miercuri, 12 ianuarie 2011

Ficăței de pui la cuptor


De regulă nu-mi plac cărnurile care au un gust și un miros prea pronunțat. De fapt cred că mănânc chiar puține animale - mă rezum la porc, uneori la vițel - iar dintre păsăreturi - mă rezum la pui/găini/cocoși, rareori rațe, gâște, curcă/curcan. De fapt, sunt sucită și la ceea ce mănânc din ceea ce am scris mai sus. Fiindcă nu-mi place decât carne moale (cui nu-i place?), păsările de-ar avea doar piept și pulpe și cam atât. Dintre organe, nu mă ating decât ocazional de ficat - deja știți, are și el un miros/gust pronunțat, dar e bun din când în când. N-am însă nici o problemă cu ficatul din conservă - ăla de-i spune pateu (dap, știu, E-uri, coloranți, dezgustător, dar îmi place să mă otravesc cu așa ceva din an în paști).

Deci da, am păcate mari, deoarece azi a fost o zi din aia în care am poftit la "otravă" (la pateu de ăla la conservă), dar n-am mai găsit nici o cutie în frigider, drept pentru care m-am orientat spre o tăviță cu ficat de pui pe care o găsisem în congelator. Mi-am zis că nu e chiar ca pateul ăla roz (și nesănătos de la Scandia, ăl de mă unge pe mine uneori la inimă), dar hai că se face repede.


L-am decongelat și l-am curățat de niște pielițe și niște urme de grăsime și l-am scufundat într-un castron cu lapte. Am tăiat solzișori o ceapă mică, și-un ardei (nici ăsta nu e sănătos, e prea roșu și prea gras pentru luna ianuarie, dar e bun la gust, e dulceag, o dată nu se pune). Și-am mai dat pe răzătoarea mică un morcov (ăsta e ok, e din grădină de la țară). Am scurs ficații de lapte și  i-am pus într-un vas de jena. Peste ei am pus legumele, și apoi am stropit cu ulei (nu foarte mult), nu e din ăla presat la rece, e un ulei de la Scotti, din orez). Am presărat niște piper cu lămâie (că tocmai am cumpărat râșnița asta de la Billa și trebuia să o inaugurez cumva). Iar sare nu mai punem, fiindcă toată lumea știe că sarea întărește ficatul. Din tigaie.

Apoi am dat vasul la cuptorul preîncălzit, pentru 20-25 de minute la 200 de grade. Până s-au făcut am pregătit și un mujdei de usturoi cu smântână: dăm prin presa de usturoi  o măciulie de usturoi; adăugăm 1 linguriță de sare și 2-3 linguri de smântână, și apoi omogenizăm. Îl păstrăm în vas cu capac, să nu-i dispară "usturoaia", vorba Coanei Preotese.



Merge de minune cu o mămăliguță pripită. Să vă zic? Am pus apă de mămăliguță, dar am constatat că nu mai aveam făină de mălai. Drept pentru care, apa de mămăliguță a devenit un ceai. Asta este!

Poftă mare!



P.S. Mâine voi face ceva cu faimosul pui oșenesc. Nu știu exact ce. Facem o ședință și vom afla. Puiul nostru are doar pulpe și piept. E un monstru galben, care face "zamă" bună. Ia, BDano, tu ziceai că n-ai văzut decât pui întreg. În satul meu, aduc ăștia de la Real și întreg, dar și pentru sclifosiți:



2 comentarii:

  1. Uite ca merge, no problemo! E cu fereastra pop-up, nu uitati sa deblocați pop-up-urile.

    RăspundețiȘtergere
  2. las'ca erau deblocate, fereastra mi-a aparut, da' era indecenta, adica goala!

    RăspundețiȘtergere