Nuntă - reloaded

Bună seara, prieteni! (vorba cântărețului)

E aproape miezul nopții, așa că e aproape trecută ora pentru bedtime story, chiar dacă mâine, dimineața iar va veni nemilos de repede. Dar cum ieri și azi, săptămânile trecute și vara trecută au făcut furori nunți regale, nunți de ciocoi românești și de alte etnii conlocuitoare, merită să relatez și eu de la trecutul eveniment de ieri noapte - ultimul anunțat din acest an. Cel puțin pentru noi. Din nou m-au apucat idioțeniile de a accepta să particip la nunți de oameni pe care nu-i cunosc. Mirele este coleg de job de-al jumătății mele, ne-a făcut un favor (contracost) acu' vreun an de zile, drept pentru care, ieri seara am onorat tânăra familie. N-am servit starea civilă și nici cununia religioasă, consider că asta ar fi datoria celor apropiați, am senzația că momentul ține mai mult de intimitatea lărgită (există oare așaceva?) a celor doi eroi principali. Ce-i drept, noi ne-am mobilizat mai greu ieri pentru eveniment, așa că am decis că vom ajunge cu vreo oră, o oră și jumătate cu întârziere la restaurantul în care a avut loc petrecerea. Timp în care m-am fâțâit prin piață în căutarea buchetului perfect. 

Nu știu cum e în alte părți, dar în Piața Mică din satul meu (deci înseamnă că există și o Piață Mare, da?) florarii parcă sunt la datorie 24/24, 7/7, 12/12. Iar oferta e deosebită, mi-am clătit ochii și sufletul cu frumusețea lor. Și-am meditat în sinea mea: ce buchet să aleg pentru o mireasă despre care nu știu nimic? Chiar și acum mă întreb oare cum o cheamă? (știu, bag capul în pământ...). Florarii mă asaltau/agasau cu întrebările: nuntă? zi de naștere? buchet mai mare? buchet mai mic? mai ieftin, la 15 lei e bine doamna? orhidee la 130? le las la 100 pentru doamna! 

Am decis că vreau un buchet care să se asorteze cu rochia mea. Nu aveam alt criteriu! Și am găsit un buchet cu niște trandafiri albi, și niște flori violet (nu știu cum le cheamă, arată ca macii doar că sunt violet, am văzut și albi, am o poză cu ăia albi, cine știe să-mi spună și mie cum se cheamă acele flori, please). Inconștient sau nu, am oferit miresei flacăra violet (e de bine :) ) .

Cu buchetul cel frumos cumpărat am plecat spre locația petrecerii. Cum suntem oameni maturi și responsabili, am mers cu taxi ca să nu fim nevoiți să facem abstinență la alcool. Că de condus mașina după ce am "consumat" nu se pune problema. Nu știi niciodată când apare piaza rea, pisica 13! 

Ajunși în fața restaurantului, vedem Mirele în parcare. Am considerat că ar fi fost frumos să așteptăm în fața restaurantului să-și termine mirele treaba din parcare, să-i dăm timp să ajungă în sala de restaurant ca să ne poată primi cum se cuvine. Oricum ajungeam să așteptăm în restaurant dacă intram, așa că am încercat să evităm penibilul. Deja luasem asupra noastră faptul că aveam întârzierea. Am observat că, în general, nu se prea mai ține cont de ora aia trecută pe invitație, ora aia e un fel de oră la care începe petrecerea, cine vrea se poate lipi și pe parcurs, deci e ok să ai o oarecare întărziere. Au fost cazuri în care nunta a întârziat și stăteam cu chelneriii în așteptarea nunții. Mi-am jurat că nu voi mai păți așa ceva. Ei, dorința mi s-a-ndeplinit, nu mai așteptam cu chelnerii, așteptam singuri! După un timp, mirele a apărut de la mașină, cu un costum de haine pe un umeraș. Ne-a salutat, văzându-și de treaba lui, pe noi predându-ne unui alt coleg, care știa unde eram repartizați la masă. Mi s-a părut aberant, dar nu mă mai miră nimic, asta e soarta mea pe la nunți! Am rămas totuși proțăpiți la intrarea în sala de mese, după ce un chelner ne-a pus în mâini câte o cupă cu șampanie. Măcar el știa ce datorie are. Mirele și mireasa nu prea știau. Dar nah, aveau o scuză, erau pentru prima dată în postura asta. Și noi la fel. Ce trebuia să facem cu șampania? Să o bem cu chelnerii? Să o bem între noi? Că nu aveam cu cine ciocni, nici mire, nici mireasă. La un moment dat apare mireasa, pasează rapid buchetu-mi de flori unui chelner (măh, chiar era mișto, nici măcar nu s-a uitat la el, știu că era inflație de flori pentru ea, dar orișicât...) și ne arată cu degetul direcția pe care trebuie să o urmăm ca să ajungem la masa dedicată onoraților oaspeți (cică ăia eram noi, măcar în sinea noastră). La masă găsim doi ortaci, cunoscuți la nunțile despre care am mai relatat pe frumosul blog, și încercăm să ne revenim ca să ne "sim(p)tem bine".

Ce să vă mai zic? Mâncarea a fost bună și multă (aperitiv rece, aperitiv cald - un rulou de șalău cu un moț făcut dintr-un crevete și cu garnitură de morcovi - io pe ăsta l-am săltat, a venit pre repede după aperitivul rece, mai țineți minte că noi avem o oarecare întârziere - supă cu gârteni, cartofi aurii și friptură și ceva ruladă din piept de pui, tort și sarmale). Am stat până la tort, deși cineva drag mie ar mai fi stat pentru sarmale, e înebunit după sarmalele de la nunți. N-am observat bufetul de fructe decât atunci când am plecat. A fost o chestie mișto, cu tot felul de fructe sculptate și cu fântâni de ciocolată, uite că a ajuns moda cu astea și la noi în sat, ole! Mai că m-aș mai duce la o nuntă doar ca să savurez atât vizual cât și gustativ bufetul. Pfoai!!!!! Ce mă oftic că nu l-am văzut mai devreme!

În rest, nu prea știu cine erau oamenii ăia care s-au căsătorit, parcă eram din filmul acela în care un el și cu o ea erau clandestin la o nuntă. Au venit de două ori mirii și pe la masa noastră (parcată pe ultimul rând de mese în fundul sălii după un stâlp). Ne-au urat ceva de "să vă simteți bine" noi am zâmbit și am mulțumit politicos. A doua oară au venit după ce au tăiat tortul, să ne întrebe dacă a fost bun. Noi încă n-am apucasem la tort, fiindcă eram cam ultimii la rând. A fost bun și tortul, blat normal cu cremă de ciocolată și boabe de vișine. Învelit în marțipan, dar ăla era foarte dulce.

Abstracție făcând de momentele ciudate de mai sus, seara a fost ok, păcat că psihic mă simțeam ca la nuntă (am eu buba la cap cu nunțile, știu). A fost nunta la care n-am văzut absolut nimic - eram după stâlp, jumătate de masă vedeau stâlpul, cealaltă jumătate erau cu spatele la stâlp.  Și de data asta au plimbat supa și friptura. Tortul a fost adus pe întuneric, dar nu știm ce s-a întâmplat "pe centru", de la periferie nu se vedea și nu se prea auzea decât muzica. Muzică multă ungurească, nu știm cine erau ungurii pe acolo, înțelesesem că toți erau români. La furatul miresei nu s-a făcut zarvă mare, la negociere a fost banal, cică să cânte nașu' două melodii. S-au decis la "Noi suntem români" și încă una tot cu Avram Iancu. Mă așteptam să cânte și imnul, măcar cele 4 strofe, că și-așa e plin scandal cu imnu'. Am avut parte și de doină (tradițională la supă?) și de "Ciocârlia" cântată la vioară (la friptură). După friptură a fost nuș' ce cântec popular cu tata care are fată, sau ceva de genu'. Și evident n-a putut lipsi nici "Pușca mea și cureaua lată" (bat-o D-zeu s-o bată, citat din lăutari). Lăutarii au anunțat la un moment dat dansul pinguinului. Nu s-a prea îngrămădit multă lume, drept pentru care într-un minut-două au omorât pinguinul. N-am scăpat de recesământul nuntașilor ("Cine-i născut în ianuarie? Hai sus-hai sus, hai sus"). Nici ăsta n-a avut succes, cel puțin așa se vedea auzea de la masa de după stâlp.

N-am văzut ce s-a întâmplat când a venit mireasa din furat, dar lumea de la centru, care a făcut roată în jurul lor (se) râdea. Ăștia de la masa noastră cică: să nu ne supăram, că o să ne dea DVD-ul cu nunta. Iai! De vis! N-am dansat, n-am jucat, n-am horit, n-am tropotit. N-am vrut. N-am avut loc. Dar ne-am plimbat pe malul gârlei, că restaurantul era pe mal. Și a fost bine. Chiar puteam trece și pe acasă și să revenim la sarmale, dar mi-a fost jenă să fac așaceva. Și mireasa n-a dansat pe masă. Doamne, ce nuntă, aproape frumoasă.

Să nu credeți că nu mi-a plăcut nimic la nunți în general. Uite de exemplu am spus clar că la nunta asta a fost mâncarea bună, băutură a fost destulă. Mi-a plăcut și rochia mea. Și buchetul cu care m-am asortat (și care se pare că mi-a plăcut doar mie). Mi-a plăcut că n-au fost oamenii care să lipească banii de acordeon. Sau de frunți. Și mi-au plăcut și chelnerii, au fost ok, doar e restaurant în buricul târgului. Mi-a plăcut în mod special modul în care schimbau scrumierele. Țineau cumva scrumierele la spate în palme, și acolo în spate, mâinele lor făceau scamatoria și puneau pe masă scrumiera curată.

După ce am mâncat tortul, am decis că  n-am văzut destul, și că putem merge la culcare, că doar eram ghiftuiți. Am dat să mergem spre "centru", acolo unde erau "cazați" mirii și nașii. Dar era gol. Am rămas iar ca papagalii pe acolo, și bine a fost, fiindcă am descoperit bufetul suedez de fructe. Când tocmai îmi găsisem ocupație, a apărut Mirele. Care, când a aflat că plecăm, a luat-o la fugă. Să ne aducă o cutiuță de prăjiturele. Și pe Mireasă. Ca să ne mulțumim. Mireasa a cerut să fie pupată. De noi. Voi vă pupați cu străinii? Uite, se pare că noi ne.

Disclaimer

Am decis să scriu despre nunțile la care particip fiindcă am constatat că multă lume vine aici, pe frumosul blog, căutând informații despre nuntă (nuntă în Certeze și nuntă la pocăiți e cap de afiș în căutări, habar n-am de ce). Dom'le, dacă sunteți în căutarea organizării nunții perfecte, vă rog citiți despre nunțile la care am fost și despre care am scris aici (n-am scris despre toate la care am fost, deci stați calmi, nu e foarte mult de citit ), poate aveți de învățat. Sau poate nu.

Casă de piatră tuturor! 

Grinch-ul de Paște

Cristos a înviat!  

Fie ca lumina să aducă ... am primit câteva zeci de astfel de sms-uri, toate stereotipice, fără nicio valoare personală. Oare de ce încăpățânează lumea să creadă că e very polite dar și trendy să trimiți astfel de mesaje? Aș fi preferat poate o felicitare scrisă de mână sau în cel mai rău caz un mms cu o poză și un "caption" de genul "Paște fericit! Cozonacul mi-a ieșit perfect și delicios!", dar atunci ar fi fost lipsit de spiritualitate. La biserică, ni se spunea ceva despre cineva care a reușit să "învieze". M-a secat "învieze", dar poate că în România noastră talentată, gramatica nu-și mai are sens, fiindcă toată lumea știe ce vrea să zică toată lumea, cuvintele nu mai sensuri ascunse, iar scrierea lor alambicată devine conținut de nou DOOM. Iar alăturarea unor cuvinte gen "mamelordinlumea'ntreagă" devine un mesaj, conform celui mai talentat orfan român. Care nu este un manelist, ci este un hip-hop-er manelist, that's my humble opinion. Evident, site-urile de profil sunt pline de dispute pro și contra concursului, asta dacă aveți chef de încă o radiografie a României. Din toată mascarada aia de concurs, mi-a plăcut eleganța și oarecum aristocrația băieților de la Ballance, ei parcă erau acolo dintr-un alt film. Sper ca participarea lor la mascarada românilor talentați să le fi fost de bun augur.

Dar să revenim la sărbătoarea noastră. Nu m-am omorât foarte tare cu pregătirile de Paște. Am făcut doar curățenie, așa cum fac în fiecare week-end. Nu înțeleg conceptul de "curățenie de sărbători". La țară, la bunică-mea, când spunea de curățenia de sărbători se referea la curățenia pe care ți-o impunea evlavia postului religios. Și la "molărirea" a.k.a. văruirea gardului, a pomilor și a soclului fântânii din curte, a prunilor de la uliță, a bucătăriei de vară și a celei de iarnă, a grajdului, cotărcii și a cotețelor. Și la primenirea camerelor de oaspeți. Acum, când vastele noastre proprietăți de la blocuri au cel mult 100 mp (cu tot cu balcoane și alte părți comune), mă gândesc la semnificația curățeniei de sărbători. Aud gospodinele în jurul meu care au muncit două săptămâni neîntrerupt la curățenia aceasta. Și mă simt complexată, că eu am cam tras mâța de coadă. La mine făcutul de curățenie durează maxim o zi (cu vizionat de anumite filme, ca să nu fie chiar boring), în rest, menținerea ei e o chestiune de rutină zilnică - ca și spălatul pe dinți aș spune.

Pregătirile de sărbători implică, de asemenea, o muncă titanică în pregătirea preparatelor mai mult sau mai puțin tradiționale. Adică, după ce gospodina a trebăluit săptămâni întregi la curățirea locuinței, vine vremea să devină roabă/sclavă în bucătărie. Cozonaci, pască, drob, fripturi, ciorbe, stufat, ouă roșii, prăjituri, garnituri, salate, sărățele, căcărele. Doar pentru a avea "de toate" pe masă de sărbători. Adică se dezvoltă conceptul de diversitate. I-aș spune risipă, să mă scuzați dacă puteți. Deci biata noastră gospodină, începe sărbătoarea cea mare mai mult decât obosită. Face un duș rapid și e pregătită să meargă la biserică în noaptea de Înviere. Că măcar acolo își poate trage și ea sufletul, fiindcă de ațipit nu poate, deoarece e înghiontită de mulțimea foarte credincioasă, mâncătoare de sămânță și care are cășți cu manele în urechi. Nu își mai face probleme că nu a apucat să se mai îngrijească fizic, când să mai aibă timp și de ea, biata făptură? Poate după sărbători. Noaptea Învierii trece, vine ziua Paștelui, când fenomenul "pune-te masă, ridică-te masă" se repetă cu obsesivitate. Evident, e treaba gospodinei noastre. După ce sărbătorile au trecut, viața își reintră în normal. Curățenie, mâncare și servici, familie. 

Bine ai revenit rutină!

Așa se întâmplă probabil încă în multe dintre casele românilor. Eu am refuzat cu îndârjire să mă supun acestei cutume. Am preferat o supă ușoară din verdețuri și cu tăiței. Tăiței făcuți de o tanti de la țară. Iar friptura de miel nu prea a existat, am avut o friptură de porc la cuptor, carnea fiind împănată cu ceapă verde, ardei, morcovi rași pe răzătoarea mare și când a fost aproape gata, am presărat-o cu usturoi. Și am avut și-un piure de cartofi și o salată de sezon, făcută din salată verde, usturoi, ridichi, castraveți și mărar. Prăjituri am avut de la o "cofetărie de casă", au fost 2 platouri cu vreo 10 feluri de prăjituri cu diferite foi și diverse creme, am plătit 28 lei/kg. Au fost perfecte! Doar tortul l-am făcut la o cofetărie de renume de aici din "satul" meu.  Uneori mai iau și țepe, dar nu consider faptul în sine un capăt de drum. Anul acesta, țeapa am luat-o cu tortul. Fiindcă, cei de la cofetărie mi-au făcut un tort de ciocolată ciudat. Cred că au shimbat rețeta, sau au schimbat cofetarul. Nu m-ar fi deranjat atât de tare gustul, fiindcă tortul de ciocolată e tort de ciocolată. Dar m-a deranjat aspectul. Ia:

Am comandat tort de cioocolată, tort de ciocolată mi-au făcut. În spiritul sărbătorilor de paște, tortul lor de ciocolată a fost gata ciocnit. A fost ca și cum v-aș fi invitat la mine să vă servesc cu ouă gata ciocnite. Nu m-am certat absolut de loc cu cei de la cofetărie, fiindcă am vrut să păstrez smerenia și toleranța (care de multe ori e confundată cu prostia) pe care o presupun zilele dinaintea sfintelor sărbători. Mă întreb dacă o cofetărie atât de mare cum e cofetaria miky nu mai ține la blazon și oferă rebuturi clienților lor?! Well, după cum se vede bine în poze eu am primit de la ei un tort reparat. Fără discount, fără scuze. Și fără scandal din partea mea, fiindcă am vrut să fiu tolerantă, în conformitate cu Spiritul. Dar în sinea mea, dumnezei nesfințiți și fără număr au fost. Mai bine renunțam la toleranță, măcar eram descărcată de energii negative. Glazura aia de ciocolată a fost execrabilă, parcă era o piele întinsă pe tot tortul. Asta a fost, ce să zic... data viitoare nu mă mai prind de client, rămân la prăjiturile "cofetăriei de casă ale lui tanti fostă cofetăreasă la Mimoza".

În rest, totul a fost bine, vremea a fost deosebit de frumoasă, semn ca vara e aproape. Și că în aproape 2 luni vine concediul. Doamne, cum trece timpul!

Mai am doar un instantaneu să vă arăt. 

Azi noapte, am văzut că lângă o băncuță amplasată pe digul de pe malul Mureșului cineva a uitat o plasă. Azi dimineață - ba, mint! - aproape de amiază, pe la 11, - plasa era încă acolo, deși faleza Mureșului este un loc destul de circulat. Nici măcar cei care au tăiat iarba de pe dig nu au avut nevoie de acea plasă. Oare oamenii sunt încă în Spiritul sărbătorilor, sau din România talentată ne-am teleportat în România cinstită? Sau nimeni nu mai are nevoie de plasa oranj? Doamne ajută, înseamnă că votarea va fi cinstită la următoarele alegeri.

Să fiți iubiți!

Se caută în continuare ...

Pentru cei care nu știu ce se caută îi rog frumos să se informeze de aici. Iar apoi să se reîntoarcă la mesajul acesta, cine știe poate că îi va mai interesa. Dacă nu, vă rog să mă iertați, dar uneori chiar nu mă pot "abțâne", vorba lu' domn Puiu de pe Culinar, sau de pe unde-o fi el acuma, să trăiască el cu familia lui și noi de asemenea.

Așadar, ce se mai caută? Se caută cu multă patimă informații gugăloase despre cum e o nuntă la pocăiți. Dom'le, nunta e nuntă, cum Doamne poa' să fie? Cu miri, mirese, nași, nănașe, domnișori și domnișoare (unele), popi, nuntași, rochii, buchete, mașini de fițe, neapărat limuzină de 8 metri și dacă se poate și o mașină de epocă sau măcar un jeep decapotabil. La elicopter renunță în general lumea fiindcă e criză.  Manele și lăutari, imnuri și cântări de toate felurile că doar suntem la nuntă. Dar nu e cazul să vă impacientați, important e să vă "simteți bine". Ceea ce mie nu mi se întâmplă, când mă cheamă cineva la nuntă încep cu disperare să caut motive "să nu". Nu mi-a ieșit niciodată "să nu" așa că am fost martira de la nunți. Dar mă repar cu câte-un articol pe frumosul blog și-mi mai trece. Deci e mirific la nuntă, chiar dacă e de pocăiți, mergeți că așa e frumos. Ia link-ul acesta, de exemplu, ca sa vedeți cum e la nuntă (nu neapărat de pocăiți), nunta v-o alegeți voi, fiindcă toate-s de poveste. Așa cum e acolo în link îmi place, dar să particip "live", cu trup și suflet nu pot și pace! Rămân doar cu trupul. Nu vă mai povestesc cum m-am strecurat la servici ca nu care cumva sa mă agațe două noi proaspete soacre mari ... n-am reușit, și până la urmă a trebuit să mimez extazul mvai ce minunăție de nuntă, deși nu am făcut nici un secret vis a vis de fobia mea de a merge la nunți, botezuri, banchete (că am o treabă și cu banchetele...) Da, știu, ce-mi lipsește: Medicamente!!!

Dacă vă zic că se ajunge la mine-n blog căutând după "formatia de nunta "epilog"" ați crede că mai dau mare, nu-i așa?

Mdaaaaaaaa!

Și ce credeți voi că se mai caută în afară de nunți la pocăiți? Se caută "case din Certeze". Păi da! Am un singur mesaj în care mă minunez de aceste "creați ale naturi" (intenționat am scris fără 2 de i). Dar mnah!, lumea n-are stare, e fascinată de ce se mai construiește în Certeze. Eu cred că ăia care caută case în Certeze îs chiar ăia din Certeze, dau search cu Google.it, Google.es, chiar și din Regatul Englezesc , sau de la Norway și de la Veneto, și chiar și de la Oțelul Roșu!, Cred că vor  să știe dacă monumentele personale, pe care ei le numesc case, mai sunt încă cele mai "tari din parcări", iar dacă doamne fere'! vreun vecin a îndrăznit să își mai toarne vre-un etaj, căutătorul de noutăți de la Certeze va strânge cureaua să își toarne încă 2 etaje și să își mai toarne și vreo 2 piscine, să muară  vecinu'  , dujmanu', frate! Alții, mai ocoși (asta înseamnă fuduli) doresc să vadă "poze certezeni". N-am așa ceva la mine-n blog, nu cunosc certezeni. Cineva a venit tocmai din Paris, Ile-de-France la mine-n împărăție căutând veveve-ul certezenilor, adica, "www certeze ro". Ioai, mă leși? Nu m-a lăsat, fiindcă a dat mai departe legătura, tocmai în Beasain, Pais Vasco căutând cu disperare "poze case interior huta certeza". Și probabil și pe domnișoara "teodora Ioana Negresti Oas" (fatăăă, vezi că te caută careva !!!) . Și cum suntem în pline sărbători de iarnă de mai bine de 2 luni de zile, lumea caută cu îndârjire "vile împodobite", "www.tara oasului iarna impodobiri negresti-oas." și "poze cu casa primarului din certeze." Și tot în spiritul sărbătorilor "se (mai) caută porci".

Și ca să punem cireașa pe tort, următoarea căutare mi-a pus capac: "nunta la Certeze", cu variante de genul "nunti certeze 2010 ". Un alt căutător îi poate da răspunsul, ia:  "nunta plictisitoare". Amin! Credeți că am scăpat cumva de "nunta din Botiza"? Neaaah! Dar de "nunta lui pane si afrodita " nu a auzit Internetu'. Acum s-a aflat (să trimită și niște poze, mediatizarea e asigurată). Să trăiască și ei și să ne caute și la botez.

În rest, vă pun cu copy/paste  și mai încă 2-3 commenturi (a? este că-s bilingvă?). Am închis paranteza și dau copy/paste, aduc și pop-corn și apă plată, că cică cola nu e sănătoasă.

• Categoria "pireu/ piure" și niște mâncăruri

pireu de cartofi perfect. - doar perfect? Mai mult ca perfect, aș încerca eu.

secret pireu de cartofi.  - păi dacă-i secret eu zic să cauți la NASA.

pire de cartofi - ce-ai fat*?

cum se face un pireu de cartofi gustos. - 1) întotdeauna să te  asiguri că este făcut de alții și 2) trebuie să-ți fie musai tare foame.

piredecartofpufos - iarțis-astricattastaSPACE?

tocanitadecartofi- nuaireparat-oîncă?

cum se poate scoate miezul la cartof - NASA încă încearcă să găsească metoda perfectă;

cum se pregatesc ouale cu maioneza. - Deci Da!

la cate grade se coace carnea de pui in cuptor. - la 0 grade

cum se fierb sarmalele la microunde. - se pun direct în microunde, apoi microundele se bagă la cuptorul de aragaz la 200 de grade pentru 2 ore.

cum sa fierb varza pt sarmale? -Google zice că să mănânci sarmalele RAW

cum se fierb sarmalele - cu termoplonjonul

cum oparim carnea - evident că în congelator

cum se desareaza varza acra rapid. - te urci în tren , dar ai grijă să fie Rapid nu Accelerat, Intercity sau Personal

cum servim martini - cu 3 olive, neapărat înainte de kakaoke, ca să ai curaj să cânți în public cu voce tare

paste k branza si sunca la cuptor. - Pitzy, fatăh, te-ai apucat de făcut mâncare?? Ce-ai pătzit fatăh???

budinca cu branza ungureasca - cea mai bună! doamne fere să pui brânză de la sibieni

mancare englezeasca - snobism pur și simplu, mylord

cartofi umpluti irlandez. - sunt precissă că-s cu scotch!

cascaval kazahstan - hai că de-asta nici google n-a auzit

oua umplute ca la maramures - să-ntreb la frații Petreuș că asta e de pe plaiuri mioritice

supa de ardei umpluti la ardeleni - ia, uite, apar fițe din țările românești!!

ceva sarat - apă de mare. Marea Moartă ca să fie de fițe, fatăh!

foietaj cu relemea - și relemea au băgat ăștia în foietaj? ne ducem pe copcă! de aia am trecut io pe fornetti...

supa de gaina cu galusti - serios? e modificată genetic dacă e cu găluști găina aia, e de la Cernobâl sunt precisssă

ores la cuptor cu pui - nu e cumva oreo? biscutți oreo?

zama de ardei umpluti - the best

pireu cartofi de la 4 luni - 4 luni 3 săptămâni și 2 zile ca să fim mai exacți!

mancare rapida si ieftina. = catering

www.pireu de cartofi. - .ro este domeniu available pe net - te intere'?

www.oua umplute. - ei! exagerezi!

pui marinat in yaurt = pytzy mik, cu y@urtz3| e mai bun

ochiuri de ou. - am citit pe culinar cum că se fac musai din"doo oo" - caută acolo, nu pot să-ți dau link, fiindcă zici c-aș fi banată pe IP (dacă-i așa, fără a-și expune motivele - nu că m-ar interesa -   mi s-ar părea infantil gestul lor). Dar eu sunt o lady și le laud în frumosu-mi blog. Trăiasca proxy care dă IP fără număr fără număr, sărumâna tata și mama că m-ați dat să învăț carte! (sau e și asta o metodă de a crește traficul pe site?) Viva la revolucion! Viva la republica!

RETETE DE VIS PATEURI CU TELEMEA. - de vis? stele dragă, stele verzi!

Categoria "găluște"

galuste din gris pripit pentru supe - gris de grâu sau de porumb?

galuste din griz.  - repet, griz de grâu sau de porumb?

cum se face galustele din gris -  iar trebuie să repet ce am spus și în mesajul anterior - f*ck dear, găluștele se f*ck, fiindcă ele e mai multe. Înțelegi?

galute de gris pt. supa - găluțe vrei să spui, dadadada, sigur că da!

galuste.ro. - am întrebat la rnc pt tine si am aflat că "Domeniul www.galuste.ro nu este inregistrat." Deci, go ahead!

Categoria "ornamente"

"Happy Blogging!: Trandafiri, ornamente din cartofi" by searching for ornamente din banana. - cool, vorbim de banane și ne imaginăm că-s cartofi, cool maan!

ornament salata biof. - păi da, trebuie să mâncăm bio, chiar dacă-s "f"-uri și nu "e"-uri.

ornamente salamuri - cum pana mea să ornamentezi salamu'?

ornamente pt salata beof - beof, beof da să știm și noi!

ornamente salata beuof - beof, beuof, beoasdfgethrdjdkffff, dadada, ai dreptate

salata de beuf ornamente. - evrika și la tine, aproape că ai descoperit beouful!

ORNAMENTE DIN LEGUME PENTRU PUS PE FARFURII - peruzele

SALATA DE BOEUF CU TRANDAFIR. - trandafirată mai bine, și aia înainte de masă

ornament rodul pamantului imagini - nu pot să-mi imaginez

decoruri an mancaruri - hai tuh dhraghă, cat ejti de ângălată de vorbești cu â din a chiar de la "ânceput"

Categoria "prăjituri ieftine, rapide simple", "teszta"

piersici la congelator.- știi ce bune-s vara la 40 de grade? am explicat cum se mănâncă la topicul cu piersica, google știe, deci insistă până-ți spune tot-tot-tot

teszta.- ask google

prajitura koti - de regulă noi îi spunem kati și se pronunță coati.

prazitura rapida si eftina. - țe ziți tuh?

chec pocahontas 4 oua 250 g margarina- păi da, ăsta e!

dulciuri nemtesti. - iar regionalizare?

scoruse reteta. -vă rog ar mai fi trebuit adăugat, vă rog!

prajitura Sparta - din Sparta, Greece?

placint - bomboană fără ă = bomboan, deci placint e chiar mai ușor de aflat ce e.

borzos kati teszta - nem tudom

cum se face banana sake - cred că tu vrei un shake, că ăla nu-i cu alcool din japonia

chex cu mere - chix

checs cu mere - pics cu pastă albastră

salam biscuiti cu banana ieftin - când ești în vizită la alții e moca.

placinta cu nuci mai ieftin. - vezi mai sus

prajitura lenea cucoanei. - the best! Și lenea și cucoana ei.

prajitura cu mere englezeasca - regionalizareaaaa!

google salam de biscuiti - era florin ăla cu salamul, nu google

how to make savarina - with a lot of distracție

prajitura ponch. - poncio e chestia aia pe o tragi peste cap și îți atârnă pe umeri. Pelerină ,nu așa-i mai zice?

www.chec cu mere.ro. - domain available

www.cornulete cu nuca. - ce extensie preferi .ro, .com, .eu?

culinar. ro reteta de tort unde se coace platul pe abur cioco. - nu ți-am zis că m-au tăiat de la "platul" lor?

cehec cu mere - pe lângă chicsul ălă de mai sus , precis este cel puțin și-un cehec de-ăsta.

Categoria "meșteri"

cum izolez cu polistiren extrudat parchetul laminat. - am povestit și aici, am povestit și *****.ro dar nu-i mai pronunț numele că pe urmă îmi vor cere bani că scriu despre ei

polistiren extrudat de 2 sub parchet - e ok, dar mai interesează-te dacă ești pregătit pentru o podea destul de elastică în prima lună după montare

Categoria "flori"

com facem flori din morcov.- com? no știo!

coloriez.com flori din hartie.- da' coloriază draghe, coloriază cât îți pică ție bine!

Categoria "diverse"

cum se numeste programul ala cu mustati si chesti de filmat. - gizăz!.exe

cand dateaza prima poza 1826 sau 1912.  - da

jocuri sa curat cartofi mere etc. - mai bine te întorci în lumea reală din realitatea asta virtuală! Get a real life!

mirandolina - caută în dictionar (hehehehe! - asta erau piți alea de la nuntă de vin să te servească cu bere și sarmale)

promisiuni electorale ciudate. - minciuni le zice, minciunele pufoase, minciunele crocante, ditai langoșa sau gogoașa, bre!!! 

Adresa URL contine caractere nepermise. - desigur pervesități!

www.proteve.ro.- e pro, dar e mulți!

poze cu scheletu de colorat  - tot ce-mi doresc e să-mi colorez scheletu'

pietre din pestera ursului - nu prea sunt

poze cimitirul vesel di sapanta de citit - măi, nici tu nu știi citi? îmi amintești de mine când citeam poze pe site-ul rusesc, dom'le ce vremuri, cum am adus eu la lumina gospodinelor din românika acordeoanele de cartofi, inimile de cremvuști! Eheehee, cum se mai laudă unele că au inventat ele săptămâna trecută gaura din macaroană. Nu dau exemple, că mă banează pe Terra.

sapanta cemetery, pesterea vartop,arta naturala, antep kebab reteta. . - subiecte perfecte, pot să îți vorbesc zile în șir despre așa ceva! Good choices!

nazar boncugu turca amuleta .  - splendidă povestea, am să v-o spun și vouă

dantelarie din lemn - clar maramureș, fără nici un dubiu

medgidia nazar boncuk de aur - păi da, ce-ar fi turcii fără aur? :) deși cred că ăia de la Medgidia or fi niscai tătari?!?

pidei de petreceri - cred că deja ți se-mpleticesc degețelele, ai degustat băuturicile, așa-i?

tartacute ornament- unii au și capul tot de ornament

port popular oas - îmi place că e în trend chiar și în zilele noastre

exponate din cartofi - cele mai exponate din cartofi le găsești la BD, e mama lor

melodii la aducerea mancarii.- ta-da-ram, ta-da-ram, ta-da-ram-ram-ram pam-pam x 785639854158 ori.

oala de fiert lapte cu fluierat.- ce ring tone dorești?

privirea giocondei.- era surâsul, dar merge și când face cu ochiul

ce simbolizeaza ochiul albastru la turci. - am să îți spun povestea, am studiat chestiunea în cauză

MINCIUNELE PUFOASE= promisiuni electorale ciudate (:D)

aphextwinz = exponate de cartofi

British Columbia arrived from google.ca on "Happy Blogging!: Viata la tara" by searching for viata la tara - nu s-a schimbat mai nimic; încet dar sigur vom ajunge în stadiul de viață la țară în anul de grație 1907

Σ 'αγαπώ. = ♥

Happy, HAPPY RO, hapyiro, Taipei, T'ai-pei arrived from tw.search.yahoo.com on "Happy Blogging!" by searching for Happy RO .  - aici sunt, vă mulțumesc că vă înteresați de mine. I'm still so f*ckin happy, 10x a lot!

Asta e povestea de azi, vă mulțumim pentru atenție, mă scuzaț' pentru lunga poveste, dar scriu tot mai răruț, larevedere că s-a încins tastatura.

Ultima nunta din acest an

... a avut loc chiar ieri. Stiu ca asteptati ca nerabdare sa va spun si voua ce s-a mai intamplat si de data asta. Asa ca luati loc pe prispa, serviti si-un ceai fierbinte si si faceti un pic de liniste. Asadar...

Nunta a asta a fost o nunta cu mult bun simt. Suna ciudat sa va zic asa ceva, stiu, dar asa a fost. Evident, bunul simt din partea mirilor, nasilor a familiilor si aproape a tuturor invitatilor. Normal ca ati remarcat "aproape". Ca altfel ar fi fost chiar ceva normal. Sau mai stii? Poate ca tocmai ca a fost anormal de normal totul mi s-a parut a fi cea mai ok nunta din anu' asta.

Eram dupa o perioada extrem de plina - prietenii culinari mi-au dat in freza intrebandu-ma daca mai exist. Asa de nepregatita nu am fost la nici o nunta pana acum. Eram dupa o instruire care a avut loc taman la Cluj, n-am vazut decat drumu' de la gara la locatia instruirii si inapoi, totul a fost pe fuga. Coafeza n-am gasit, asa ca a trebuit sa ma ciufulesc singura (chiar mi-a reusit, moaaaaaa! coafeza trebuia sa ma fac). Cum vremea a fost naşpa, frig si ploaie, am ramas in pana de haine de nunta (am doar haine pt nunti de vara). Asa ca pregatiri zero pentru ospatul asta. Stiam ca e pe strand (nah, intr-un birt fain de pe strand, acum nu va ganditi ca era ca la plaja) cunosteam mirii, si mai cunosteam pe mirii de la prima nunta despre care v-am povestit io aicişea si pe sefu' lu' mirele din prima nunta. In rest, ca la nunta, lume multa.

Am aţipit cateva ore inainte de a merge la masa, ca io zic ca nu e treaba mea sa ma holbez cum zic 2 oameni "da".

Nu a fost o nunta cu sclipiciuri (multe), nu a fost o nunta cu manele (multe), si oamenii in general au fost cu mult bun simt. Unii erau chiar militieni, dar nu am remarcat decat pe vamesu' de la masa de alaturi care s-a facut manga pana la 12 noaptea.

Am ajuns la locatie exact cand se canta "melodia mirilor", si ei erau prinsi in vals sau ce-o fi fost balanganeala aia, si am stat ca doi papiţoi la intrare, asteptand sa fim primiti. Zambeam deja in sinea mea, si imi ziceam : "miriiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiific!" A! nu se punea problema ca nu am fost observati, dar mirii aveau si ei o treaba acolo, si oricum era vina noastra ca nu am intarziat decat vreo 2 ore (nu imi place sa fiu la ora exacta la nunta, ca doar nu se pun absente). Intr-un tarziu, dupa ce toata sala facea semne disperate mirilor ca sunt doua maimute la intrare, s-a terminat si melodia miorlaita. Pana sa ajunga mirii la noi, un chelner, sau o fi fost sefu' de sala (?) ne-a pus cate un pahar cu sampanie in mana si ne-a impins de la spate catre ringu' de dans inspre miri - poate asa chiar o sa ne observe. A fost interesant. Ne-au pus la masa noastra. De data aceasta au fost bilete cu loc, sau loc cu bilet, nu te-ai mai asezat unde ai vrut la masa respectiva, si asta zic io ca a fost un plus.

Imediat a aparut langa noi o armata de mirandolini (nota 10 cu felicitari pentru ei, au facut o treaba excelenta, pe bune!). Cu un martini mi-a trecut depresia de la faza cu "maimuta la intrare", dar a inceput sa ma apuce depresia ca voi avea parte de fitze din partea comesenilor nostri, printre care, la acea ora puteam numara doar pe "mirii de la catedra" (vezi nuntile de mai inainte) si pe sefu' lu' mirele de la catedra. Intelegeti personajele, nu? Mvaaaiurile si politeturile de rigoare, si am incheiat sec discutia incepand sa-mi umplu vorbitoarea cu alimente si alcool. Potolul a fost mega excelent, va recomand cu toata caldura sa mergeti la RatioBeach ca n-aveti ce pierde.

In fiecare ora am fost serviti cu cateceva, fructele erau pe partea aialalta, dar macar aveam saleurile dinainte :D

Muzica a fost ok, multa populara, presta o tanti live, ceva romante (?) un nene (Petrica ?), si mai inca ceva la laptop, aia o mare parte ni se datora si noua (fusesem insarcinati de mire sa- facem rost de muzica ne-populara :D, el nu asculta decat populare can U belive this? ). Evident ca nenea nu a putut refuza de a canta de cateva ori "pusca si cureaua lata" (cine n-o stie sa-mi zica, v-am zis ca am fost la "perfectionare" in aceasta vara :P) si doar o singura data a cantat "suparat, suparat sunt doamne, iara, suparat". Sa stiti ca daca ar fi sa aleg intre Tinu si Petrica, pe Petrica l-as alege, dar sa vina cu sculele lu' Tinu, ca de cateva ori ne-a asurzit cu microfoniile. Dar am supravietuit.

La un moment dat era prea cuminte nunta asta si am fi vrut sa furam mirele. Da' a zis ca il omoara mireasa. Si nici oamenii de la masa noastra nu au fost foarte receptivi. Asa ca, ne-am reorientat sa ne gasim alte ocupatii. Am studiat sala, care v-am zis ca a fost mare, amenajata frumos, cu multe elemente traditionale - e un restaurant cu specific romanesc, am niste poze facute cu telefonu', nush daca se vede ceva o sa le descarc candva si am sa le pun aici. In rest, banal, normal, fara iesiri prea mari din tipicul unei nunti. Chiar si furatu' miresei a fost ceva nesemnificativ, facut cu discretie. Nasu' un domn timid, asa ca tot mirele a negociat pentru mireasa lui. I-am zis ca ii putem aduce mireasa de la nunta din vecini (la un restaurantul, aflat la 100 m departare era alta nunta, asta de fitze-de fitze, bogatie putreda, stiti deja ce presupune asta). Mireasa noastra a venit purtata pe brate, dar mvaaaai, nu s-a dansat pe masa! (Mi-a revenit depresia :lol:)

Apoi am inceput sa belesc ochii la dansatorii din ring. Nu stiu, nu v-am mai spus pana acuma, dar am observat chestia asta la toate nuntile la care am fost. Cand danseaza nuntasii doi cate doi (la ţopăitele alea stiti voi), baga fiecare cate o mutra de chinuit, nu se privesc ochi in ochi, se uita tâmp in gol, si executa mecanic niste miscari. Asta cica e dans. Daca e hora, sarba sau cum io mai zicea, se strang de maini intr-un sir lung, si se plimba, de asemenea cu privirea agatata de un gol imens. Hai sa zicem ca e transa. Cate unu' se vrea a fi maestru, si face cele mai exagerate miscari, cele mai urlatoare chiote. Pe ala nu il poti calma usor. Si ala va dansa, cu siguranta, toate damele de pe ringu' de dans. Sau sunt cate unii care atunci au de dezbatut toate probleme stringente ale universului.

Acu', alta chestie tot de la nunti. Intotdeauna exista o prietena singura si un prieten singur printre invitati. Se prea poate ca prietena sa fie timida, sau nu. De data aceasta prietena nu a fost timida, ba chiar foarte indrazneata. La masa noastra erau 2 prieteni singuri, unu' prost de timid ce era, altu' era neamţ fara sa stie prea multe romaneste. Rupea cateceva in ingliş. Evident ca neamtu' a avut mai mult lipici la prietena respectiva. A inghesuit-o ala de cateva ori, aia si-a expus si mai tare fizicu' in ringu' de dans. Si evident, din 10 in 10 secunde dadea cu ochii inspre masa noastra. Porcii de noi puneam deja pariuri. Femeia a inceput sa faca manevre in a intra in raza "noastra" vizuala, dar neamtzu' a tratat-o cu "ignore" pana la urma. Si surpriza serii a fost in a remarca faptul ca gelozia pe succesul prietenei singuratice a venit din partea miresicii de la catedra (deja stiti personajul de la nunta trecuta). Animal frumos era si aceasta din urma, omu' ei era mandru ca a inceput sa se manifeste "bijuteria" lui pe ringul de dans. Mandrie manifestata prin a o filma cu aparatu', celularu', cu tot ce se putea. Rochia fostei mirese de la catedra dezvaluia mai mult decat eram noi curiosi sa vedem, dar pentru tinerii detinatori de hormoni zburdalnici era chiar o binecuvantare. Omu' de la camera de filmat a intepenit de cateva ori in a admira şalele dezbracate ale distinsei duamne (aproape ca i-am zarit de cateva ori chiar si zambetu' vertical). Iar mandria mirelui de la catedra a atins culmi de succesuri atunci cand, in repetate randuri, un puştan caruia abia-i mijise mustacioara si care avea o voce pitzigaiata fiindca o avea in schimbare i-a luat nevasta la ţopăit. Fosta mireasa si fostul mire de la catedra se manifestau cu aplauze puternice, discutii referitoare la versurile melodiilor, ce mai, cultura dom'le. Mi-era rusine, noroc ca eram in partea cealalta a mesei. Si evident oameniii de la catedra, fiindca au stat fata in fata cu sefii au profitat de ocazia si au lins unpic (stiti si voi genu' ala de oameni, "sefu' era sa aveti o scama!").

Va ziceam ca potolu' a fost foarte bun, de la aperitive, tocanitza, supa, fripturi, sarmale, tort prajituri, foarte putin marş in timp ce le aduceau. Ba parca la friptura ne-a bagat chiar si o doina, de ne-am spart de atata "jale" cu chelnerii (v-am zis ca au fost de treaba).

In rest nu mai am ce sa va zic, decat ca doamne ajuta ca am scapat si de data aceasta, nu mai avem anuntate nunti anu' asta. Poate la anu' niste botezuri, dar acolo bag procedura de selectie - sa nu fie cu suparare.

Ş-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea mea!

O alta nunta

Am vazut ca va placut cu mine la nunta, deci nu se putea sa va refuz placerea si de data asta!

A trecut si nunta de ieri. Mi s-a mai luat o piatra de pe inima. A fost o nunta banala, nu am prea multe a va povesti. Dar totusi, au fost nistre chestii care trebuiesc - musai!!- punctate, ca doar asa v-am promis, ca va "chipintaci".

M-am pregatit intens pentru ospăţul asta, in sensul ca am cautat sa-mi gasesc si eu niste sclipiciuri, ca sa nu raman cea mai neinsemnata persoana din zona. Mi-am gasit sandale aurii, posetuta adecvata (deci tot aurie), si un parpalac zice omu', dar io ii zic ca e o bluzica. E din tripluvoal verde ca si iarba si are niste strasuri aurii - ca doar m-am pregatit intens pentru marele eveniment. Din pacate, nu am fost la inaltime, fiindca trebuia sa mai am cel putin inca o toaleta (mai era toaleta restaurantului, ca in total au fost obligatorii 3 toalete, io am fost cea mai saraca, nici macar slapi de schimb nu mi-am adus). Va imaginatzi tristetea mea?!

A fost frumoooooooosssss de frumooooos! Masa la 'restaurant de 4 stele intr-un restaurant de 4 stele din buricu' targului. In 'otel erau inca doua nunti, a noastra in schimb se auzea cel mai tare, drept pentru care ne mandrim cu asta. In "parcarea la hotel" cele mai masini de masini erau de la nunta noastra. Era o majina cu steaguri si scria si ceva cu CD la numaru' ei, "noi" am ras de ei ca puii mei, astia straini is doar cu CD, "noi" avem DVD! A venit la un moment dat un nene in uniforma, credeam ca-i de la 'otel, dar nu vorbea de loc romaneste si se agita foarte tare, arata cu degetele catre ochi si catre stegulete - puii mei, nu vede icişea la intrarea la 'otel e mai multe si e mai mare steagurile? Ce zice receptionera de Corpu' Diplomatic, ca-i blocat nu poate nici macar sa intre in masina din cauza la masinile noastre? Pai sa vina nene la nunta, unde sa plece? Sa vina ca este demancare si beutura cata vrei!!!

Aranjarea salii a fost mistoak, nu am avut catedra, am avut parte de mese rotunde noi nuntasii, iar mirii si nashii ("sa traiejte cu famelia!") au avut masa dreptunghiulara. Fetze de masa visinii, scaunele cum altfel? - aurii. Moaaahaaa, ce m-am bucurat ca ma asortez cu scaunele, nici nu va imaginati. Din pacate, din cauza formei salii mi-am dat seama ca au existat 3 categorii de invitati: "ai lui", "ai ei", si "aia la comun". Noi eram din a treia gaşcă, am avut onoarea sa stam la masa vis-a-vis cu mirii si nashii ("sa traiasca, si sa traiasca si parintii si-nvitatzii!").

Potolul a fost bun, langa masa noastra rotunda si visinie era o alta masutza (mvaaai, nu-mi amintesc ce forma avea masutza!) deci masutza cu "ceaiuri" (whiskey, campari, martini, vin la ulcica, si alb si rosu, tuica de la bunicu', apa minerala, plata, sucuri cola si fante, si naturale, parca Prigat). Cred ca daca faceam un efort de vointa imi aduceau aia si niste rom de ala Malibu cu cocos - las' ca-mi cumpar eu, poate maine, ca sa ma cinstesc. Din nou "mirandolinii" au venit sa ne serveasca, primele doua pahare le-au umplut fara sa zic nimic, pe urma am cerut la mirandolinu' meu din dotare - hai, mah, da-mi si mie ca esti aproape de masutza, nu vezi ca aia nu mai au timp de noi?! Nu stiu, dar la un moment dat ne-am trezit ca stateam chiar la masutza. :P

Am ramas profund dezamagita ca nu am aplaudat supa, fripturile. Placintele nu stiu daca s-or fi aplaudat ca eram in "pauza":P In rest, Tinu si-a facut pe deplin datoria. Lumea a facut poze cu vedetul (vedeta e la feminin, nu-i asa?) .

Si acum nu pot sa fiu atata de egoista si nu va ofer o dedicatie din partea mea pentru toti bunicii mei, ai lu' mirii, ai lu nashii, ai lu' invitatii, si ai lu' cine citeste aici pă frumosul blog. Ca ccc cu dedicatie de asta s-a inceput:

Bunicu' prezent la nunta a stat foarte fericit in picioare pe tot parcursul dedicatiei, a si lacramat unpic, a fost foarte fericit ca s-a inceput cu el. :D Din fericire, bucuria mosneagului nu s-a oprit aici, fiindca melodia asta a fost dedicata de nenumarate ori. Vreti sa v-o cand? Hai , ca o stiu pe toata, am invatat-o azi noapte. Imi place cum in acest cantec se pune accentul in cuvantul "vecinul", si chiar si pe cuvantul "bunicul". Cam la fel am zis si eu "Yahu" acum cateva zile atunci cand imi cerea parola la nesfarsit.

Hehe, v-am vazut cum ati mai pus inca o data sa ascultati dragostea bunicilor :))

Si asa, tiptil tiptil s-a ajuns la mometu' cu "s-a furat mireasa" - asa stiam eu din surse necunoscute ca va face mireasa o tura pe strand - dar nu stiu daca a fost asa, ca mi se pare ca a venit repede inapoi. Miresele din ziua de azi se lasa usor furate si, si mai usor aduse-n 'napoi, io cred ca le place melodia care se pune, invariabil, al aducerea miresei. Hrmmm, hrmmm (imi dreg vocea, ca urmeaza sa va cant melodia, ce credeati ca o sa scapati doar cu dragostea bunicilor????!!! Eeeeee!) Deci, aduceti masa-ncoa!

Si la melodia asta stiu acum toate cuvintele, pacat ca nu le-au pus si pe astea macar in biletele de la romana oral la Bac! Deci :

Nimeni nu poate-n lume
Sa nu tina la tine,
Nu, nu te mai rusina

Haide, haide, hai fii cu tupeu nevasta,
Haide, haide, haide, danseaza pe masa
Esti neasemuita, dulceata inedita
Haaaai, vino iubita mea,
Haide, haide, hai fii cu tupeu nevasta,
Haide, haide, haide, danseaza pe masa

Drept pentru care noua nevasta primeste tupeu si baga un dantz cat mai frumos cu putinta cocoţată in varful mesei. Drept e ca incurajarea cu "tupeu' " ii prinde chiar bine, fiindca nu se mai rusineaza de parinti, bunici (N-am sa uit pana am sa mor / Dragostea bunicilor/ Oricine si orice ar face/ Sangele apa nu se face/ Oricine si orice ar face / Sangele apa nu se face) matusi , nepoţi (trebuie sa aibe si ei de unde sa invete cum se face cand or ajunge si ei/ele miri/mirese).

Intre timp, Tinu ne-a declarat ca nu mai e "suparat, suparat doamne suparat", ci ca e fericit, fericit e X-ulescu, fericit ca cu mandra lui s-a-casatorit!

N-au fost manele la nunta asta, au fost doar populare. Cand ne aducea de mancare se punea muzica faina la statie, pacat nu dansa nimeni, ca acolo ne-am fi lipit si noi. Au fost chiar si melodiile alea grecesti cu "opa, opa" si "dinata dinata" - dar aveam eu un of la ora aia cu grecii - of care s-a rezolvat acum vreo jumatate de ora - doamne, fericit, fericit sunt doamne fericit! (constat ca melodia e doar pt masculi, ca io n-am cum sa fiu fericit :D) Am vazut cateceva si din meciul cu Lituania, ca in receptia hotelului, la tv s-au reunit nuntasii de la cele 3 nunti pentru un Hai Romania!

Am avut timp sa facem doua plimbari prin centrul orasului (a fost extrem de cald in sala, aerul conditionat nu facea fata - s-a dus naibii antrenamentu' meu pentru Laponia :D ), ca nu puteam sa stau acoloşea chiar si asa "anesteziata" cu eram :D La cum eram imbracata sclipeam ca un licurici in noapte, cand am ajuns in fata primariei insotitoru' meu a zis ca ma poate lasa in piatza primariei in locul bradului de craciun, eu oricum sunt gata impodobita :))

La un moment dat , cand eram noi in fata 'otelului muzica a incetat. Hait! S-a terminat nunta si noi nu am dat plicu'. Neah, ne-am pacalit - ala a fost momentul in care s-au adus prajituri pe masa. Evident, conform norocului meu, si de data asta fructiera era departe de mine, iar platoul cu prajituri, aşijderea (moaaah, nu stiu daca am folosit pana acuma cuvantul aşijderea - aplauze va rog!) Si constat ca pe masa au disparut cele 4588742695 pahare, furculitze, cutite si alte chestii, ii zic omului - mah, io cred ca-i gata, tu ce zici? El: pai s-au respectat toate traditiile, crezi tu ca nu se respecta traditia cu tortu' miresii? Mah, avea dreptate, dar lumea se dusese deja cu plicu', daca ma intelegeti, si cum noi am chiulit vreo doua ore ... nu mai eram sigura de nimic. Eiii, si sperantele nu ne-au fost naruite, fiindca ca un moment dat, luminile s-au stins, si am ramas doar cu lumanarile care au ars non stop in glastrele din mijlocu' mesei - din cauza lor nu m-am intins dupa fructe si praji' , mi-era ca-mi dau foc la maneci , ca aveam maneca stil chimono la "parpalac". Si s-a plimbat tortu' doar pe "Multi ani traiasca!" si cu putine aplauze. Tortul - mai bine zis torturile ca erau vreo 5 puse pe chestii din alea suspendate - s-a taiat in fata noastra, cat timp a durat recensamantu' populatiei (ala cu "Cine-i nascut in ianuarie?"). Au fost oarecare intarzieri, ca aia din februarie nu se puteau naste toti o data, ci pe rand. Mi-am luat portia de tort cu tot cu dedicatiune - nu m-am prins de treaba pana nu m-am trezit cu vedetu' soptindu-mi la ureche "hai sus!". Sa lesin de "iemotzii", credeam ca tre' sa ma urc si io pe masa! Da' am avut noroc de data asta, s-au multumit cu mine doar in picioare si cu paharu' in gratzioasa-mi mana. Bineinteles ca am primit aplauze, moahahahaha :d

Am mancat de data asta tort, era tortu' ca ala de pe culinar cu 3 feluri de ciocolata. Cred ca nu aveau pentru toata lumea ca io am primit cam 3/4 dintr-o felie, dar omu' meu a primit doar 1/4 - da' el zicea ca oricum nu-i trebuia mai mult - da cred ca puteam sa-l ajut io sa nu lase nimic in farfuriutza. A fost bun dom'le, v-am zis ca potolul a fost bun. Pana am mancat tortul, domnisoarele au fost solicitate sa prinda buchetu'. Puhoi de domnisoare pe ringul de dans (nu v-am spus, ringul ala era extrem de mic, putin mai mare decat camera mea cea mai mica care are cam 13 mp) - de aia a fost extrem de greu cu unduirile. Si cu ocazia asta mi-am dat seama ca la nunta din iulie mireasa nu a aruncat buchetu', mvaaai oare de ce, ca asa frumos aplaudam toti aceasta performanta ... La nunta asta, norocoasa a fost o domnisoara - cred ca avea 5 ani - deh, nu e pentru cine se pregateste e pentru cine se nimereste - cred ca aia mica venea de la veceu si s-a trezit cu buchetu-n capatzana.

Apoi ne-am dus sa dam si noi plicul - dar nu l-am mai dat direct mirilor, ci l-am pus intr-o casuta din matase alba - zici ca eram la vot :)) Ne-au si pozat votand. Am primit si "marturii" - asa le zice? Atat m-am bucurat de tare cand am vazut cutia!!!!! Stiti de ce, nu? Era haurie, mancatzash! Deci ma asortam pana si cu cutia! In cutie erau doua bucaţoaie de prajitura, pe care le-am halit de dimineata la cafea.

Am chemat taxi, a venit dar pana sa ajungem noi la el, s-au urcat alti nuntasi de la o nunta vecina - nici nu m-am suparat - important e ca am reusit sa trecem cu bine si de data asta!

Epilog:

V-am spus ca era banal, nu stiu daca ati ajuns sa cititi chiar tot, dar in general am vorbit despre dragostea bunicilor si despre nevasta cu tupeul ei pe masa.

Ne revedem pe aceasi tema dupa 4 octombrie, va pup si tineti aproape! Ah si ca sa va linistesc - nu eram chiar atat de sclipicioasa, dar ma obseda, ca eu nu sunt cu sclipirile - decat cu alea de inteligenta!! :lol:


Editez si bag poze cu sclipiciurile, ca cine stie ce va imaginati :D

Nunta

Azi noapte am fost la nunta. Eu nu cunosteam pe nimeni acolo, deci stiam din start ca nu va fi chiar totul ok, dar ma bazam pe anturaj ca vom incerca sa ne "simtem si noi putin bine". Decizia de a participa la nunta asta imi apartine, nu aveam nici o obligatie (doamne cum suna "obligatia" asta!), dar m-a impresionat ideea ca mireasa imi e colega de breasla, mirele e orfan de parinti si ma gandeam ca sa-i facem si lui nunta.

Ca sa va fie clar, detest nuntile, la nici o nunta nu m-am simtit bine - asa ca la un chef- nici macar la nunta mea (dar acolo a fost altceva, nunta mea a fost mandria tatei, deci a trebuit sa mimez extazu' - daca era dupa mine, nu cred ca aveam nunta, dar fiindca ai mei nu au ratat nici o nunta in viata lor, am zis ca hai! sa le facem placerea).

Din povesti stiam o pereche de nuntasi, si am stabilit cu mirele ca vom sta la masa cu respectivii (ca te programeaza si la ce masa stai). Credeti ca a tinut cont mirele de noi? Asta am constatat la fata locului. Nu inteleg de ce ne-a intrebat inainte de nunta daca vrem sa stam cu cineva anume la masa. Dezamagiti am fost si noi si perechea respectiva (si ei erau in situatie asemanatoare noua, nici tipa aia nu stia pe nimeni de la nunta asta). Mirele ne-a sugerat ca daca nu ne place unde ne-a asezat putem sa ne mutam noi, da' mai tarziu (cum puii mei?! se putea interpreta ca nu pot sta la masa cu cine au hotarat ei: in mare parte cu copii, ma rog adolescenti stingheri). Am mai avut ghinionul sa nimeresc chiar sub spliterul aerului conditionat - dar ma incurajam ca fac pregatiri pentru vizita in Laponia. Mesele erau lungi si inghesuite, daca nu stateam cu scaunul bine tras sub masa, vecinu' din spate nu mai avea loc. Oricum daca voiam sa ies-intru trebuia sa deranjez tot randu' si randu' din spate - ma si mir chelneritele cum au putut sa se strecoare (pana la mine n-a ajuns nici una :P)

In fata scenei (da! scena! si nu era de camin cultural, era de local) era o masa la care stateau mirii si nasii. Zici ca stateau la catedra. Nuntasii stateau la mese cate 10 , mesele erau puse ca si bancutele in sala de clasa - doar ca oamenii stateau de o parte si de alta a mesei. M-am simtit aiurea ca jumatate dintre invitati au stau cu spatele la miri. Printre aia ne-am numarat si noi. In spatele catedrei, v-am zis ca era scena. Eiiii, pe scena se urcau lautarii. Pardon, formatie ii zice. Si cand nu canta formatia, canta "ingineru' de sunet" (sa mor de nu asa l-a prezentat solistu') la laptop. Fiind nunta in stil romanesc, au avut si boxe. Multe, mari, la maxim. De ce naiba tre' sa urle muzica la nunta? Urli si tu si tot nu te auzi. Si atunci ori iesi in ringu' de dans, ori stai la masa, ori iesi afara ca sa simti cum iti tiuie urechile, asta daca nu ti-s infundate.

Si a inceput nunta cu tzuraiu' aferent. Da' unde sa te intinzi la joc frate, intre mese era un culoar care servea ca si cale de acces spre exterior, spre bucatarie, spre veceuri? Asta daca reuseai sa te extragi dintre mese. Ca eu, toata nunta am reusit sa execut operatiunea doar o singura data. A doua oara a fost atunci cand am plecat, fiindca mi-era jena sa tot ies, ca trebuia sa deranjez oamenii de la doua mese ca sa-mi faca loc si mie.

Zic, las' macar stau la masa si imi inec amaru'. Da' cu ce?

Ma uit la masa noastra: apa minerala, Sprite, Fanta, Cola, Prigat(Cacat). Zic, hait! ie nunta de pocaiti. Pai hai s-o dam pe apa atunci. Io beau apa plata, nu era decat minerala. Cum puii mei, imi ziua de azi lumea bea apa plata cu lamaie, cu portocala si sa nu fie asa ceva la ospatz? Vine o mirandolina sa ne ureze bun venit si ne intreaba ce dorim sa servim. Paiiiii, zicem noi, niste apa - ca aia am vazut la noi pe masa. Si din clipa aia, mirandolina si-a imaginat ca traim cu apa si suc. Ma uitam cu jind la fructiera asezata pe mijlocu' mesei - da' era prea departe de mine, trebuia sa ma rog de persoana situata la 3 scaune de mine daca imi doream o boaba de strugure. Din nou pas! Si iar ma gandeam, o banana, un kiwi, o piersica, un mar, o parte cu 10 boabe dintr-un ciorchine de strugure. La 10 oameni. Prea mult!

Dar nu e nunta de pocaiti,mah, ca unii danseaza, iar la alte mese erau ceva sticle cu alcool. Deci mai sunt sperante. Ia sa vedem cum facem sa ne parvina alcoolu', fiindca era nevoie, v-am zis aeru' conditionat isi facea datoria exact pe capatzana mea.

Am halit aperitivu' (3 chiftele cat maslina, 3 felii de salam, 3 felii de bacon, 1 bucata de ceva cascaval cu nush' ce, 1 ardei iute, o rosie, 3 masline). Mirandolina ne-a luat farfuriile fara sa avem vreme sa o intrebam cum intram in posesie de alcool. Nu-i bai data viitoare nu mai scapa.

A scapat! Ne-a adus niste farfuriute cu aperitiv cald, orez cu ficatei fierti de pui. Am ratat si momentu' in care a luat farfuriutele (a mea aproape intacta, orezu' era cleios, iar ficatu' fiert/inabusit nu-mi place).

Din nou asurzim din cauza de decibeli in exces, de iesit inca n-avem curaj (n-am venit sa escaladam!). Si hop-si-asa anunta cantaretu' ca vine supa, sa luam loc la mese. Mesenii se executa. Vin cei 6 chelneri (am fost aprox. 120 de persoane - erau 12 mese plus catedra, plus masa lautarilor, mesele puse pe doua randuri (la perete si la perete, ca sala n-avea ferestre) in tavam erau 48 de becuri pe margine si 14 la mijloc, la "trenulet" au participat 36 de nuntasi, intre mire si mireasa erau 30 de persoane - ma, bligdizeaaam taaahre!). Deci vin chelnerii care au defilat cu bolurile de supa pe culoarul de dans (nu e ring, nu e ring, deci nu e ring de dans!!!) si invitatii au inceput sa aplaude. WTF? Un chelner a servit la catedra, si dupa care s-a dat verde si la restu' de chelneri sa serveasca mesenii. Nu va vine sa credeti, dar aproape ca au ajuns si la mine, dar aproape ca au intepenit toti in si intre scaune. Si deodata, liniste, doi zece, doi zece, proba de microfon! parintele vrea sa binecuvanteze aceasta masa. Again, WTF, ca eu deja lingurisem zama, ce sa mai binecuvantezi frate?! Da' hai, sa facem placerea popii. Moooooaaaah, nu pot sa va povestesc cum ne-am ridicat in picioare, si ce echilibristica am facut. :P

Apoi din nou asurzeala, si yessss! am reusit sa iesim pana afara, ca sa ne mai incalzim. Am intrebat pe nuntasii aia cu care am fi vrut sa stam la masa cam cum ie treaba cu beuturile pe aici. Si aia fac okii mari la noi: pai cum voi inca n-ati servit nimic? Tre' sa-i ceri la mirandolina, si iti aduce. Aham, chestia asta o stiam, da' nu stiam cum sa prindem mirandolina sa ne auda ruga. Da' nu intelegeam de ce la unele mese tronau sticlele cu bauturi, iar la a noastra stateau stinghere niste peturi cu suc.

Apoi a aparut momentu' cu "am fost anuntati ca s-a furat mireasa", anuntat de solist in timp ce canta si el lambada lui. Lumea a luat la cunostinta, dar hora nu s-a intrerupt, mirele nu s-a agitat, a lasat lumea sa se simta si ea bine. Cand s-a terminat de horit lambada, a aparut si mireasa, fara negociere, doar ca am vazut ca a aparut o lada de/cu(?) bere pe scena. Nici un extaz pe mire ca i-a venit mireasa 'napoi. Io cred ca s-au pacalit, mireasa o fi fost doar pana la veceu. Din nou turai, cu mireasa pe masa de asta data. Exaltant moment, dameash palme.

Ne-a chemat pentru friptura, din nou cei 6 in action, becu' stins de asta data, da' sa nu va ganditi ca veneau aia cu tavile cu purcei fripti cu maru'n bot, neaaah, erau cei 6 cu cate o portie in farfurie. Io cre' ca de-aia au stins becu'. Din nou, servit catedra, din nou aplauze, din nou WTF. Mirandolina mi-a pasat de la distanta blidu' cu pireu (fulgi), o buca' de cotlet si un copanel de pui. In treacat am convins-o ca am bea o bere. N-avem decat Beks, va aduc imediat. Imediat dupa ce am terminat de halit.

Din nou asurzeala. De fapt si in timpul mesei asurzeala. De fapt asurzeala non stop. Macar, mulţam' la D-zeu!, n-am avut manele. Da' Rapsodia romana, si balada lu' Porumbescu ati mai ascultat voi vreodata la ospat? E? A fost live, da' a fost infiorator de tare. Aplaudacii si-au facut datoria, adica au aplaudat pana la loc comanda fiecare cantare. La rapsodie si la balada mai incet, ala cred ca a fost reflex. Evident, poze si filmari cum ingurgitam. Cool.

Deci cum va spuneam, deja asteptam sa vina momentu' cu "cado' ", ca deja eram calita pentru Laponia. Si plictisita. Nu de conversatie, ca nu se putea, iar cu insotitoru' meu terminasem de vorbit. Din priviri.

Deci eram la momentu' tzopaiala. Mireasa a fost foarte extaziata pe tot parcursu' nuntii, radea si zambea non stop. A aparut pe fiecare masa cate o farfuriuta cu prajitura, din nou plasata strategic langa fructe. Da' nu aveam farfuriute de desert, si chiar daca reuseam sa prind vreo bucatica, nu aveam chef sa-mi ling degetele in local.

Momentu' magic a fost acela cand doamna in visiniu cu poseta roz cu paiete, sandale verde brotacel, si care avea doua bete de lemn infipte in forma de X in capatzana a vrut sa aibe momentu' ei de glorie. S-a urcat pe scena, a pus lautarii sa o acompanieze si a executat un numar demn de megastar. Evidentos, ca ne-a encantada con "Besa_me_mucio" , haleluia mia!! Aplaudacii in extaz, biss. Juma' de sala era cu spatele la scena, remember, nu?

Si din nou toata lumea la loc, ca vine tortu'. Bec stins, aplauze, cei 6 in action, unu' arunca cu lingura flacari pe jos (alcool flambat), plimbat tortu' la catedra, intors tortu' de la catedra la bucatarie. Intre timp, solistu' a facut recensamantu' sa vada care cand ii nascut. (Stiti voi: cine-i nascut in ianuarie, hai sus hai sus hai sus!). Mirii alergau ca bezmeticii sa dea noroc cu născuţii. Extaz pentru lunile de nastere ale mirilor si nasilor, "sa traieste la multz' ani!". Multi nu s-au nascut, asa reiese din recensamant. Cand s-a incheiat recensamantu' au venit mirandolinii cu farfuriutele cu feliile respective. A mea a suferit accidente grave, s-a rupt felia de zici a mai fost mestecata, am zis pas, am asteptat plece primii invitati (conform lautarului sef la nunta au participat rude, prieteni, cunoscuti si invitati :O), n-a durat prea mult, s-a facut coada, ne-am asezat frumos la coada, predat plicu', primit caserola cu prajituri, chemat taxi si gata nunta.

N-am schimbat cu mirii decat un "bine ati venit" si "casa de piatra", "multumesc". In rest n-au binevoit sa escaladeze printre invitati, au preferat sa faca ture (habar n-am de ce , dar umblau ca apucatii) pe culoarul de dans.

Imi imaginez discutiile lor de azi: a fost de vis, mvaaaai! cata risipa, cata mancare a ramas, cate farfurii de prajituri neatinse. Eu le spun, cu toata delicatetea, ca si-au mancat din cur. Asta daca 'or apuca vreodata sa citeasca si sa-si recunoasca nunta, aici pe blog.

Imi ţiuie urechile. Si acum va mai mirati de ce nu-mi place la nunta?!

Hai, pa!

Later edit: azi ne intalnim cu tipii cu care am fi vrut sa stam la masa. Ca sa "ne radem". Ca mai nou lumea se rade nu se râde.