After eight

Știți ciocolățelele alea mititele, cu aromă puternic de mentă și învelite într-o cuvertură din ciocolată neagră? Teribil ce-mi plac la cafea! Deși pentru mine cafeaua e perfectă când e neagră, ("no cream, no sugar"), aici mi se pare că menta ciocolătoasssă îi aduce acel "checheșoz" ce face perfectă orice după-amiază petrecută la o bârfă cu fetele.

Ne bucurăm că înghețul își arată colții doar dimineața devreme, pe la amiază soarele-l toropește și-l face să plângă cu lacrimi din zăpadă înghețată. Așteptăm cu bucurie primăvara.

Ne tratăm cu o salată verde îmbălsămată într-o vinegretă din ulei de orez, oțel balsamic, un praf de sare și unul de piper, niște usturoi tăiat bucățele. Și ca să rămâna low carb îi adăugăm niște cuburi dintr-un ementaler. 

Aș fi vrut să adaug și niște pătrunjel verde, că trebuie să inaugurez foarfeca minune pe care mi-am luat-o duminică de la Selgros. Am avut totuși o reținere fiindcă mi s-a sugerat să nu exagerez cu verdele. Deci foarfeca a fost inaugurată doar cu hârtie.

Apoi ne-am delectat ca fetele cochetele cu niște ceai. Special pentru ele. De_mentă. Și pentru că totul a fost haios le-am dat și niște ciocolată.

Aromă delicată de ciocolată mentolată. Adică de "after eight".

A fost o dupămasă reușită. Ne-am întins la vorbe până după ora 8. Bye-bye!

Verde și oranj

Deși mie îmi place iarna mai mult decât toamna și cu mult mai puțin decât îmi place vara, în momentul de față recunosc cu mâna pe inimă că aș vrea puțină primăvară. Nămeții care ne-au ocupat străzile, trotuarele, mașinile și în general viața nu se dau bătuți chiar așa ușor. Aliat de nădejde le e și frigul geros cu temperaturi din ce în ce mai îndrăznețe. Ieri minus 18, azi minus 23, temperaturi măsurate în mașină, în  câmp deschis. Ciudat că pe alocuri azi am avut ceață. Deasă rău. Parcă eram cu avionul printre nori. 

De la geam, Lila încă mai surâde frumos.

Nu același lucru pot să-l spun și despre vărul ei, Cyclamen, care îngălbenește pe zi ce trece, semn că e tare obosit și trebuie să-l pun să se odihnească. I-am cules ultimele două flori necăjite pe care le mai are, și i-am mulțumit că mi-a ținut companie frumoasă încă din luna octombrie.

Ca să dispară senzația neplăcută pe care mi-a dat-o frigul de-afară, am pus la fiert niște apă. Apoi am invocat primăvara, amestecând gusturi și culori. Am ales verde și oranj. 

Aroma de mandarină se combină perfect cu aroma stoarsă dintr-o lămâie verde (lime, n'est ce pas?). Nu mai e deloc banal și fad ceaiul verde, chiar îmi place. Iar forma piramidală a pliculețului, m-a dus cu gândul la perfectul număr de aur dar și la beneficul efect de piramidă. Stau bine cu autosugestia, deci acum mi-e cald și bine. Și parcă nici nu mai e chiar mult până la primăvară. Doar un Valentin și-un Dragobete ne mai despart de ea. 

Rămâi cu bine, iarnă albă!

Apple, Lime & Yoghurt

Duamna Sandi este îngrijorată că nu mai gătesc, sau mă rog, eu cred că e îngrijorată de frecvența postărilor mele. Rușinată, am fugit repede-repede la bucătărie și am pregătit un delicios Apple, Lime & Yoghurt, ca la mama lui acasă. Deh, mi-era și-un pic de foame , dar și-un pic de frig, azi am călătorit cu o mașină cu scaune din piele și n-avea mașina aia încălzire-n scaune, mi-a dârdâit tot în mine. Așa că după ce m-am dezmierdat cu o baie fierbinte-fierbinte (cred că dacă aveam pene reușeam să mi le smulg fără nicio problemă), am considerat necesar să-mi dezmierd și papilele. 

Mi-am făcut introspecția zilnică întrebându-mă ce-mi dorește suflețelul: an-tan-te-bite-mane-te-bite-mane-compane-an-tan-te. Și-a ieșit Apple, Lime & Yoghurt. Adică dânsul: 

E din colecția de toamnă-iarnă, e savuros ca toate licorile fierbinți care se pretează acestui sezon. Are și o oarecare dulceață dată de conținutul ridicat de fructe deshidratate. Prepararea e conformă ritualului care se impune după o baie profundă, cu săruri multe și cu spume revigorante. Se pune la fiert o cană de apă plată. Între timp se pregătește cana specială de ceai cu infuzorul special. Se pune o linguriță cu vârf din amestecul din punguță.

Nu arată rău, și pentru confirmarea acestei opinii mai citesc încă o dată ingredientele, în timp ce înfulecam o feliuță de mandarină. Băile fierbinți mie îmi provoacă o sete profundă.

Nu văd între ingrediente unde este yoghurt-ul. Sper ca în urma reacției pe care o va avea amestecul cu apa fierbinte să apară și yoghurt-ul.  Am turnat apa clocotită:

... apoi am pus capacul și am așteptat reacția. 

Între timp m-am dat cu cremă, pielea mea trebuia rehidratată. Numai bine, amestecul a avut timp suficient să se infuzeze și să primească culoare frumoasă de la iarba de lămâie. Sau lime, că acum nu mai sunt sigură ce conține de fapt acest amestec. Ridic cu emoție capacul, sperând să apară și yoghurt-ul.

Yoghurt nu prea avem în ceașcă, în schimb constat că infuzorul nu e grozav, are "scăpări". Dar licoarea miroase frumos, iar gustul ei este foarte aromat.  La a doua încercare de preparare a acestei licori, a apărut yoghurt-ul. Din frigider, că-i place să se creadă pilos.

N-are nevoie de pile, e chiar bun. Începe să-mi placă de băieții aștia de la Lidl.

Și totuși, de ce Apple, Lime & Yoghurt? Mmmmm! Și-apoi m-am cuibărit la căldurică. Și nu sunt speranțe să mai ies din cuib până mâine dimineață. Nope, nope, nope....


P.S. Mi-a plăcut sârma igenioasă cu care poți să închizi punguța de ceai.

Ceainărie

Poate că nu știți, dar de câteva zile, între mine și Sandi s-a declanșat un concurs de băut ceai. Poate că asta nu este decât o urmare firească a unei vechi discuții purtate acum câteva veri pe forumul culinar, discuție începută într-o glumă, și care ulterior, a adus și unele noutăți pentru mine. De exemplu, nu știam despre ceaiul în care înflorește frumos o floare (așa-numitul "Blooming Flower Tea"), sau despre ceaiul cu bile de tapioca ("Bubble tea"). Și mi-au plăcut și expoziția de ceaiuri, cești, ceainice și samovare pe care au realizat-o fetele la topicul respectiv.

Și am ajuns la concluzia că tare mi-ar plăcea ca să am o ceainărie. Pe lângă afterschool-ul la care visez de ceva vreme... Deci mai am încă un rând adăugat în "my new resolution" .

Drept pentru care, înainte de a vă scoate din tolbă o nouă poveste (fiindcă am de gând să vă mai plictisesc cu povești din drumețiile mele :D ) , am pus încă un lemn ca să trosnească în sobă, apoi am pus și ceainicul să șuiere, am tăiat o felie de lâmâie, am zvârlit lângă ea și două trei cuișoare , un praf fin de scorțisoară și un plic de ceai. De mere. Mere verzi. Și niște melissă. Și ca gustul să fie și mai oriental, am picurat în ceașcă și vreo 3 stropi de extract de trandafiri. 

A ieșit divin, drept pentru care am mai preparat încă o ceașcă, așa, ca să mă acompanieze până am să scriu ceea ce aș vrea să vă povestesc azi, sau mâine. Sau în curând, fiindcă am avut în ultimele zile companie plăcută în persoana doamnei Sandi. Drept pentru care îi mai oferim încă o ceașcă de ceai, asta ca să fie liniștită că va putea savura fără nici o urmă de mustrare o întreagă tipsie de Kunefe.

Dacă vedeți în magazine cutiuțe cu ceaiul respectiv, vi-l recomand din toată inima. Ieftin și bun. Și românesc.


(Nu, nu m-a plătit nimeni să zic de el, pur și simplu mi-a plăcut. Și dacă m-ar plăti ce-ar fi? Că doar nu e reclamă la margarină :d ).

Bundașchenir

English

Ia, liniște, atenție aici la mine. Azi am gătit!

După ce v-am plimbat prin nămeții Laponiei, cred că o gustare caldă nu vă strică. E atât de ușor de preparat bundașchenirul ăsta, încât nu ar merita să-ți pierzi timpul scriindu-i rețeta. Dar la cât de bun e, cât de sățios e, mă gândesc că doar o imagine ar fi prea puțin pentru măreața rețetă. E ideală pentru timpuri răcoroase cu miros de mere coapte, scorțișoară, cuișoare, rommmmmmm!!!!

Asadar, să nu mai pierdem vremea, și să începem:


INGREDIENTE:

-3-4 felii de paine "veche" (de o zi, două)
-3 oua
-2 linguri iaurt/smantana
-100 g telemea rasă pe răzătoarea mare
- ulei pentru prăjit

Se sparg ouale intr-o farfurie adanca sau intr-un castron.

Urmatorul pas, se intelege ca e baterea "ouălelilor". Cand sunt bătute bine, se adaugă telemeaua rasă:

Telemeaua mea era foarte uscata, de aceea am ajutat-o cu putin iaurt. Iaurt aveam in frigider, dar merge la fel de bine si cu smantana. Cu lapte mi se pare ca se prea inmoaie painea, dar e chestiune de gusturi. Se amesteca bine, pana se obtine o compozitie omogena, dar nu foarte lichida.

Se pune intr-o tigaie antiaderenta ulei. Se incinge foarte bine.

Fiecare felie de paine se înmoaie în ou pe ambele părți. Partea întâi ( :d)

Si partea a doua (lol)

La fel se și prăjesc. Tot pe ambele părți. Partea A ...

... și partea B

"La familia" :

Prăjitul nu durează foarte mult, doar până oul prinde o culoare arămie/aurie. Se scot pe hârtie absorbantă. Și se mănâncă cu multă poftă. Întotdeauna friganelele astea - căci bundașchenir asta înseamnă ("paine cu bundă" :p )- mi s-au părut nemaipomenit de bune alături de o cană de lapte bătut, sau un ceai fierbinte.

Detaliu am, secțiune nu am, cine credeți că mai lasă bundașchenirul din mână să-l pozeze după ce-l mușcă, aa?

Iubitoarelor topicului cu ceaiuri de pe ciulinar le recomand ceaiul ăsta, are gust bun de mandarină.