in biserica din cimitir dam si de ... Creatoru':



Si de la Creatoru' ne intoarcem la cele omenesti:


Ca o parere personala: pacat ca nu se conserva mai bine crucile. Stiu, e absurd sa ceri comunitatii sa vada de de crucile tutror mortilor din sat. Dar avand in vedere ca cimitirul e un monument unic in lume, ca se percepe o taxa de intrare in cimitir, ca de fapt asta a adus faima satului, nu e pacat ca unele din cruci chiar nu mai pot fi citite din cauza degradarii lemnului? Ba, da, e pacat. Dar poate ca... dupa ce se termina de renovat biserica, or mai ramanea niste banuti si pentru restaurarea crucilor vechi. Ca alea noi arata ... "ca noi" :) .

Cam asta e imaginea cimitirului vesel; in fata cimitirului gasesti "magazine" cu artizanat, pacat ca unele artizanaturi sunt chinezisme. Io am luat niste magneti de frigider cu Cimitiru'. Si "zgardană".

Mai avem de vazut manastirea din Sapanta, dar asta in mesajul urmator.