Salată de Crăciun

Gânduri bune fug spre tine,
Sănătate numai bine!

Dragă cititorule,

Aș putea să-ți scriu aici aceleași deja clasice stereotipuri cu lumina, copilul, liniștea, bucuria sfântă pe care eu deja le-am primit prin SMS, mail și facebook. Dar n-am s-o fac. 

În schimb, îți scriu aici salata mea de gânduri bune, că îți doresc ca Moșul să-ți aducă clipe frumoase alături de cei dragi,  fiindcă ar fi mult prea trist să te știu singur în această seară. Îți doresc să te îmbrățișeze un copil cu toată puterea lui. Îți doresc să-ți arate cineva cât de mult te iubește și cât de mult însemni. Iar dacă bătrânul în roșu îți calcă pragul, îți doresc să ai puterea să păstrezi pentru tot anul care va veni toată fericirea pe care o vei simți în acele momente.

P.S. Dacă îți vor pica cam greu la stomac răciturile, salata boeuf, cartaboșii, sarmalele și cârnații, eu te aștept aici cuminte, în pidvor, cu ceainicul pregătit. Și cu o vorbă bună. Hai, te-am lăsat, că am auzit agitație în camera vecină. Cred că a venit cel mai așteptat personaj din această seară. 

Seară faină să ai și tu, și nu uita să-mi scrii cum a fost, ce ai primit, alea-alea!


Later edit

Revin, fiindcă văd că mai sunt niște gospodine și niște gospodini care încă nu știu cum să orneze salata boeuf (beuf, biof, bef, sau cum se mai nimerește-n taste). Uite-le pe-ale mele din acest an:

Lângă acel "glob" de salată boeuf voi mai pune niște "porcării" (tobă, lebăr, cartaboș, jumări, șoric etc) pe care le aduc neamurile de țară -imediat vin și ei- dar nu promit că voi mai avea vreme să pozez. Vom vedea, vom vedea.

 

Ultima salată e pusă direct în caserolă, o fac cadou lui Moș Crăciun.







Later-later edit:

Sandibelă, am dat un ocol pe la rusoaice, și am găsit o grămadă de idei, mă, nu știu, dar alea mă dau întotdeauna pe spate! Ia o mostră:

Și a mea, făcută la repezeală:

Am mai făcut și un cadou, cu o floare din morcov fiert, umplută cu puțină maioneză și cu un bob de mazăre:

Mi-am dat jos pălăria în fața talentalor rusoaice:

Știu, mai am de exersat! Am remarcat asta când am făcut buburuzele pe salata de vinete:

Detaliu cu gângăniile:

Corpul era din jumătăți de roșioare cherry, bulinuțele de pe spate sunt din maioneză pusă cu scobitoarea, capul e din cașcaval ținut la temperatura camerei modelat ca plastilina, între palme, ochii și gura (cam dințoasă, cei drept!) le-am făcut cu scobitoarea înmuiată pe rând în maioneză și în piper măcinat, iar cornițele sunt 2 semițe de chimen. Vă rog să apreciați greutatea cu care am manevrat semințele de chimen, eu având la ora actuală o manichiură cu unghii destul de lungi. M-ar fi ajutat o pensetă, dar n-am decât penseta mea cosmetică, și nu mi s-a părut tocmai igienic să o manevrez în bucătărie... deci până am reușit să pun cornițele  a durat (aproape) o veșnicie!


*************************************

Mai editez încă o dată, că am mai făcut o salată boeuf din verdețurile din supa de găină, ia:

Zagrebačka

Nu vă minunați prea tare, cred că nu există cuvântul Zagrebačka, probabil l-am inventat stâlcit eu. Dar așa îmi va fi mai ușor să fac referire la acel fel de mâncare pe care l-am avut la o cină prin Croația. Că dacă aș spune cordon bleu ar fi banal. Așadar, pentru azi avem Zagrebački odrezak. Dacă dați o căutare pe net o să vi se spună că există mai multe feluri de a prepara Zagrebački. Poate fi prăjit, ca și cordonul bleu, sau varianta care m-a îmbucurat pe mine, poate fi pus la grătar.

Așadar, se bate carnea de vițel (eu zic că fiind români merge perfect și cu niște carne de porc). Se marinează pentru o oră într-un amestec de iaurt + 2linguri de ulei de usturoi (am pus într-o sticluță ulei și vreo 5-6 căței de usturoi și l-am păstrat în frigider vreo 2 săptămâni) + condimente (sare, piper, paprika iute). Sau în marinata pe care o folosiți voi de obicei. Apoi se încinge grătarul (merge bine și pe tigaia grill), am pensulat grătarul cu ulei de usturoi și am pus pe el pachețelele făcute dintr-o felie de carne de vițel peste care am pus o felie de cașcaval și o felie de șuncă. Aveți grijă ca fiecare pachețel să fie bine închis, altfel cașcavalul se va scurge. Din când în când mai pensulăm cu puțină marinată/ulei+condimente.

Tradițional, la ei se servește cu niște cartofi pai, sau orez sau legume înăbușite.  Merg bine și fără (carbohidrații!!!) doar cu o salată ușoară de vară.

S-aveți poftă!

Korozot - cremă de brânză cu smântână și diferite condimente

E atât de cald, încât am impresia că locuiesc în cuptorul aragazului... Nopțile-mi sunt transformate în lungi sesiuni de saună...în nopțile acestea atât de fierbinți ...c'mon, nu vă gândiți la prostii... e prea cald pentru atingeri fierbinți... ah! da! voiam să vă zic despre gaia sau cucuveaua aia care s-a aciuiat în parcul de vis a vis... doamne! cât poa' să urle, chirăie, chițăie... de azi noapte cred că are și neamurile-n vizită sau nuș' ce s-a-ntâmplat, dar chițăie pe 4-5 voci ... delirez de la căldură, de la nesomn. La noapte am să chițăi și eu. Cred. Ca să enervez la rându-mi corul de zburători. Sau zburătoare.

Ca să-mi mai treacă amorțeala am decis să o tratez cu o sesiune scurtă de bucătărit.

Mai aveam o ceapă, 2 ardei, 2 cutii de brânză Făgăraș și o cutie de perle de brânză de la Tnuva (cică pentru dietă). Așa că următorul pas e ușor de anticipat. Am tocat fin-fin ceapa, am condimentat-o cu boia, niște piper și-un praf de sare. Și i-am dat și-un damf de chimen proaspăt râșnit. Apoi am adăugat brânzele. Am omogenizat totul, și-am obținut o cremă fină, aromată și răcoroasă. Am ascuns-o-n cei doi ardei, să stea la răcoarea frigiderului. Apoi am savurat-o. (Ia uitați-vă cum a transpirat și ardeiul când l-am scos din frigider :) ) Mi-ar fi plăcut să înmoi niște saleuri/grisine în crema aceasta, să o tratez ca pe un dip, mi se pare că se potrivesc de minune. Dar am zis că avem dezlegare la grisine carbohidratoase abia peste vreo 3 kg. Deci se va reface.

Nu-mi rămâne decât să vă urez s-aveti multă poftă! Și răcoare!

P.S. Și uite cum am reușit să adaug la indexul rețetelor de mâncăruri un fel de mâncare care începe cu K. :)

Coșulețe cu conopidă

Dragi cititori prieteni, nu v-am uitat, drept dovadă, pentru voi, azi am pregătit ceva bunuț, aromat, ușor și rapid de făcut: o salată de conopidă. Cum se prepară? Se pune la fiert, în apă cu sare, o conopidă mică. Lângă conopidă eu am mai adăugat și doi morcovi, 1 rădăcină de pătrunjel, și vreo câteva felii dintr-o căpâțănă de țelină, o roșie și-un ardei gras, astfel că, la ora amiazului mai trebuie să pun doar niște tăiței la fiert în zeama aceasta și avem și supa gata. 

Până a fiert conopida, am pus la fiert două ouă. Apoi am pregătit o maioneză dintr-un gălbenuș și 100 ml de ulei, pe care am aromat-o cu doi căței mari de usturoi dați pe răzătoarea mică. Am răcit buchețelele de conopidă și ouăle fierte, le-am tocat mărunt și le-am adăugat peste sosul de maioneză. Ar mai fi mers adăugate și vreo 2 fire de mărar tocat fin, dar din pacate n-am mai avut. Sărăm, piperăm, decorăm, mâncăm. Cu pâine prăjită. 

Gust puternic și deosebit.

S-aveți poftă!

The green syndrome

Ca să scot capul din pământ, și să nu creadă Zsuzsa că am dat bir cu fugiții, m-am molipsit și eu de sindromul verde pe care l-am luat de la 'mneaiei. Și cum pe căldurile astea pe care le avem înainte de furtună nu mai e de ieșit din casă, am pus oala pe foc, am adăugat ce era de adăugat în ea, și am lăsat-o să fiarbă liniștită, respectându-i intimitatea. La un moment dat mi-am amintit că azi sunt un fel de gospodină, dar era cam târziu pentru o supă clară, așadar, vă prezentăm ...

SUPĂ - CREMĂ DE MAZĂRE

Ce ne trebuie? 1 ceapă, 1 legătură de morcovei (tare-mi plac morcoveii ăștia noi, baby carrot neaoși!), și vreo doi pumni de borș. Dar borș din satul meu, nu de la Moldova! Cine n-are borș din satul meu poate să pună liniștit vreo doi pumni de mazăre boabe. Fiindcă aici, borșul e numele mazărei. Musai mazărea să fie nouă, din păstaie culeasă de dimineață, pe rouă (trăi-mi-ar rima!). E atât de bună când e crudă și fragedă!

Se pune ceapa la călit într-o lingură de ulei (nu stricați gustul cepei călite cu ulei de măsline fițos, folosiți cu încredere ulei de floarea soarelui). Adăugăm morcovii și vreo 2,5 litri de apă. Când începe a clocoti, punem mazărea și morcoveii. Și fiindcă nu am vrut să mănânc supa cu crutoane (păi, da! e iarăși dietă-n paradis), am zis că voi avea gălușcuțe vegetale (pe principiul minte-mă frumos!) - adică buchețele de conopidă. Așa că am pus și vreo 4-5 buchețele dintr-o conopidă la fiert lângă mazăre. Legumele fiind foarte crude și fragede vor fierbe uluitor de repede. Se scot pe o farfurie buchețele de conopidă, și câțiva morcovei pentru decor. Ce a rămas în oală se va pasa cu mixerul vertical (pasatorul ăla, știți voi...) până când supa devine cremoasă. Se potrivește de sare și de piper. Apoi se pregătește ședința foto. Se ia un castronel de sticlă termorezistentă. Se bibilește după inspirație. 

Și fiindcă remainderul de pe celular mi-a spus - Mâine e zi de manichiură!, zbaaaang mi-a venit și inspirația pentru decor.

S-aveți poftă, și să mai veniți pe la noi!

Ghicitoarea zilei

What's Wrong With This Picture?

Da-n astea, există vreo eroare?

 Tablou inspirat de Zsuzsa.  Cu multe mulțumiri, îți trimit un buchet de flori de primăvară.

Și-o cremă de mâini. :D

Să fiți iubiți!

Ruladă de carne cu șuncă și cașcaval

Gata cu dezmățul, back to low carbs!

Rapid și de această dată, fiindcă a fost prea frumos azi afară, iarna aproape că se dă bătută!

Amestecăm 500 g carne tocată cu o ceapă și un morcov ras și puțin călite. Adăugăm un praf de paprica și un praf de piper cu lămâie de la firma cu râșnițe. Se întinde un strat din felii de șuncă. Peste șuncă se pune carnea tocată. La mijloc se așează bucăți mai groase de cașcaval. Se rulează carnea în jurul cașcavalului, iar in jurul cărnii se rulează șunca. Nu mai este necesar să adăugați sare, fiindcă rulada își va trage sarea atât din șuncă cât și din cașcaval.

Se dă la cuptor la 180 de grade cam 25 de minute.

Exterior crocant, miez suculent. Delicios de te lingi pe degete!

E bună și rece.

S-aveți poftă!

Trandafiri. Fursecuri pentru ceai

Au mai rămas multe linguri din batonul de untură început ieri, drept pentru care, mă țin de promisiune și meșteresc niște trandafiri, pe care am boală de ceva vreme, de când i-am descoperit pe blogul unei turcoaice. Nu vă îngrijorați, nu le-am trădat pe dragele de rusoaice, doar mi-am extins puțin arealul de cercetare.

Așadar, cum turcește știu la fel de mult ca și rusește, eu am adoptat doar tehnica, rețeta în sine e aluatul de crostată al coanei preotese, drept pentru care nu-l mai repet aici. 

După ce am pregătit aluatul, îl intindem și apoi îl decupăm făcând din el discuri.

Figura 1

Se pun discurile unul peste altul, ca în figura 1, apoi se rulează ca în figura 2 (zici că scriu un manual :)) ).

Figura 2

Fiecare rotocol se va înjumătăți printr-o tăietură transversală, conform figurii 3. (deja mi-e rău, atât de tehnic sună)

Figura 3

După ce i-am tăiat, i-am răsucit puțin pe lângă lama cuțitului ținută la 45 de grade, ca să le dau o formă rotunjită la bază. Se pun în tavă și se dau pentru 15 minute la 180 de grade în cuptorul preîncălzit .

Se pot pudra cu zahăr vanilat și se pot savura lângă un ceai. Chiar și de trandafiri, hibiscus sau de măceșe. În ceașcă gaudiană.

Fata din Turcia a lucrat trandafirii bicolor, nu mai am linkul blogului ei, am salvat doar niste poze:

 

Bolo i-a făcut și ea mai demult, și a pus între discuri marmeladă. Tot la fetele din Turcia am văzut că puneau la mijloc o mărgică ornament, sau o nucă, migală și apoi răsuceau.  Și apoi însiropau trandafirii. Și mai foloseau colorant pentru petale, ia:

Și am mai găsit, la o fată unguroaică, încă un fel de trandafiri, copți în tava de brioșe, cred că merită încercați:

E foarte mijtooo, mijtooo, mijtooo, ca să încheiem conform reclamei.

Ficăței de pui la cuptor

English

De regulă nu-mi plac cărnurile care au un gust și un miros prea pronunțat. De fapt cred că mănânc chiar puține animale - mă rezum la porc, uneori la vițel - iar dintre păsăreturi - mă rezum la pui/găini/cocoși, rareori rațe, gâște, curcă/curcan. De fapt, sunt sucită și la ceea ce mănânc din ceea ce am scris mai sus. Fiindcă nu-mi place decât carne moale (cui nu-i place?), păsările de-ar avea doar piept și pulpe și cam atât. Dintre organe, nu mă ating decât ocazional de ficat - deja știți, are și el un miros/gust pronunțat, dar e bun din când în când. N-am însă nici o problemă cu ficatul din conservă - ăla de-i spune pateu (dap, știu, E-uri, coloranți, dezgustător, dar îmi place să mă otravesc cu așa ceva din an în paști).

Deci da, am păcate mari, deoarece azi a fost o zi din aia în care am poftit la "otravă" (la pateu de ăla la conservă), dar n-am mai găsit nici o cutie în frigider, drept pentru care m-am orientat spre o tăviță cu ficat de pui pe care o găsisem în congelator. Mi-am zis că nu e chiar ca pateul ăla roz (și nesănătos de la Scandia, ăl de mă unge pe mine uneori la inimă), dar hai că se face repede.

L-am decongelat și l-am curățat de niște pielițe și niște urme de grăsime și l-am scufundat într-un castron cu lapte. Am tăiat solzișori o ceapă mică, și-un ardei (nici ăsta nu e sănătos, e prea roșu și prea gras pentru luna ianuarie, dar e bun la gust, e dulceag, o dată nu se pune). Și-am mai dat pe răzătoarea mică un morcov (ăsta e ok, e din grădină de la țară). Am scurs ficații de lapte și  i-am pus într-un vas de jena. Peste ei am pus legumele, și apoi am stropit cu ulei (nu foarte mult), nu e din ăla presat la rece, e un ulei de la Scotti, din orez). Am presărat niște piper cu lămâie (că tocmai am cumpărat râșnița asta de la Billa și trebuia să o inaugurez cumva). Iar sare nu mai punem, fiindcă toată lumea știe că sarea întărește ficatul. Din tigaie.

Apoi am dat vasul la cuptorul preîncălzit, pentru 20-25 de minute la 200 de grade. Până s-au făcut am pregătit și un mujdei de usturoi cu smântână: dăm prin presa de usturoi  o măciulie de usturoi; adăugăm 1 linguriță de sare și 2-3 linguri de smântână, și apoi omogenizăm. Îl păstrăm în vas cu capac, să nu-i dispară "usturoaia", vorba Coanei Preotese.

Merge de minune cu o mămăliguță pripită. Să vă zic? Am pus apă de mămăliguță, dar am constatat că nu mai aveam făină de mălai. Drept pentru care, apa de mămăliguță a devenit un ceai. Asta este!

Poftă mare!

P.S. Mâine voi face ceva cu faimosul pui oșenesc. Nu știu exact ce. Facem o ședință și vom afla. Puiul nostru are doar pulpe și piept. E un monstru galben, care face "zamă" bună. Ia, BDano, tu ziceai că n-ai văzut decât pui întreg. În satul meu, aduc ăștia de la Real și întreg, dar și pentru sclifosiți:

Ardei cu varză

Din ciclul "ce să mai mâncăm astăzi ?" vă prezentăm ardeii cu varză. Nu ăia puși de tușa astă toamnă la borcan, care sunt excepționali cu carne coaptă-n dubă. Ci un fel de ardei cu varză la cuptor. Nu e mare filosofie: 3 ardei se taie-n jumătăți și se scobesc de cotoare și se curăță de semințe. Se umplu jumătățile cu un strat subțire de carne dintr-un cârnaț proaspăt (merge și carne măcinată ca de chiftele), având grijă să lăsăm loc și pentru capacul din varză murată tocată cât se poate de fin și amestecată cu un morcov, si-o ceapă puțin trasă la tigaie. Se presară totul cu mirodenii, după pofta inimii: la noi au fost niște cimbru și puțină păprică. Se dau la cuptor pentru vreo jumătate de oră, la 180 de grade. Se servesc cu un moț de smântână și un ardei iute.

De fapt e un mod de a servi mai altfel o banală varză călită-n cuptor. Deci am încercat să fim creativi în bucătărie.

S-aveți poftă!

P.S.  Dacă se elimină carnea de cârnați, și lingurița de smântână e bună și pentru cei care, după sărbători, doresc să-și recupereze silueta .

Steluțe cu piure de castane

Întodeauna s-a considerat de bun augur descoperirea unei stele căzătoare, iar credința aceasta constat că este bine înrădăcinată în mentalitatea noastră. Ca să ne simțim cu dorințele împlinite, ne place să ne producem propriile stele căzătoare purtătoare fiecare de vise care mai de care mai arzătoare: să-mi crească salariul, să câștig la loto, să-mi iau o mașină nouă, să mă iubească Gicu și să renunțe la Tanța. Ei, de data asta vă propun steluțe căzătoare care vor purta cu ele sarcina de a îndeplini dorințe mai puțin pretențioase, cum ar fi: anul care vine să văd măcar 365 de apusuri de soare, să mă bucur de zâmbetul celor din jurul meu, să-i am aproape pe ai mei, să fie toți sănătoși, să simt fericirea celor mici când au câștigat la șotron, să pun 1000 de întrebări și să primesc măcar 1001 răspunsuri, să pot să mai aduc, la rându-mi, bucurii pentru persoanele cu care interactionez chiar și numai temporar. Sună ca și un "to do list", ca și o "new year resolution"... toate acestea se vor îndeplini dacă vom privi în noaptea asta cerul în căutarea stelelor căzătoare. 

Rețeta în sine e destul de banală. Ca ingrediente vom folosi:

- un aluat de foietaj (Bella a fost acesta), care se taie în steluțe și se coace în cuptor.

-un borcan de piure de castane de la Răureni 

-o cutie mică de frișcă, 1 lingură de zahăr pudră.

Se coc steluțele de foietaj, apoi li se taie ... "etajul" . 

Se pune piure-ul de castane într-o jumătate de steluță.

Se acoperă piure-ul cu cealaltă jumătate de steluță.

Se pudrează cu zahăr și se servește cu multă frișcă.

Desigur, nu-mi mai rămâne de adăugat decât un călduros "La mulți ani, 2011 !".

Nu-i așa că-n această noapte veți șopti cerului dorințe ce se vor împlini cu siguranță în 2011? Doar e noaptea artificiilor și a pocnitorilor - deci a steluțelor căzătoare artificiale  :-)

Pentru pițărăi

Mdaaaaa. Aproape că a și venit acel moment din an când facem din nou pregătiri deosebite pentru cine-o fi să vie. Happy-oții, ca de obicei, nu prea se mai stresează, fiindcă afară nu arată de loc a iarnă, la job se lucrează-n foc continuu, evident, fiind criză, pe bani mai puțini. În această perioadă am căutat idei cât se poate de noi și de originale, măcar să visez că voi face și eu ceva de dat pe spate lumea (mnah, să zic și eu că am inventat măcar o dată-n viață gaura din macaroană). Așa că, din timpul serviciului, am dat cu ochiul la cele mai creative dintre fete - is just my humble opinion - la fetele alea din Rusia, acolo unde eu citesc cu spor pozele. Da', cui îi mai trebuie cuvinte când imaginile sunt mai mult decât cele 1000 de cuvinte? Exemplificare:

Sau:

Sau

Sau

Sau

Sau

Sau

Așadar idei am, dar din păcate am și două mâini stângi și admirație deplină pentru fetele rusoaice.

În schimb, ăi bătrâni, nu mai au pace, oalele fierb pe sobe, ceaunul e și el montat lângă grătarul din curte. Țiți cu ai ei se miaună și se minunează de noul stâlp de ascuțit ghearele brad care a apărut în mijlocul holului care-i devenise - în mod abuziv, off course, cameră personală; John, metisul de teckel, sare și dă din coadă de fiecare dată când zărește pe vreunul din oamenii din curtea lui, fiind îmbătat de mirosuri demențiale (de cărniță, nene, de cărnițăăăă) din paradisu-i câinesc. Copiii de pe uliță nu mai umblă ca al'dată cu corindatul (n-am greșit, fiindcă pe aici se corindă, așa cum la oraș se colindă). Mai întâi bagă groaza-n babe și înfurie dulăii din ogrăzi, bubuind minunatele petarde chinezești. 

Drept pentru care, eu am făcut pregătiri minimale pentru colindători. Doar două cutii (recuperate de la niște danish biscuits luați prin primăvară de la Billa cu preț redus - n-au fost grozavi, nu m-au dat pe spate) de fursecuri simple, rapide, banale, ieftine, delicioase și care nu îngrașă. (aș vrea eu!!!) 

Aaaah! Nu se văd bine? Păi poftiți în casă, unde e lumină.

Serviți, vă rog, sunt atât de fragede și aromate... Poate vă interesează cum le-am făcut? Vă spun imediat.

Așadar, "Biluțe înmiresmate"

English

INGREDIENTE

-1 ou și un gălbenuș

-100 g zahăr pudră

-1 lingură miere de albine

-1 pachet zahăr vanilat

-100 ml ulei

-250 g făină

-1 pachet praf de copt

-1 borcan de gem de caise

-mirodenii ( vanilie, scorțișoară, cuișoare, coajă de lămâie, de portocală etc)

-200 g nucă de cocos rasă

Se amestecă oul și gălbenușul cu zahărul pudră, mierea și zahărul vanilat. Se adaugă, în fir subțire, uleiul. În această "maioneză" se presară făina amestecată cu praful de copt. Se obține un aluat nu foarte vârtos, dar care poate fi modelat. Se pregătește tava cu hârtie de copt. În tavă se așează nu foarte apropiate biluțe din aluat.  Aș sugera să nu fie foarte mare aceste biluțe, cam de 1,5 cm în diametru. Se dau la copt în cuptorul preîncălzit, cam 180 de grade pentru 7-8 minute, sau până când observați ca aluatul e crescut frumos, e puțin crăpat și uscat. Până se coc biluțele, pregătim "glazura". Se pune gemul de caise într-o crăticioară. Dacă gemul nu e foarte "fin" atunci e bine să îl pasăm cu blenderul vertical. Apoi se pune crăticioara pe foc mic, ca să se "dilueze" gemul. Se adaugă mirodeniile: scorțișoara, cuișoare, vanilie, coaja rasă de lamâie - va deveni demențial la gust, aveți grijă să vă rămână și pentru biluțele din cuptor. :D

Când biluțele sunt coapte, așa fierbinți se vor scufunda în gemul cald. Cu cât e mai fluid acest gem, cu atât e mai ușor absorbit de biluță. Apoi se  scufundă într-un castron în care avem pregătită nuca de cocos rasă. Se pun pe hârtie în cutii de tablă și se consumă peste vreo 2-3 ore dacă nu puteți aștepta  până a doua zi ;)

Noi nu prea am putut aștepta, și ne-am pomenit că nu prea mai erau biluțe-n cutie, drept pentru care, urgent am trecut să facem și niște inimioare.

English

Așadar, fiindcă tot se poartă ofertele doi în unul, în acest post/mesaj veți primi și rețeta de "Inimioare cu nucă" .

INGREDIENTE

-200 g unt

-100 g zahăr pudră

-1 lingură miere de albine

-250 g făină

-100 g nucă

-1 plic praf de copt

-1 esență rom

-100 g zahăr pentru caramelizat

-100 g nuca de cocos rasă

Untul se spumează cu zahărul pudră, mierea de albine și esența de rom. Se adaugă făina, praful de copt și nuca sfărâmată în bucătele mici (mama a avut chef de joacă, a tăiat-o mai mărunt cu cuțitul). Se face coca bilă, se înfoliază și se dă la frigider pentru o jumătate de oră. Apoi se întinde cu sucitorul și se taie în forme. Eu am găsit doar forma de inimioară (când am fost gata mama a găsit și restul celor 1574829635478 forme - asta e!). Se coc relativ repede în cuptor preîncălzit, 180 de grade cam 8 minute. Între timp se pune zahărul la caramelizat. Așa fierbinți, inimioarele se înmoaie pe jumătate în caramel, apoi partea cu caramel se trece prin nucă de cocos rasă. Se pun la uscat pe o sită, apoi se pun și ele în cutii de tablă.

S-aveți poftă, iar dacă doriți, puteți veni pițărăi la noi, câinele e legat. Ce? Să nu-mi ziceți că nu știți să pițărăiți?  Poftim de-nvățați atunci!

În rest, ce să vă mai spun? S-aveți un week-end liniștit, nu uitați de bocanci/botine, lustruiți-le, poate că Moșul va pune ceva-ceva chiar și diminuat cu 25%. Dacă nu vă pune, luați de la Happy un mic dar: