Domnișoara Piotrkowska

Se zice că era odată un pescar polonez, care se afla pe-o apă într-o barcă. La un moment dat, vremea, din însorită a devenit mohorâtă, și nici mult n-a mai durat până când s-a pornit o furtună cu tunete și fulgere. Pescarul a tras barca la mal, a răsturnat-o și s-a adăpostit de ploaia cea rece sub barcă. Când ploaia a încetat și soarele s-a ridicat din nou pe cer, pescarul nostru a descoperit în ce loc minunat a nimerit. A decis că va locui în acel loc, pe care l-a numit Lodz - adica barcă în limba lui - barcă fiindcă barca l-a salvat de furtuna cea năpraznică.

Și evident că a trăit fericit până la adânci bătrâneți, și poate că încă mai și trăiește, dar stă cam ascuns fiindcă eu nu l-am găsit acasă la el, în orașul cu nume de Barcă. (lodka :-) )

Aceasta ar fi legenda orașului Lodz din Polonia. Iar barca faimoasă e pusă la loc de cinste și onoare pe stema steagului orașului:

Povestea nu se încheie aici, ci continuă peste câteva secole cu o poveste de amor. Domnul Rembienlinski a dat ordin celor doi asistenți ai săi să elaboreze noi planuri urbanistice pentru orașul bărcii. Cei doi au lucrat într-un birou ce era plasat chiar deasupra farmaciei domnului Dudzics, unul dintre cei mai bogați oameni ai orașului (deținea afaceri și în domeniul industriei textilelor). Zoszia, fiica domnului Dudzics, s-a îndrăgostit de unul din cei doi asistenți, dar cum ea era dintr-o familie nobilă, dragostea lor a fost una interzisă. Domnul Leszczynski, că așa-l chema pe alesul Zosziei, nu a fost indiferent farmecelor frumoasei fete, și visa adesea la ea. Îi făcuse și portretul, pe care i-l afișase în biroul de deasupra farmaciei. Dar totul s-a terminat brusc, când domnul Dudzics, tatăl Zosziei, a descoperit pictura cu potretul fetei lui, și a fost îngrozit că un sărac ca domnul Leszczynski ar fi putut să dezonoreze nobila familie. Drept pentru care, domnișoara Zoszia a fost trimisă la mânăstire, în Piotrkov. Domnul Leszczynski a căzut în depresie. Își petrecea timpul uitându-se la portretul iubitei lui. Până când într-o zi, a decis să deseneze planurile orașului bărcii urmând contururi ale frumoasei fete, dar și a firelor de ață din filatura domnului Dudzics. Și fiindcă Zoszia a fost alintată de măicuțele de la mânăstire "domnișoara Piotrkowska", oamenii din orașul bărcii,  i-au dat principalei artere stradale a orașului numele domnișoarei - așadar stada cea mai mare deveni strada Piotrkowska.

Acum că știți povestea domnișoarei, aș putea să vă spun că strada Piotrkowska e cunoscută drept cea mai lungă "shopping street" din Europa (peste 4 kilometri). Personal, nu m-au dat pe spate magazinele de pe Piotrkowska. În schimb m-a fascinat arhitectura locului, pentru care merită să vizitezi măcar o dată-n viață al doilea mare oraș al Poloniei, Lodz (se citeste ciudat, am încercat să scriu cum se citește și mi-a ieșit "uuuci"). E un oraș construit de evrei - de fapt influența lor e regăsită aproape peste tot în Polonia. În trecut oamenii din zona aceasta s-au ocupat de cultivarea bumbacului și prelucrarea acestuia - deci principala industrie a zonei a fost industria textilă. De altfel, denumiri precum Fabrika sau Manufactura încă sunt foarte des folosite chiar și în zilele noastre, deoarece acestea reprezintă o parte din polii orașului - în trecut acestea erau importante fabrici ale orașului, în prezent acolo se află Mall-ul dar și instituții de interes artistic-cultural (în special muzee și galerii de artă). E un oraș cu clădiri foarte frumoase, aici vorbind de palatele/vilele foștilor industriași/nobili ai orașului. Desigur, am văzut și cartiere de blocuri comuniste, unele dintre ele construite în vechile ghetouri din timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Dar acum ne ocupăm de-o domnișoară, nu-i așa? Strada începe la numărul 1, în Piața Independenței, unde îl întâlnim pe domnul acesta:

Tadeusz Kosciuszko (a participat și la războiul american pentru independență)

Cam așa arată strada; la fiecare număr al străzii vei găsi câte o poveste a unei familii, a unei clădiri, a unei persoane sau a unei colectivități.

De exemplu, la nr.11 este palatul Scheible, casa de la nr. 14 este de pe vremea primilor locuitori ai orașului, la nr. 29 a fost o filială a unei bănci, la nr. 43 găseai locuința de la umbra castanului, iar la nr. 72 găsești hotelul Grand.

Nr. 11

Nr. 41

Nr 43

Nr. 51

Nr. 52

Nr. 53

Nr. 81

Nr. 86

Păi e frumoasă strada domnișoarei. Mi-a plăcut că polonezii au investit enorm în recuperarea-reconstrucția-repararea și alți re~ atât de necesari reînvierii unui oraș vechi. De fapt, am constatat că peste tot în Polonia (mă rog, atât cât am văzut eu din ea) s-a pus mare preț pe reconstituirea "centrului vechi" al orașelor și foarte bine au făcut. Am văzut că trendul acesta a ajuns și la noi, dar doamne!, câte apă va mai curge pe Mureș și pe Târnave până când vom avea și noi cetatea urbei la dispoziție? Dar și asta e o altă poveste...

Strada Piotrkowska e în mare parte arteră pietonală; am văzut că te poți plimba pe cei 4 kilometri ai străzii cu ricșa, de zici că esti în Asia :). 

Dar ar fi păcat să te urci în ricșă, fiindcă ai pierde mulțimea de pub-uri de pe faimoasa stradă. Fiindcă eu am avut șansa să mă plimb pe strada aceasta mai spre seară, când magazinuțele erau închise, dar pub-urile erau toate larg deschise. Am găsit în clădirile de pe această stradă restaurante mici, intime, amenajate în foste apartamente. De asemenea, am găsit birtuțuri în clădirile acestea, dar m-a surprins că erau înșirate pe verticală, adică la fiecare etaj găseai câte un pub. Mă întreb dacă nu or fi fost accidente la coborâre din aceste localuri, deoarece uneori scările de acces erau construcții metalice în afara clădirii.

V-am momit cu viața de noapte, ori pe strada asta, ai ce vedea și ziua. Fiindcă apar în cale tot felul de chestii inedite și amuzante. Am să exemplific aici cu poze (cu mențiunea că unele poze am să le iau de pe net, fiindcă am pierdut un card al aparatului).

Știți ce rol avea acel balcon? Acolo stătea polițaiul ca să observe/dirijeze circulația. Evident, în zilele noastre nu mai există polițistul acolo. Și lampadarul  e frumos, nu credeți?

Încă mai există și acolo clădiri care așteaptă să fie reabilitate, dar mă repet, pe Piotrkowska totul e aproape ca la carte.

Fiecare clădire are bine evidențiate decorațiunile exterioare, și nu am văzut două clădiri la fel.

Pe lângă domnișoara Piotrkowska, orașul se mai mândrește și cu mulți alți cetățeni. De exemplu, era o mare mândrie să cumperi o cărămidă gravată cu numele tău, cărămidă ce urma să fie clădită într-o parte a străzii Piotrkowska.

Aleea cetățenilor

Era un fel de "walk of fame" al oamenilor obișnuiți. Dar pe Piotrkowska există și un walk of fame asemănător cu cel de la Holliwood, numit Hollilodz :-), unde sunt amintiți oameni de teatru și film polonezi:

 

În fiecare an cineva primește o stea.

Pe strada Piotrkovska s-a construit așa numita galerie a personalităților orașului:

Cufărul lui Reymond (2001)

Scriitorul romanului "Țara făgăduinței", Stanislav  Wladyslaw Reymont  este câștigător al unui premiu Nobel pentru literatură.

În fața unui McDonalds se află masa celor trei industriași:

Aceștia sunt cei trei mari proprietari din anii 1900 ai fabricilor textile ale orașului. La acea masă se găsesc 3 scaune libere, și astfel trecătorii se pot lăuda că au stat la aceeași masă cu Izrael Poznanski, Karol Scheibler și Henryk Grohman.

Cei trei industriași (2002)

N-am ratat ocazia de a mă așeza la masa lor, prezentându-mă cu documentele mele gata de o posibilă afacere. 

În fața primăriei, la numărul 104 care a fost casa lui Juliusz Heinzl, l-am găsit pe bancă pe poetul Julian Tuwin.

Banca lui Julian Tuwin (1999)

Și mai este o bancă cu scaune, mai sus pe stradă, bancă a actorului și regizorului Stefan Jaracz.

Apoi, tot pe acolo, se pot auzi melodiile interpretate la pianul înaripat de pe Piotrokowska de către Artur Rubinstein, cel care a câstigat un premiu Oscar.

Pianul lui Artur Rubinstein (2000)

Strada e plină de astfel de sculpturi/monumente din bronz.

Lampagiul (2007)

Cititorul de ziar (reclamă la acel ziar)

:-) Se pare ca a devenit o modă. Pe unii îi deranjează, dar pe mine chiar mă amuză.

Lângă masa celor 3 industriași

Copii într-un scuar

Curte interioară

Reclamă la un centru de piercing și tatuaje

Miś Uszatek - Personaj polonez de desene animate (2009)

Ceea ce mi-a plăcut foarte mult a fost faptul că aceste statui/monumente sunt așezate pe trotuar, în pasaje, și pot deveni foarte interactive. Adică poți să te așezi pe scaun, la pian lângă Rubinstein, poți să te așezi pe cufărul lui Reymont, pe bancă lângă Tuwin și pe scaune lângă Jaracz, mai mult decât atât, s-au încetățenit povești urbane cum că e indicat să atingi nasul celor 3 industriași pentru a deveni norocos la bani. De nasul lui Tuwim e musai să-ți freci degetele, fiindcă așa va fi sigur că te vei reîntoarce în Lodz. 

Ca să vedeți cât de zeloși sunt turiștii, admirați strălucire:

Turiștii au devenit obsesivi în a atinge nasurile, drept pentru care, acum și nasul lui Rubinstein are aceeași strălucire ca și a lui Tuwim:

Eiiiiii, și dacă v-a obosit plimbarea pe strada ce-a lungă, nu-mi rămâne decât să vă invit să ne tragem sufletul la un pahar de vorbe. Mi-au reținut privirea Lizard King

sau la nr.77:

Să-i întrebăm pe domnii, care să fie "the first option"?

 

Oricare v-ar fi decizia, închin un pahar de votcă poloneză (mi-am adus aminte și de povestea cu Sobieski și românii) cu suc de mere în cinstea voastră. Vodka asta e specială, are un fir din iarba zimbrilor în sticlă. O fi vreo legedendă afrodisiacă?

Na zdrowie!

 

Unele imagini sunt luate de pe flickr