De Dragobete

Anul trecut Dragobete a primit un chec. Făcut într-o mare viteză și care arată într-un mare fel. Anul acesta nu puteam să-l privez pe Dragobete de bucurii culinare. M-am tot gândit ce-aș putea să-i fac. Până seara târziu când de regulă apare Dragobete acasă mi-am zis eu că îmi va veni vreo idee. Așa că mi-am pus pe față o mască dintr-un gălbenuș amestecat cu o lingură de miere și vreo 2-3 stropi de lămâie. Și mi-am zis că e momentul să văd și ultimele episoade din Grey's. Când în Grey's drama era la cote maxime pentru o astfel de telenovelă un asemenea serial, și când masca începuse să-mi cam strângă obrajii și să-mi întindă ochii cam ca la chinezoaice, brusc am fost întreruptă de țârrrr-ul telefonului. "În cin'ș'pe minute vin acasă". "Da?!", am zis oarecum surprinsă. "Te-au dat afară?" - întreb. Râsete transformate-n hohote am auzit prin telefon.  Mă uit înspre fereastră și constat că încă e lumină afară. Mă uit la ceas și constat că merge bine, la fel cu ceasul televizorului, la fel cu ceasul de la microunde, la fel cu ceasul telefonului. Mă uit și la telefon să mă conving că era Dragobete la telefon. El era.

Idee de meniu de Dragobete nu mi-a venit, că n-a avut vreme să-mi vină. Măcar să-mi dau rapid masca de zombie de pe față și să-mi pun zâmbetul drăgălaș la locul lui! Parcă și oul de-abea se spăla de pe obraji. Oul? Ouă facem pentru Dragobete, e clar! Și le-am făcut!

    

Dăm drumul la cuptor în prealabil. 5 ouă le-am bătut spumă cu mixerul. Aproape s-au dublat, ce măi, chiar s-au triplat în volum, așa de bine s-au aerat! Până mixerul și-a făcut treaba, eu am tocat fin-fin,  fâșii de kaizer. Dar știți cât de fin? Așa, firicele, cum se vede și-n poză. Am adăugat 2 linguri rase de gris (păi da, low-carb mănâncă și Dragobete - la el se vede taaaaaaaare bine chestia asta, mor de ciudă!). Și am adăugat și o lingură de smântână, că rău n-are cum să fie. Am uns cu unt o tavă mică, și-am turnat compoziția în tavă. Deasupra am ras niște telemea de oaie și niște cașcaval. Nu trebuie sare, fiindcă sunt destul de sărate și kaizerul și brânzele. Se dă tava la cuptor, 180 de grade, cam 7-8 minute (uitați-vă și voi prin geamul cuptorului ca să vedeți ce întâmplă pe acolo.) Am pregătit într-un castronel 2 linguri de smântână frecate cu puțin usturoi. Când s-a rumenit frumos omleta (vedeți ce crustă frumoasă a făcut?) se taie pătrate, iar pătratele se taie pe diagonală obținând niște triunghiuri. De preferat isoscele. (OMG!) Se asamblează frumos omleta pe o farfurie astfel: se pune un triunghi care se va unge cu o linguriță de smântână cu usturoi. Se pune deasupra acestei smântâne cel de-al doilea triunghi. Așa nu va mai fi seacă, înecăcioasă omleta (așa-mi pare mie). Și fiindcă n-am apucat să toc încă nimic în afară de hârtie cu foarfeca cea nouă, am profitat de ocazie și am pregătit un decor urât din pătrunjel. Și vreo două-trei măsline. Light, așa scria acolo la galantar.

Țârrr! Țârrrr! Mai întârzii puțin, dragă. Ok, mai am timp de dramele din Grey's. (De ce m-aș enerva, nu?) 

Și ce frumos voi reîncălzi la microunde omleta mea coaptă la cuptor. Poate c-am să fac și-un ceai. Mai văd eu. 

Iubiți-vă și aveți înțelepciunea toleranței și empatiei!

 

Coșulețe cu conopidă

Dragi cititori prieteni, nu v-am uitat, drept dovadă, pentru voi, azi am pregătit ceva bunuț, aromat, ușor și rapid de făcut: o salată de conopidă. Cum se prepară? Se pune la fiert, în apă cu sare, o conopidă mică. Lângă conopidă eu am mai adăugat și doi morcovi, 1 rădăcină de pătrunjel, și vreo câteva felii dintr-o căpâțănă de țelină, o roșie și-un ardei gras, astfel că, la ora amiazului mai trebuie să pun doar niște tăiței la fiert în zeama aceasta și avem și supa gata. 

Până a fiert conopida, am pus la fiert două ouă. Apoi am pregătit o maioneză dintr-un gălbenuș și 100 ml de ulei, pe care am aromat-o cu doi căței mari de usturoi dați pe răzătoarea mică. Am răcit buchețelele de conopidă și ouăle fierte, le-am tocat mărunt și le-am adăugat peste sosul de maioneză. Ar mai fi mers adăugate și vreo 2 fire de mărar tocat fin, dar din pacate n-am mai avut. Sărăm, piperăm, decorăm, mâncăm. Cu pâine prăjită. 

Gust puternic și deosebit.

S-aveți poftă!

Ghicitoarea zilei

What's Wrong With This Picture?

Da-n astea, există vreo eroare?

 Tablou inspirat de Zsuzsa.  Cu multe mulțumiri, îți trimit un buchet de flori de primăvară.

Și-o cremă de mâini. :D

Să fiți iubiți!

Checul lui Dragobete

Se lucrează nebunește de ceva vreme în zona mea. Asta înseamnă că trăim puțin cam haotic, voi să nu faceți așa! Am decis să luăm o pauză de ceai, deja cafeaua s-a servit în doze excesive, din nou vă rog să nu faceți ca noi! La mâncare nu am mai avut timp să ne gândim foarte mult, în ultima vreme am gătit  mai puțin (ceva paneuri de porc, pui, în genereal am folosit ce s-a nimerit să fie dezghețat, asezonate cu niște murături - gogoșari umpluți cu buchete de conopidă, de exemplu). Și cum vrem să ne ținem tare pe poziții cu low carb - ne permitem ca măcar o dată pe săptămână să călcăm strâmb - că de aia e regim, ca să fie fentat!  :D Și ca vinovăția să fie ceva mai mică și mai ușor de iertat, am decis ca fiecare om muncitor să-și prepare propriul dulce. Ăsta a fost al meu:

Al celorlalți "concurenți" (fiindcă pe urmă am făcut concurs cine mănâncă cel mai repede) a fost aproximativ la fel. Totul a durat mai puțin de 15 minute, cu tot cu spălatul vaselor (adică una bucată cană plus una bucată lingură de fiecare personaj implicat în poveste).

Vă mai momesc cu o secțiune și vă spun apoi cum am făcut, deși google knows it better!

Avem nevoie de 4 linguri de făină, 2 linguri de zahăr, 1 linguriță de praf de copt, 1 ou, 1 linguriță de ulei, niște răzătură de ciocolată din râșnița pentru capucino, 2-3 linguri de apă minerală. Se omogenizează și se dă la cuptorul cu microunde pentru 4 minute la 750 W. E mișto faza când după aproximativ 40-50 de secunde vezi cum îți crește în cană un chec.

Acum că toată lumea e sătulă (și de lucru, nu numai de mâncare) putem aplica vorba veche românească: "cât e omul de calic, după ce mănâncă bine, doarme un pic". În cazul nostru, un pic mai încolo...

S-aveți poftă!

Chiftele cu ou

Habar n-am cum se cheamă mâncarea aceasta, numele ce l-am pus în titlu e doar un nume descriptiv. Dacă vreți să botezați chifteaua, vă rugăm să nu ezitați să ne scrieți pe adresa redacției.

Pozele nu sunt deloc îngrijite, că am stat cu foamea-n gât și cu Sandi pe mess până am izbutit să duc la bun sfârșit rețeta. 

Avem nevoie de un castron. Și de o ceapă și-un morcovel (scuză-ma Sandi, dar nu pot scrie morcov, fiindcă atunci nu ar mai fi low carb), pe care îi călim scurt (dadadada, sfârr, sfââârrrr, sfâââââârrrrr!). Punem în castron călitura, carnea tocată, condimentele (sare, piper cu lămâie, un praf de paprica), un ou crud  și eventual un cățel de usturoi tocat mărunt. Omogenizăm și acoperim castronul cu film alimentar; dăm la frigider, fiindcă am uitat să fierbem 2 ouă. După ce s-au fiert, le decojim și îmbrăcăm fiecare ou în carne. Cu mâinile ude, îi dăm formă rotundă, eu aș spune de gomboți, dacă îmi dați voie.  Așezăm chiftelele în tavă și le coacem cam 25 de minute în cuptor preîncălzit la 180 de grade.

Au fost bune cu castraveți acri. Mergea și-un gogoșar sau un buchet de conopidă. Dar s-au isprăvit, așa că ne mulțumim cu ce avem.

Și fiindcă am auzit că avem cititori care nu mai mănâncă, din partea redacției le oferim hrană pentru suflet - expoziția de artă etnografică "Iată ce pot face două mâini dibace":

Peisaj de iarnă sau Horincă de Maramureș

Așteptând primăvara

S-aveți poftă!

P.S. Rog (și) pe această cale un om de bine să binevoiască să mai treacă pe la bucatărie și să mai ascută cuțitele. Mulțumim anticipat. (Vezi că mai sunt cuțite și în primul sertar lângă chiuvetă).

Frittata con zuchini

Aș fi "prea ca la țară" -vorba reclamei- dacă aș numi mâncarea asta omletă cu dovlecei? Cred că da, dar nu mă deranjează, fiindcă știu că aș avea "origine sănătoasă" -vorba istoriei- :)

Frittata con zuchini a.k.a. Omletă cu dovlecei

Așadar, luați 1 dovlecel (turcesc, fiindcă de ăsta au la super+hipermarchet), feliați-l și grilați-l. Eu, din considerente dietetice, l-am grilat direct pe tigaia antiaderentă, neunsă. 

Spargeți 2 ouă și bateți-le ca pentru omletă, fiindcă frittata asta e. Mai radeți o felie de telemea de oi în ouăle bătute. 

Luați o formă de ceramică. Dacă n-aveți, e buna și o crăticioară. Puneți o felie transparentă de bacon ca să fie baza omletei frittatei. Așezați un strat de rondele de dovlecei zuchini grilați. Puneți apoi un strat de ouă bătute amestecate cu telemea rasă. 

Apoi încă un strat de dovlecei,și încă unul de ouă. Se dă la cuptor, preîncălzit la 200 de grade pentru 15 minute. 

Înainte de cuptor

Până au trecut minutele de stat la cuptor, m-am delectat cu peisajul de iarnă de afară: puțină ceață (doar avem palatul pe malul bălții), puțin ger, puțină zăpădă, puțină vacanță și multă veselie - c-așa-i iarna!

Densitate pe metru pătrat

Eu am mâncat frittata asta cu un sos făcut dintr-o lingură de smântână (aș fi vrut iaurt, dar n-am avut) și un cățel de usturoi presat. N-a fost rea frittata mea, zici că era omletă. :P

S-aveți poftă!

P.S. Să nu-i puneți sare, fiindcă are din bacon și din telemea.

Omleta

Banaaaal... dar e atât de cald încât nu se mai poate sta nici la umbră, nici în apă...nici în viață. Amin!

Așa că am meșterit rapid o omletă, că să nu decedăm de inaniție, ci doar de caniculă. Rețeta e mai mult decât simplă, clasică, conformă cu obiceiul fiecărei bucătării sau gospodine/gospodin în parte. 

De ce avem nevoie pentru a prepara minunăția? (De ce nu? ar spune cârcotașii) :d  De 2-3 ouă și ce mai vreti voi să ascundeți prin omletă. În tigaia de teflon bine încinsă radem puțină telemea. Când începe să se topească și să-și lase grăsimea, turnăm ouăle bătute bine peste telemeaua topită și mișcăm tigaia ca atunci când facem clătite. Când a prins crustă în partea de jos, se desprinde omleta de tigaie folosind o paletă de lemn. Se mai presară telemea rasă, și se rulează omleta. Deci se coace doar pe o parte, da? Se lasă să se închege bine rulada (de exemplu eu am lasăt-o până am pregătit farfuria cu aranjamentul "artistic" - adica până am feliat o roșie și am stropit-o cu putin ulei aromat). Am feliat omleta și ia-tă ce mi-a ieșit: 

Salată rapidă de pui și ciuperci

E chiar bunuță, și se face repejor.

Avem nevoie de următoarele

INGREDIENTE:

-1 piept de pui
-1 cutie de ciuperci
-1 ceapă potrivit de mare
-1 pahar de iaurt
-4 ouă
-2-3 castraveti murați
-ulei
-sare, piper, mirodenii după gust

Se pun ouăle la fiert si ceapa la călit în puțin ulei



Peste ceapa călită adăugăm carnea de pui tăiată cubulețe și ciupercile tăiate mai mărunt

Se adaugă și condimentele si se lasă la prajit/distuit (nu se mai pune ulei).

Când s-a evaporat apa se stinge focul și se adaugă ouăle fierte. Dintr-un gălbenuș fiert se prepară vreo 2-3 linguri de maioneză.

În maioneză se adaugă iaurtul scurs de zer și castraveții tăiați cubulețe

Apoi se adaugă și amestecul de carne, ceapă ciuperci din tigaie

Se omogenizează și se dă la rece. Nu este deloc grețoasă, tocmai fiindcă maioneza este diluată cu iaurt și castraveții acri o transformă într-un sos demențial. De altfel, sosul ăsta nu e o noutate aici pe blog, această combinație am mai folosit-o și la ouăle umplute.

Eu am mâncat cu niște pâine prăjită, dah! stiu nu e sănătoasă mai ales fiindcă e din aia din comerț de la raionul de chipsuri ... mea culpa! Voi să nu faceți ca mine.

Bundașchenir

English

Ia, liniște, atenție aici la mine. Azi am gătit!

După ce v-am plimbat prin nămeții Laponiei, cred că o gustare caldă nu vă strică. E atât de ușor de preparat bundașchenirul ăsta, încât nu ar merita să-ți pierzi timpul scriindu-i rețeta. Dar la cât de bun e, cât de sățios e, mă gândesc că doar o imagine ar fi prea puțin pentru măreața rețetă. E ideală pentru timpuri răcoroase cu miros de mere coapte, scorțișoară, cuișoare, rommmmmmm!!!!

Asadar, să nu mai pierdem vremea, și să începem:


INGREDIENTE:

-3-4 felii de paine "veche" (de o zi, două)
-3 oua
-2 linguri iaurt/smantana
-100 g telemea rasă pe răzătoarea mare
- ulei pentru prăjit

Se sparg ouale intr-o farfurie adanca sau intr-un castron.

Urmatorul pas, se intelege ca e baterea "ouălelilor". Cand sunt bătute bine, se adaugă telemeaua rasă:

Telemeaua mea era foarte uscata, de aceea am ajutat-o cu putin iaurt. Iaurt aveam in frigider, dar merge la fel de bine si cu smantana. Cu lapte mi se pare ca se prea inmoaie painea, dar e chestiune de gusturi. Se amesteca bine, pana se obtine o compozitie omogena, dar nu foarte lichida.

Se pune intr-o tigaie antiaderenta ulei. Se incinge foarte bine.

Fiecare felie de paine se înmoaie în ou pe ambele părți. Partea întâi ( :d)

Si partea a doua (lol)

La fel se și prăjesc. Tot pe ambele părți. Partea A ...

... și partea B

"La familia" :

Prăjitul nu durează foarte mult, doar până oul prinde o culoare arămie/aurie. Se scot pe hârtie absorbantă. Și se mănâncă cu multă poftă. Întotdeauna friganelele astea - căci bundașchenir asta înseamnă ("paine cu bundă" :p )- mi s-au părut nemaipomenit de bune alături de o cană de lapte bătut, sau un ceai fierbinte.

Detaliu am, secțiune nu am, cine credeți că mai lasă bundașchenirul din mână să-l pozeze după ce-l mușcă, aa?

Iubitoarelor topicului cu ceaiuri de pe ciulinar le recomand ceaiul ăsta, are gust bun de mandarină.