Pastila de cafea

De aproape trei săptămâni sunt regina dietelor, mă țin tare și număr carbohidrați, fac combinații uneori reușite de diete (deja știți ce-mi place mie, low carb cu Atkins, dar și low carb cu disociat), și ca să mă laud singură, încet încet mă reîmprietenesc cu Măria Sa cântarul. Nu, încă nu suntem chiar prieteni, dar deocamdată pot să spun că suntem la un armistițiu amiabil: nu se mai încruntă așa de urât când mă urc în spinarea lui. Mai am cale lungă până să ajung să mă împrietenesc de tot cu el, dar dacă aplicăm tactica pașilor mărunți, am mari speranțe că ne vom respecta reciproc (că de iubit nu cred că ne-om putea iubi vreodată). Și dacă voi reuși să mă înțeleg cu cântarul, atunci promit că voi profita de abonamentul gratuit pe care-l am la o sală de sport de-aici din vecini, oricât de lene greu mi-ar fi.  

Și ca să consfințim promisiunea scrisă, o parafăm cu 2,6 g de carbohidrați cu gust aromat de cafea:

După cum se poate vedea, aștept cu nerăbdare să se ducă nămeții, să văd pomii-nfloriți și pe mine mai ușoară!

Trădare!

Și ce dacă? A? Cu ce-am greșit? Cu ce zici că am trădat disociatu'? Cu prietenul său (s)low carb-ul? Păi și ce-are, frate, că doar nu am mâncat zaharuri și carbohidrați?! E tot de dietă ce am mâncat eu, da?!

Acesta a fost un dialog monolog purtat de mister Happy cu mine. Că și el face regim cu mine, sau eu cu el. El mi se lăuda cât a fost de cuminte când a fost momit cu mici de către niște binevoitorii de la birou, într-una din zilele trecute. A ripostat sec și plin de bravadă: "Io azi sunt la lactate!" "Hai, măh, n-avem lactate, ia mici, uite ce faini îs, nu fii fraier, ia, că ți-am luat o porție și ție". Și alte  îndemnuri motivante a auzit dar nu e cazul să le expunem aici. "Și te-ai ținut tare?" - întreb eu, oarecum sceptică. "Da, m-am ținut! Am mâncat decât doar unul, ca să-mi demonstrez că nu-s buni." Mda! 

Acasă-l așteptau cuminți în frigider cutii și cutiuțe cu brânze și iaurturi de toate formele și toate culorile. Inclusiv iaurturi cu fructe, care evident că nu-s recomandabile, deoarece sunt ele low carb fiindcă-s iaurturi, dar au zahăr, ceea ce le descalifică. Dar un iaurt cu caise sau cu pere de la Lidl mai pot să iert. Desigur pot să păcălesc pofta de dulce cu iaurt sub formă de desert. Low carb, că se pare că aici e cheia succesului, noi nu suntem croiți pentru disociat fiindcă în zilele de carne am râvnit la brânză, în zilele de lactate am râvnit la mere, iar acu' în ziua de legume-fructe eu aș fi mâncat o supă low carb cu găluște de carne. Nu, deci e clar, abandonăm disociatu' și rămânem doar cu low carb-ul. Poate că o să-l împrietenim mâine cu Atkins, azi mai studiem puțin problema și o mai negociem.

Și cum vă ziceam, la una din zilele de lactacte a fumoasei noastre diete combinate (disociat cu low carb) am executat un desert care se încadrează doar la low carb. Acuma aș zice că am disociat si regimul la acea dată, în sensul că atunci am avut o masă cu disociat și low carb și o cină cu low carb. Duamne ce bine că am decis să combin dietele, așa parcă nu trădez chiar atât de urât cauza!

Și cine a fost obiectul trădării? Un (ră)sufleu de iaurt. 

Ră-sufleul este făcut pe principiul budincii de iaurt, dar adaptată condițiilor vitrege actuale. Rețeta pe care am urmat-o acuma a fost încropită la fața locului. Albușul de la 3 ouă l-am bătut spumă tare. Separat, gălbenușurile le-am amestecat cu 1 linguriță de fructoză și cu un pahar mare de iaurt Pilos de la Lidl. Am adăugat o mână de stafide (aici am dubii cu low carbul), puțină răzătură dintr-o coajă de portocală și o lingură de migdale măcinate foarte fin în râșnița de cafea. Am adăugat  albușul și am amestecat în compozitie de jos-în sus. Mi-a ieșit un aluat foarte aerat de aceea Budinca s-a rebotezat: Sufleu. 

Și fiindcă cu o postare mai înapoi s-a discutat despre tigăi, am decis să folosesc pentru prima dată tigaia minune la cuptor. I-am demontat mânerul și am uns-o cu foarte puțin ulei. Apoi am turnat în ea compoziția de iaurt și ouă și am dat-o la copt în cuptorul preîncălzit la 180 de grade.  Ah, da! Din imagini se observă ușor că am ornat-o cu fâșii de migdale. Nu știu cât timp să fi trecut până a fost gata, dar am oprit focul atunci când în bucătărie a mirosit frumos a ... prăjitură cu  brânză (e clar, delirez!). Prin geamul de la cuptor se vedea frumos crescută și rumenită. Când am scos-o din cuptor, încet-încet a început să piardă din înălțime. Drept pentru care, am re-rebotezat-o: Răsufleu!

Am răsturnat-o pe un grătar, și am feliat-o.

Gust foarte bun, de prăjitură cu brânză. Doar că e un răsufleu de iaurt, ca să mai bifăm încă o rețetă nouă-n frumosul blog.

În cazul în care vă sperie să țineți o dietă am să inventez eu cât de curând un spray cu ambiție pentru a te ține de dietă. Ideea mi-a  venit de la sprayul ăsta :

Și tot de acolo mi-a venit și ideea de a inventa pastilele de voință de a ține dieta.

Lovesickness pills

Și acum, de final de postare, mi s-au răscolit vagi amintiri legate de gemul ăsta din vin (divin):

Vești din epoca low carb

Dragii mei,

Aflați despre mine că sunt bine, ceea ce vă doresc și vouă. Pe aici vremea e foarte frumoasă, parcă ar fi primăvara, deși ieri era ploaie și mult noroi. La voi cum este vremea? Pe la noi a înflorit Galbena (are 5 tulpini din alea cu flori!!!), iar la Lila, mugurii-i stau să explodeze și ei a flori.

Vreau să vă spun că încă mai fac față regimului, în ciuda tuturor protestelor mele care adesea i-au forma unor dorințe dulci (că și-așa-s la modă protestele pentru orice!). Dar le țin sub control cu ajutorul portocalelor, fiindcă e sezonul dulceții de portocale. Dar în general, am reușit să mă păstrez în linia platformei program a low-carbului. Am aflat că și ciocolata neagră este afiliată partidului low-carb, deci da!, mă bucur, fiindcă mie-mi place ciocolata chiar și neagră, și chiar și exagerat de neagră, cum ar fi aia de 85% de la Heidi. Dar să știți că mă țin tare, uitați, pentru azi am o oală mare de varză. 

Și ca să mă laud, e tocată fideluță-tăiței subțiri exemplari, fiindcă am catadicsit să scot jilăul ăla mic, moștenire de familie. Ie-te-l, despre el este vorba! 

La vară îl vom recondiționa, îl vom revopsi și îi vom reascuți lamele. Promit! E bun, face fideluța delicată, și se potrivește numai bine pe castronul roșu. Nu l-aș da pentru niciun robot din lume, fiindcă roboții de care am avut eu parte până acuma făceau varza terci. Deci da, face parte din moștenirea mea de familie, va fi și al urmașilor-urmașilor mei, în veacul veacurilor.

Ce să vă mai spun despre mine? Azi, fiindcă e week-end, am vrut să-l facem mai sărbătoresc, drept pentru care am înobilat meniul cu o prăjiturică. Și fiindcă suntem în (post) low-carb, am încercat să o fac low-carb și pe ea. Cred că mi-a reușit, asta este prăjitureaua mea:

Afară e când soare puternic, când nor, deci pozele sunt când supraluminate, când întunecoase, asta e, cu vremea nu te pui, parol! Ia:

Acum cred că v-ați dumirit de prăjiturica mea. E din 4 albușuri bătute spumă cu un praf de sare. Când spuma de albușuri stă țapănă în castron se adaugă o lingură de fructoză lichidă. Apoi se adaugă unul câte unul, cele 4 gălbenușuri.  Se pun 4 linguri de nucă măcinată, coajă rasă de portocală, și o linguriță de praf de copt și 2 linguri de ulei (nu vă prostiți cu ulei virgin sau mai știu eu ce ulei, folosiți ulei banal din floarea soarelui, ca sa nu dați gust aiurea prăjiturii!).  Amestecăm pale-pale și turnăm aluatul în tavă mică (25cm/30cm așa e tava mea mică) unsă cu ulei și înfăinată. Se dă la copt în cuptor preîncălzit, aproximativ 12-15 minute la 180 de grade Celsius. Până se coace blatul de nucă se pregătește glazura de fructe. Un borcan de gem dietetic de vișine (am găsit la Billa) se pune la microunde pentru 40-60 secunde (în funcție de puterea cuptorului) (grijă mare, desfaceți borcanul și nu-l băgați în microunde cu capac!!). Astfel gemul se lichefiază și poate fi ușor întins sub formă de glazură peste blat. Deasupra am presărat niște ciocolată albă (nu e low carb, dar e cantitate f.f. f. mică). 

Și-acum mă pun să-mi fac frumos siesta până o fi five o'clock, tea-time. Și-o fi cam așa pe-atunci:

 Închei aici scurta mea scrisoare, care sper să vă găsească bine, sănătoși.

Vă pupă cu drag, a voastră,

                                                  Happy.

P.S. Aștept răspuns urgent!

P.S. al P.S. Am făcut ordine în bibliotecă și mi-am găsit o parte din corespondența pe care o purtam în tinerețe cu verișoarele și cu bunicii mei. M-am spart de râs, ce mai limbaj aveam, toate scrisorile aveau stereotipurile mai sus amintite. Dar măcar nu scriam cu cf?, bn ms. u?, omg!, wtf!

Budincă de iaurt

(low carb, da?!)

Țârrr, țârrrr, tra-la-la (adică sună/vibrează fluarea rozzzz).

-Ce faci fată?

-Bine, fată, tu?

-'s-n-oraș, fată! Tu?

-'s-acas', fată! Hai p-aci, vii?

-'ai, că viu, fată! 

-Bine, fată! Vino, că te-aștept!

-Pa, fată!

-Pa, tu!

Fata mea nu era chiar foarte departe de castelul meu. Eu sunt la low carb. Ea n-are nevoie. (o urăsc pentru asta, în rest, e fată faină!) Ceai nu bea. Nici cafea. Și nu mănâncă nimic alb. Acuma cred că știu de ce n-are nevoie de low carbs... dar nu despre asta voiam să vă zic și vouă. Ci voiam să vă zic că aveam eu boală pe-o rețetă de la prietenele mele rusoaice, alea care fac și dreg într-un fel de nu-i adevărat. Originala e aici, eu am tradus-o cu google și apoi am adaptat-o la low carb și la culoare. Nu vă încredeți în tot ceea ce vă traduce google cu al său google chrome, fiindcă la un momet dat mi-a povestit despre un tort (din?) 3 testicule, ceea ce nu e adevărat, fiindcă în poza acelui tort nu se vedeau decât 3 gogoloaie de ciocolată, care nu puteau fi respectivele organe masculine. Așa că atunci când facem rețete traduse de google, eu zic să ne folosim simțurile și să nu ne încredem orbește în ce ne spun americanii despre ruși.

Acum că v-am lămurit care au fost premisele acestei budinci/sufleu vă arăt ceea ce mi-a ieșit mie, nu vă mai țin în suspans, vă dau din prima și imaginea per ansamblu dar și imaginea cu secțiunea incredibil de pufoasă, aromată și apetisantă:

Eeeee? Este? Eu zic că da!

Vă las doar cu rețeta de la google sau vreți să vă spun despre experiența mea? Hai că nu mă las rugată, fiindcă eu vreau să vă spun. Așadar, pentru o porție am folosit 1 ou, 4 linguri de iaurt, miezul de la 2-3 nuci și 1 linguriță rasă de făină de migdale. Am adăugat coajă rasă de portocală. În a lui fata am pus și două pachețele de zahăr vanilat. În a mea am pus esență de vanilie de la dr. Oetker.

Am încins cuptorul la 180 de grade Celsius. Am pregătit formele ceramice, ungându-le cu puțin ulei de orez (dar se poate folosi cu bine orice fel de grăsime). Am turnat crema în forme și le-am dat la cuptor pentru vreo 15 minute (până am simțit miros frumos în bucătărie). Am scos formele din cuptor când budinca era frumos închegată, era frumos desprinsă de marginile vasului și arăta cam așa:

Am răsturnat fiecare formă în propria ei farfurie și le-am ornat "după posibilități". Eu atât am putut:

Pe a mea am început-o, după ce am stropit-o cu un pic de  fructoză lichidă, ca să am secțiune (neașteptat de pufoasă!) și pentru voi și pentru frumosul blogu-mi:

Și n-are culoare albă defel, e gălbuie culoarea, iar fata care vine va mânca budincă de vanilie, fiindcă ea oricum nu e pasionată de bucătărie, ea face doar ou fiert, și nici ăla nu-i iese prea bine de fiecare dată. Dar are drăguț care gătește, și se luptă și el cu kilogramele ca toți bucătarii pasionați. Fată deșteaptă foc!

Deja am altă idee, dar o las pe mâine, fiindcă budinca asta merge și sărată. Dar vă zic despre ea mâine, ok?

Țârrr, țârrrr, tra-la-la (adică sună/vibrează din nou fluarea rozzzz). 

-Fată, cât formez la interfon?

-Zece!

-Fată! Nu e zece aici!

-Atunci fă unu, apoi zero. Poate merge, ia?!

...

Trililili, trililili! (soneria de la interfon)

-Hai fată, c-a mers!

-Pa, fată!

-Pa, tu!

Post scriptum: Ne mai prostim și noi, că altfel am lua-o peste munți și peste văi. Urlând fără să ne doară.

Ultima cină ...

M-am tratat azi așa cum am zis, cu ceaiuri de digestie ușoară, cu lămâie și portocală, exact cam ca și la socată, fiindcă, dacă nu știați și socata e tot un ceai, iar dacă-l bei rece din frigider îi poți spune ice-tea. Și spre seară mă cam rodea stomacul, așa că am pregătit rapid ultima cină. Din acest an. 

Am pus în blender 1 cutie de brânză făgăraș, 1 ceapă mică. Peste acest amestec am ras niște cascaval (100g). Am gustat amestecul de brânze și am decis să-i mai dau încă o aromă. Am mai ras și vreo 100 de grame de ementaler. Se dă la frigider pentru 10-15 minute.  Acum compoziția e fermă și poate fi făcută biluțe. Biluțe pe care le-am tăvălit în pătrunjel tocat și în boia de ardei. Iute! Perfecte cu câte-o feliuță de chiflă cu semințe. Oh, yeah!

Chiflă cu semințe de floarea soarelui și biluțe din brânză cu condimente

Iuțeala de piparcă a trebuit calmată cumva. Drept pentru care am degustat și niște chiftele. Și eram curioasă și de chiflele cu măsline de la Billa. 

 

Chiflă cu măsline, chiftele cu mult usturoi, boia iute și pătrunjel, și niște roșioare dulci-dulci

Mi-a plăcut și chifla cu semințe și chifla cu măsline, dar și condimentele care au colorat perfect o ultimă cină.  Le-am pus la microunde la 750W pentru 20 de secunde, erau ca praspăt scoase din cuptor!

Nici nu mai știu de când n-am mai mâncat pâine. Nu i-am simțit lipsa, dar mă gândesc că e o chestie exact așa cum au vegetarienii care nu simt nevoia de carne.

Și-apoi am trecut la leneveală-n pat, cu laptopul pe genunchi și televizorul aprins. Până ne vine moș Ene pe la gene mai savurăm o licuoare digestivă...

Ete, viață banală!

P.S. Înainte de a mânca ultima cină am amușinat una din tăvile de prăjituri pe care le avem în frigider (prăjituri de la cofetărie de pe Mețianu, consătenii mei știu ce spun):

 Rândul al treilea e cu favoritele mele. Foi de cacao, însiropate, și crema de frișcă:

Și Lămâița este din blat însiropat cu sirop de lămâie, și cremă de frișcă și lămâie (parcă și ceva portocală am simțit):

Remarcați că am început ziua cu citrice și am terminat-o tot cu citrice.... :D



Viața are diferite arome, yep, yep, yep!



***********************************


Later edit:

Prăjitură cu blat și cremă de cacao

Prăjitură cu blat de cacao, spumă (mousse) de fructe de pădure, cremă cacao și glazură din gem de fructe de pădure

Prăjitură  blat cacao, cremă mousse de frișcă și ness

 

Prăjitură cu foi și cremă punch

Puzzle

Bună seara și bonsoir! 

Am fost la Dedeman în căutare de unele-altele pentru a mai dota palatele. Atâta m-am știut fâțâi prin magazin, până când m-au durut picioarele. Apoi am găsit un raion cu oale, cratițe și alte articole din această categorie. Mi-a făcut cu ochiul un joc de puzzle. Acum m-am jucat cu el și sunt super încântată că am reușit să-l fac. Vă arăt și vouă etapele:

1. Kiwi

2. Kiwi+Banane

3.+Mere+Pere

4.+portocale+mandarine

+2 pachete zahăr vanilat+1 fiolă esență de rom+1 pumn de stafide.

Se amestecă toate piesele puzzle-ului. Voila:

Merg de minune piesele de puzzle pentru tot felul de chestii mărunte care stârnesc setea de bere. Dar cum nu sunt low carb, nu e voie. Dar cu fructe este voie, deci, cine vrea să se joace cu  mine?

Salata anotimpurilor

Încă de pe vremea când citeam eu multe povești nemuritoare (mai țineți minte colecția aia de cărticele? o adoram!)mă întrebam ce-or fi și cum or arăta rodiile alea aurite ale lui Ispirescu. Pot spune cu mâna pe inimă, că dintre recentele mele descoperiri (adică acu vreo 4-5 ani) am avut pentru prima dată rodia-ntre  palme. Credeam că trebuie să fie galbenă, că doar erau aurite-n poveste. Dar uite, că astea din piață erau poate din alt soi, mai pământean, mai pentru muritori. :)

Și fiindcă-n drumul meu pedestru la/ și de la job s-a deschis recent un fel de aprozar, uite cum am decis eu să rup inima târgului, satisfăcându-mi o poftă de fructe. Că doar e toamnă, și cum vă ziceam în postul anterior, e anotimp bogat. Pe aici e toamna aia ca vara, ca să parafrazez celebra zicală. Așa că merge un cocktail de fructe. Sau mai bine o salată, că tot reveni dtoamna vară pe la noi.

Vreți și o rețetă, nu-i așa? Luați ceva și vă notați: 1 rodie (dacă nu găsiți auritele lui Ispirescu, alegeți varianta roșiatică), 1 banană, 2 kiwi, 1 portocală. Asta pentru exotismul anotimpului ciudat. Adăugați la listă o pară (de toamnă, musai de toamnă, din aia verde cu coaja pistruiată!!!) și-un măr. Și pentru că mai sunt mai puțin de 100 de nopți până vine Moș Crăciun, adăugați pe listă și vreo 2-3 linguri de stafide îmbătate-n rom. Un baton de vanilie e și el bine venit. Amestecați-i semințele parfumate divin în romul bețivelor. Dați-le și-o pulbere fină de zahăr brun. Împrieteniți-le pe toate într-un castron mare, și lăsați-le la frigider pentru vreo 30 de minute. Pregătiți-vă de sărbătoarea exotică de toamnă întârziată. Mmmmmmmmmmmmm!

Apoi așezați-vă cât mai comod în fotoliu. Nu îndrăzniți să ațipiți, că va suna telefonul.

"Curierul sunt, doamnă! Vin acuma la dumneavoastră!"

A venit coletul de la Quick, în care, printre altele am găsit și cele 3 forme de copt pâinea.

Ok, nu vă temeți, nu mă apuc (încă!) de copt pâine, dar nu n-am putut abține să nu comand formele astea fiindcă erau la reducere. 

Acu' uitându-mă pe cutie, constat că am 2 "doboszuri" (aka cutie de tablă) în formă de stea și unul în formă de floare. Pe cutie este unul în formă de inimă. Nu mă deranjează prea tare dar nah, dacă aveam chestia asta pe vârful limbii și-n buricele degetelor a trebuit să o spun/scriu.

Faza mișto e că în cutie am găsit și un manual.

Pretențios zis manual. De pe maieul ce l-am îmbrăcat azi dimineață a trebuit să tai mai multe etichete decât câte file are manualul ăsta de 10cm x 8cm. Citesc și răscitesc din manual partea în limba română și încă nu-s dumirită.

Poate reușiti voi.

Deci mă amuz. Ce aluat să pun în apă caldă? Oricum achiziția e ok, formele-s bune, au capace la ambele capete.

Și-am mai primit niște forme de fursecuri.

Era păcat să nu le iau, că tot erau la reducere (5 lei parcă).

Dovleac (?)

Frunză

Porumbiță

Ghindă

Frunză de vâsc

Măr

 Dar sunt cam micuțe. Uite a picat o frunză din bonsai:

O fi venit toamna???

Ruginiu de toamnă

Toamna-i anotimp bogat
Bucurie mare-n sat!

Mai departe am uitat ce scrie-n cartea de Citire. 

Azi a fost o adevărată zi de toamnă, coafată vâlvoi din cauza vântului nebun. Și gel-ată (hmmmm? există cuvântul ăsta în DEX? ) cu stropi mari și repezi de ploaie. Mi-a plăcut! :D

Mi-am pus manichiura ruginie, ca să vă arăt că-s fan adevărat al Doamnei Toamna.

Apoi am plecat la cumpărături, hai-hui, cântând în gând prin ploaie. Apoi am aplicat terapie de iarnă. Am cumpărat un dovleac.

Cât timp a stat la copt,  coafura-mi a devenit decentă, vâlvoiul a dispărut înghițit de dinții flămânzi ai periei de păr.

Arome de zurgălăi s-au împrăștiat în toată casa: cuișoare, scorțișoară, vanilie. Și prafuri parfumate pentru cafea și capucino (n-au stricat deloc). Aromă perfectă pentru o după-masă tihnită.

Să ne fie de bine, că taaaare bine a mai fost!

P.S. Nu înțeleg de ce ciupanezul ăsta are copyright? Se pare că am fost la aceeași nuntă. Nici lui nu i-a prea plăcut... Nici mie nu prea îmi place ce face el. Dă-i Doamne Internet tăiat de câte ori va dori să navigheze. Amin!