Pe un cer innorat, am pornit intr-o vineri dimineata in aventura inceputului de vara. Mey, cand am intrat in judetul Bihor - chiar acolo sus pe coclauri a trebuit sa ne oprim, asa tare ploua. Ne-a luat cu jale si cu ingrijorare - ce naibii o sa facem daca asa o fi tot week-endu' - remi, table, carti - fazan - no way? Mai, ne-au blestemat invidiosii aia de colegi care-au ramas pe baricade in timp ce noi suntem la distractie... mama lor! Macar o sa dormim bine - ca doar e vreme de numarat banii (canci!) sau de facut copii :D
Si dintr-o jale-n alta, uite ca in momentul in care am intrat in ...
... ploaia a stat... si noi am inceput sa ne bucuram... cam timid ce-i drept, dar era o senzatie de usurare.
Atmosfera in microbusul nostru incepuse sa se destinda si ea... starea de somnolenta a plecat pe apa ... Ariesului... Uite ca deja am vazut o chestie ciudata:
Cred ca erau propte puse din cauza alunecarilor de teren, nu stiu, imi dau si eu cu presupusu'.
Ne-am cazat la Cabana Padurarului-pensiune rustica- (nu scria nimic pe cabana, am intrebat gazdele cum se cheama locul) . Nu era nu stiu ce lux, dar era decent, oamenii (proprietarii) tineri si primitori - ne-au primit foarte bine. Am avut noroc de o camera cu vedere misto de tot, ia uitati-va si voi pe fereastra de la camera mea:
Haidati lasati fereastra ca tre' sa luam pranzul (supa de gaina cu galuste, iar felul 2 chiftele, pireu de cartofi si sos de rosii) si si plecam in prima excursie, ghizii (baieti faini, tineri, de gashca ) deja sunt la datorie!
Ne-am imbarcat si printre 2-3 stropi de ploaie am pornit curajosi la drum. Masina pe care o vedeti a fost una dintre vedetele exursiei... e chiar unul dintre personajele principale ale povestii - seamana cu masina lui MadMax, se numea foarte pompos "gip" (jeep, da? decapotabil, da?), dar ea era de fapt un IMS transformat, avea 12 viteze si-a facut treaba cu brio!!!
Asta era muza , probabil. Eu de sirena albastra ziceam.
Am ajuns la raspantia care ne va duce pe drumul spre Ghetarul de la Scarisoara - cine n-a auzit de el?
Va rog sa remarcati culoarea apei "cristaline" de munte ... era neagra, tulbure...
Ceea ce vedeti acum este chiar drumul pe care am mers cu ... MadMax Vehicle
Si o vedere mai ciudata :
Daca va uitati cu atentie se vede atat marginea drumului, cat si drumul pe care deja il lasasem in urma:
Ploaia inca isi mai incerca puterile cu noi...dar noi, bravi, incercam sa nu o bagam in seama, doar aveam o treaba de facut!
Pe masura ne apropiam de creierii muntilor, soarele a inceput sa ne salute.
Am strabatut un satuc, cateva case rasfirate cat e muntele:
Aici e un centru de informare turistica Ghetari - era inchis - cica acolo era si un muzeu cu furci, coase, topoare, tulnice... Si gazdele noastre aveau un tulnic... l-am pipait si noi... dar deh, la noi doar cdplayeru' stie sa cante ...
Mai avem putin si ajungem la destinatie...
... adica aici:
Adica ce scrie pe tabla aia:
"ISTORICUL SI DATE DESPRE PESTERA GHETARUL DE LA SCARISOARA
Nu cunoastem data exacta la care a fost descoperita, dar prezenta ei ca pestera amenajata este amintita in 1863 de Adolf Schmidl geograf austriac care a facut primele observatii si prima harta a pesterii.
Intemeietorul Institutului de Speologie din Cluj, marele savant biolog roman Emil Racovita consemneaza observatiile sale asupra formarii pesterii intre anii 1921-1923 intr-o lucrare monografica aparuta in anul 1927.
Pestera este situata la altitudinea de 1150m, iar "..." de gropi ce se afla in imprejurimile pesterii poarta numele de dolime, prin care apa de ploaie se scurge sub pamant, sapand uriase subterane formand in vecinatatea ei o alta pestera Pojarul "..." pe vremuri in legatura directa si disparute astazi printr-un dop de pietre si calcar concretionat(?) lung de 4-5m.
Din anul 1963 cercetarile cronologice lunare intreprinse timp de 5 ani s-a putut raspunde la problemele foarte complexe pe care le ridica aceasta pestera.
Academicianul Emil Pop a reusit sa dea o varsta ghetii pe care o gasim azi in pestera de 3500 de ani al carui volum se ridica la 75000 mc care s-a format in vremea glaciatiunilor cand Muntii Apuseni erau acoperiti de ghetari, iar cum pestera nu are decat o singura deschidere in partea de sus formad astfel curenti de aer intre suprafata si pestera care ingaduie pastrarea ghetii.
Temperatura medie iarna coboara la -7 (?) urca vara pana la +10 grade Celsius, din aceasta cauza in fiecare vara din podeaua salii mari se topeste un strat de gheata gros de cativa cm
Campurile de stalagmite de gheata care se formeaza fie prin condensarea apei la intalnirea aerului rece din sala mare cu aerul cald al rezervatiilor, fie din apa de ploaie strecurata prin crapaturile calcaroase (...) "
Pacat ca autoritatile locale nu s-au mai ocupat de reabilitarea acelei placi informative :( Cu greu se putea citi toata povestea chiar si la fata locului, de aceea acolo unde am pus "..." inseamna ca mai scria ceva dar nu am putut descifra.
Platim ghidul - cate 5 lei/persoana, daca e fara bilet e negociabil si incepem a ne cufunda in adancurile pamantului:
Albul ala din poza este zapada, sa nu uitam ca ne indreptam spre casa unui ghetar, acolo, temperatura medie era in jur la 2 grade Celsius (asa ne-a zis ghidul). Era tare racoare acolo jos, dar sufletele noastre erau incalzite de adrenalina aventurii.
Domnul din imagine este faimosul ghid, sofer, artist, don juan de Scarisoara
Aici am inceput sa visam cu ochii deschisi: ia te uita, mai, ce de aur, cum e pe aici la liber:
Si, in sfarsit, am descoperit si batranul ghetar, pitit de atata amar de timp in sfafundul pamantului. Ca sa va faceti o idee despre marimea lui, uitati-va cu atentie in background si vedeti oamenii de statura medie. Cica acum ghetarul e destul de mic, iarna in schimb creste un pic mai mult.
Ne-am pozat toti cu ghetar si fara ghetar, cu iubiti si fara iubiti, ne-am luat ramas bun de la batranul ghetar si am facut calea intoarsa.
Drumul de intoarcere a fsot insotit de acelasi peisaj minunat, desi cerul isi schimba culoarea la fiecare cotitura a "cararii " pe care mergeam cu masina.
Aici va arat o parte din grup, cat erau de fericiti, cu pleata-n vant, ochii rosii de atata vant, cu gatul uscat de atata tipete:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu