Chiftele cu ou

Habar n-am cum se cheamă mâncarea aceasta, numele ce l-am pus în titlu e doar un nume descriptiv. Dacă vreți să botezați chifteaua, vă rugăm să nu ezitați să ne scrieți pe adresa redacției.

Pozele nu sunt deloc îngrijite, că am stat cu foamea-n gât și cu Sandi pe mess până am izbutit să duc la bun sfârșit rețeta. 

Avem nevoie de un castron. Și de o ceapă și-un morcovel (scuză-ma Sandi, dar nu pot scrie morcov, fiindcă atunci nu ar mai fi low carb), pe care îi călim scurt (dadadada, sfârr, sfââârrrr, sfâââââârrrrr!). Punem în castron călitura, carnea tocată, condimentele (sare, piper cu lămâie, un praf de paprica), un ou crud  și eventual un cățel de usturoi tocat mărunt. Omogenizăm și acoperim castronul cu film alimentar; dăm la frigider, fiindcă am uitat să fierbem 2 ouă. După ce s-au fiert, le decojim și îmbrăcăm fiecare ou în carne. Cu mâinile ude, îi dăm formă rotundă, eu aș spune de gomboți, dacă îmi dați voie.  Așezăm chiftelele în tavă și le coacem cam 25 de minute în cuptor preîncălzit la 180 de grade.

Au fost bune cu castraveți acri. Mergea și-un gogoșar sau un buchet de conopidă. Dar s-au isprăvit, așa că ne mulțumim cu ce avem.

Și fiindcă am auzit că avem cititori care nu mai mănâncă, din partea redacției le oferim hrană pentru suflet - expoziția de artă etnografică "Iată ce pot face două mâini dibace":

Peisaj de iarnă sau Horincă de Maramureș

Așteptând primăvara

S-aveți poftă!

P.S. Rog (și) pe această cale un om de bine să binevoiască să mai treacă pe la bucatărie și să mai ascută cuțitele. Mulțumim anticipat. (Vezi că mai sunt cuțite și în primul sertar lângă chiuvetă).