O pungă cu mâncare

Off course, și de data aceasta low carb, oh yeah!

Deci ziceam eu mai zilele trecute că țin dietă low carb și disociat, 2 în una, că e mare nevoie... E luni și sunt la a doua zi de carne. Ieri, fiindcă a fost duminică, am avut grătar. Dl. Happy a mâncat ceafă de porc, eu pulpe de pui. Cu mujdei. Și gumă de mestecat orbit mentolată. 

Azi până pe la 3 după-masa am avut doar niște cafea, niște ceai și gumă orbit mentolată. La trei fix, am scos din congelator o pungă cu pulpe de pui. 

Apoi mi-am pus întrebarea "cum puii mei să fac eu pulpele astea?". Căutând prin sertarul cu condimente tot felul de plicuri, borcănele cu tot felul de smacuri de pus în mâncare am dat de un plic mai aparte, pe care uitasem că-l am.

Ta-dam! - mi se aprinsese beculețul ăla cu ideea.  M-am decis instant! Pulpele de pui se vor băga în pungă. Am consultat rețeta de pe plic, să nu fac vreo drăcie:

Îmi era cam foame, altfel făceam o groază de analiză pe textul expus. De exemplu cum e aia să faci cozonacul la pungă? Haide , bre, că-i prea de tot! Zghiorț-zghiorț zise stomaucl meu. An-tan-te, bite mane te , bite mane compane, an-tan-te - zise gura mea, în timp de mâna alegea borcănele ce ieșeau din joc în urma incantațiilor trebuincioase complicatei rețete.

Vouă s-ar putea să vă iasă alte combinații de condimente, nu e nici un bai, ăsta e farmecul rețelor cu incantații. Repet indicația de pe plic, adică partea aceea cu "preparatul condimentat se introduce în pungă". Hait, că mie nu-mi iese bine faza asta, drept pentru care îmi permit să introduc în pungă mai întâi condimentele:

... și mai apoi pulpele congelate. Leg punga la gură. Apoi încep să smotocesc pulpele (omg!).

Am pus punga-n tavă, am înțepat-o de câteva ori, iar  tava am pus-o-n cuptorul preîncălzit la 200 grade Celsius. Nu cred că a durat mai mult de 15 minute până am simțit miros fain din cuptor. Între timp am mai studiat ambalajul plicului cu cele 8 pungi, și mi-am dat seama că-s tută. Am descoperit în plic, lângă pungi ața aia cu care se legau pungile. Eu le-am legat cu ață de cânepă, din ghemul din sertarul cu smacuri. Mnoah, kalatzară, la mine e rustic, da? După vreo 20-25 de minute deschid cuptorul și tai punga în care pulpele de pui erau frumos înăbușite. 

Puteam să le las așa, dar prea ar fi fost de regim. Drept pentru care le-am mai lăsat pentru vreo 7-10 minute în cuptor până au prins o crustă ademenitoare.

Am mâncat de fapt două pulpe și aș fi mâncat-o și pe a treia, atât de fragede și aromate erau.  

Mâine e ultima zi de carne, sunt curioasă ce-oi mai face? Aveți idei de împărtășit?

Later edit

Încă-mi caut mașina ideală. Ia, idei pentru tunning:

Nu-i rău, nu rău de loc. Notat, salvat. Mvai.

Ruladă de carne cu șuncă și cașcaval

Gata cu dezmățul, back to low carbs!

Rapid și de această dată, fiindcă a fost prea frumos azi afară, iarna aproape că se dă bătută!

Amestecăm 500 g carne tocată cu o ceapă și un morcov ras și puțin călite. Adăugăm un praf de paprica și un praf de piper cu lămâie de la firma cu râșnițe. Se întinde un strat din felii de șuncă. Peste șuncă se pune carnea tocată. La mijloc se așează bucăți mai groase de cașcaval. Se rulează carnea în jurul cașcavalului, iar in jurul cărnii se rulează șunca. Nu mai este necesar să adăugați sare, fiindcă rulada își va trage sarea atât din șuncă cât și din cașcaval.

Se dă la cuptor la 180 de grade cam 25 de minute.

Exterior crocant, miez suculent. Delicios de te lingi pe degete!

E bună și rece.

S-aveți poftă!

Trandafiri. Fursecuri pentru ceai

Au mai rămas multe linguri din batonul de untură început ieri, drept pentru care, mă țin de promisiune și meșteresc niște trandafiri, pe care am boală de ceva vreme, de când i-am descoperit pe blogul unei turcoaice. Nu vă îngrijorați, nu le-am trădat pe dragele de rusoaice, doar mi-am extins puțin arealul de cercetare.

Așadar, cum turcește știu la fel de mult ca și rusește, eu am adoptat doar tehnica, rețeta în sine e aluatul de crostată al coanei preotese, drept pentru care nu-l mai repet aici. 

După ce am pregătit aluatul, îl intindem și apoi îl decupăm făcând din el discuri.

Figura 1

Se pun discurile unul peste altul, ca în figura 1, apoi se rulează ca în figura 2 (zici că scriu un manual :)) ).

Figura 2

Fiecare rotocol se va înjumătăți printr-o tăietură transversală, conform figurii 3. (deja mi-e rău, atât de tehnic sună)

Figura 3

După ce i-am tăiat, i-am răsucit puțin pe lângă lama cuțitului ținută la 45 de grade, ca să le dau o formă rotunjită la bază. Se pun în tavă și se dau pentru 15 minute la 180 de grade în cuptorul preîncălzit .

Se pot pudra cu zahăr vanilat și se pot savura lângă un ceai. Chiar și de trandafiri, hibiscus sau de măceșe. În ceașcă gaudiană.

Fata din Turcia a lucrat trandafirii bicolor, nu mai am linkul blogului ei, am salvat doar niste poze:

 

Bolo i-a făcut și ea mai demult, și a pus între discuri marmeladă. Tot la fetele din Turcia am văzut că puneau la mijloc o mărgică ornament, sau o nucă, migală și apoi răsuceau.  Și apoi însiropau trandafirii. Și mai foloseau colorant pentru petale, ia:

Și am mai găsit, la o fată unguroaică, încă un fel de trandafiri, copți în tava de brioșe, cred că merită încercați:

E foarte mijtooo, mijtooo, mijtooo, ca să încheiem conform reclamei.

Tartă cu afine. Crosta(r)tă cu afine.

Astăzi s-au anunțat vizite cam matinale. Ceai avem, dar ce mai punem lângă? Cafea. Da, dar mai ce?  Ahhh, știu-știu-știu, că oricum aveam boală pe tarta cu magiun a Bdanei. Deci ceva rapid am să fac, bun, ieftin, dulce, și arătos, unde e caietul cu învățăturile Coanei Preotese?, fiindcă eu pe gerul ăsta nu ies din casă, nu de alta dar mi-e teamă că-mi îngheață până și ghioceii de pe unghii. Oricum, aveam în congelator un baton de untură luată de la hipersupermarket în speranța unei viitoare dezlegări la fursecuri din aluaturi nisipoase, așa cum numai 'mneaei ne făcea pe vremuri făr'  de griji, de mult apuse. Pentru cei sensibili la un asftel de ingredient, vă rog să înlocuiți untura cu margarină (dar nu veți știi niciodată ce pierdeți). Pentru cei sensibili și la margarină, vă rog să înlocuiți margarina cu unt. Pentru cei sensibili și la unt, vă rog să înlocuiți absolut toată rețeta cu o cană mare de ceai. Vedeți să fie din plante, și nu din ăla instant. Și fiindcă am lămurit problemele, să purcedem la treabă, că mintenaș e gata ceaiul și oaspeții apar la ușă.

Crosta(r)ta pentru un om de bine

Deci ne trebuie untură - 3 linguri (așa scrie așa am pus), făină - 1 cană (de fapt scrie 1 șol, așa scrie, așa am pus), zahăr - 1 cană (tot 1 șol, dar aici eu am înjumătățit șolul, fiindcă - remember - unii mănâncă low carb în aceste zile cumplite, de ger năpraznic), 1 ou și un gălbenuș (așa scrie, dar aici n-am fost pe fază și am scăpat și al doilea albuș - n-a fost o catastrofă!), 1 praf de copt (la noi praful e un plic, deci aici nu sunt dubii). 

Se amestecă toate până se obține un aluat omogen, pe care-l facem bilă, îl învelim în film alimentar și îl dăm pentru 1 sfert de oră la congelator. Acum e momentul să punem și cuptorul la încălzit și să facem și patul, că doar nu e dezmăț! Și cum nu avem șilvoiță ca Bâdana, folosim ce avem deschis prin frigider - nu e rău, avem un borcan cu gem / dulceață de afine, ba chiar e perfect pentru tarta crosta(r)tă.

Întindem aluatul și îl aranjăm în forma de tartă. 

Înțepăm cu o furculiță tarta, apoi o umplem cu dulceață. Dulceața mea a fost puțin lichidă, dar știam că la cuptor se va mai închega (știu asta fiindcă nu e pentru prima dată când fac). 

Îi pregătim și "grătarul" din restul de aluat rămas, ca să o putem denumi crosstată. Și o dăm la cuptor pentru 20 de minute la 200 de grade.

Când e gata, o pudrăm cu zahăr vanilat.  Off, Doamne, Ana Olson e biet copil pe lângă Coana Preoteasă!!!!

Crosta(r)ta pentru oaspeți

Ahhhh, cât e de minunată!!!

Uitați cum dulceața de afine e frumos închegată în tartă!

Disclaimer:

Sandibelă, eu am halit doar cât încape pe-o măsea, deci încă mă țin tare de low carb-uri de-alea, uite asta a fost porția mea:

Să zică și Zsuzsa cât e de mică farfuriuța,că și ea are de-aștea, felia pe care o vedeți în poză e doar o iluzie optică (oki dați peste kap). 

Și am băut 2 căni de ceai de slăbit, și-am urcat 3 etaje pe scări, l-am dat naibii de lift. Dar recunosc că aș fi putut să o halesc lejer pe toată (din nou, oki dați peste kap).

Frittata con zuchini

Aș fi "prea ca la țară" -vorba reclamei- dacă aș numi mâncarea asta omletă cu dovlecei? Cred că da, dar nu mă deranjează, fiindcă știu că aș avea "origine sănătoasă" -vorba istoriei- :)

Frittata con zuchini a.k.a. Omletă cu dovlecei

Așadar, luați 1 dovlecel (turcesc, fiindcă de ăsta au la super+hipermarchet), feliați-l și grilați-l. Eu, din considerente dietetice, l-am grilat direct pe tigaia antiaderentă, neunsă. 

Spargeți 2 ouă și bateți-le ca pentru omletă, fiindcă frittata asta e. Mai radeți o felie de telemea de oi în ouăle bătute. 

Luați o formă de ceramică. Dacă n-aveți, e buna și o crăticioară. Puneți o felie transparentă de bacon ca să fie baza omletei frittatei. Așezați un strat de rondele de dovlecei zuchini grilați. Puneți apoi un strat de ouă bătute amestecate cu telemea rasă. 

Apoi încă un strat de dovlecei,și încă unul de ouă. Se dă la cuptor, preîncălzit la 200 de grade pentru 15 minute. 

Înainte de cuptor

Până au trecut minutele de stat la cuptor, m-am delectat cu peisajul de iarnă de afară: puțină ceață (doar avem palatul pe malul bălții), puțin ger, puțină zăpădă, puțină vacanță și multă veselie - c-așa-i iarna!

Densitate pe metru pătrat

Eu am mâncat frittata asta cu un sos făcut dintr-o lingură de smântână (aș fi vrut iaurt, dar n-am avut) și un cățel de usturoi presat. N-a fost rea frittata mea, zici că era omletă. :P

S-aveți poftă!

P.S. Să nu-i puneți sare, fiindcă are din bacon și din telemea.

Supă cu găluște de carne

(Low carb)

De mâine, fiindcă e luni încep să evit carbohidrații, deci la revedere cartofi, la revedere fornetti, la revedere, la revedere. Așa că, pentru mâine am pregătit o supă cu găluște carne. Nu e mare filosofie, deja mă știti că nu exagerez cu statul în bucătărie, decât dacă e mama pe la mine și atunci o țin mai mult de povești, decât să o ajut la treabă... dar să lăsăm vorbăria, și să vedem ce e cu zeama.

Pentru supă avem nevoie de:

O bucată de rasol de mânzat

Legume: ceapă, păstrânac, morcovi, ardei, țelină, dovlecel, conopidă

Vă dau acum pontul bunică-mii: când te apuci să faci o supă, pune ceapa cu tot cu coajă în oală. O coci puțin și va da și culoare dar și dulceață supei. Așa am făcut!

Când s-a perpelit ceapa, se adaugă apă și carnea de mânzat. Se da un clocot. Apoi se adaugă legumele: ardeiul tăiat în două și curățat de semințe,  morcovii, păstrânacul, țelina. Când carnea e aproape fiartă se va adăuga și dovlecelul. Nu vă mai spun de regula aia cu "se spumează" supa...

Până se fierbe supa pregătim găluștele de carne. Vreo 300 g de carne tocată, un ou, o ceapă mică, condimente.

 

 

 N-am nici un cartof în supă, dar m-am gândit că merg condimentele pentru cartofi:

Omogenizăm  frumos tot amestecul și apoi îl lăsăm deoparte.

Pregătim și buchețelele de conopidă, ca să avem în supă și "găluște" albe.

 

Când au fiert legumele și carnea de vită, se strecoară supa într-o altă oală. Când începe să clocotească se pun în supă găluște făcute din carnea tocată (un fel de perișoare, fiindcă lipsește orezul nu o să-i spun perișoare, ci găluște de carne). Ah! Și buchețelele de conopidă! Curând găluștele de carne se vor ridica. Asta e semn că sunt fierte. Le mai lasăm un clocot, sau chiar două.

Potrivim de sare, eventual condimente. Presărăm verdeață și așteptăm nerăbdători ca supa să se răcorească. 

Să aveți poftă!




P.S.

Fiindcă azi a fost o zi de primăvară (soare frumos, lume la plimbare) merită să v-o arăt pe Galbena: