Ceainărie

Poate că nu știți, dar de câteva zile, între mine și Sandi s-a declanșat un concurs de băut ceai. Poate că asta nu este decât o urmare firească a unei vechi discuții purtate acum câteva veri pe forumul culinar, discuție începută într-o glumă, și care ulterior, a adus și unele noutăți pentru mine. De exemplu, nu știam despre ceaiul în care înflorește frumos o floare (așa-numitul "Blooming Flower Tea"), sau despre ceaiul cu bile de tapioca ("Bubble tea"). Și mi-au plăcut și expoziția de ceaiuri, cești, ceainice și samovare pe care au realizat-o fetele la topicul respectiv.

Și am ajuns la concluzia că tare mi-ar plăcea ca să am o ceainărie. Pe lângă afterschool-ul la care visez de ceva vreme... Deci mai am încă un rând adăugat în "my new resolution" .

Drept pentru care, înainte de a vă scoate din tolbă o nouă poveste (fiindcă am de gând să vă mai plictisesc cu povești din drumețiile mele :D ) , am pus încă un lemn ca să trosnească în sobă, apoi am pus și ceainicul să șuiere, am tăiat o felie de lâmâie, am zvârlit lângă ea și două trei cuișoare , un praf fin de scorțisoară și un plic de ceai. De mere. Mere verzi. Și niște melissă. Și ca gustul să fie și mai oriental, am picurat în ceașcă și vreo 3 stropi de extract de trandafiri. 

A ieșit divin, drept pentru care am mai preparat încă o ceașcă, așa, ca să mă acompanieze până am să scriu ceea ce aș vrea să vă povestesc azi, sau mâine. Sau în curând, fiindcă am avut în ultimele zile companie plăcută în persoana doamnei Sandi. Drept pentru care îi mai oferim încă o ceașcă de ceai, asta ca să fie liniștită că va putea savura fără nici o urmă de mustrare o întreagă tipsie de Kunefe.

Dacă vedeți în magazine cutiuțe cu ceaiul respectiv, vi-l recomand din toată inima. Ieftin și bun. Și românesc.


(Nu, nu m-a plătit nimeni să zic de el, pur și simplu mi-a plăcut. Și dacă m-ar plăti ce-ar fi? Că doar nu e reclamă la margarină :d ).